Bunavestire

Bunavestire

Trimite și altora

Bunavestire a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria

Când s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc,care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, s-a aflat o fecioară curată, fără prihană și sfântă care era vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup și să slujească taina mântuirii noastre.

Atunci s-a aflat o fecioară care abia împlinise cincisprezece ani și care petrecuse unsprezece ani în Templul de la Ierusalim, slujind Domnului ziua și noaptea îndeletnicindu-se cu neâncetata rugăciune și cu lucrul mâinilor sale. Aceasta ne-o spun în scrierile lor Sfinții Epifanie și Ambrozie. Istoricul bisericesc Gheorghe Chedrin spune despre dânsa că, încă din timpul când părinții săi erau încă în viață,ea a învățat bine Vechiul Testament. Și citind adesori profeția lui Isaia:”Iată fecioara va zămisli în pântece și va naște Fiu și se va chema numele lui Emanuel,care se tâlcuiește Cu noi este Dumnezeu”, Sfânta Fecioară se aprindea cu osârduitoare dragoste nu numai spre Mesia cel așteptat,care avea să vină, ci și spre fecioara aceea care L-ar fi purtat în pântece. Ea își dorea foarte mult ca Dumnezeu să o învrednicească dacă s-ar fi putut ca măcar să o poată vedea pe acea fecioară și să-i fie slujnica cea mai de pe urmă. Ea se gândea ce mare taină poate fi ca o fecioară să devină maică.

Preoții i-au spus că,după Lege,ea nu mai poate rămâne în Templu,ci trebuie să se logodească cu un bărbat și să intre în viața căsătorită. Dar mare le-a fost mirarea să o audă pe Fecioară zicându-le că toată inima și viața ei le-a dăruit cu desăvârșire lui Dumnezeu și că dorește să rămână fecioară până la moarte,nevoind să se mărite cu nimeni! Atunci, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, marele preot Zaharia,tatăl Sfântului Ioan Botezătorul,plin fiind de Duhul Sfânt.și în acord cu ceilalți preoți,a adunat laolată doisprezece bărbați necăsătoriți din Tribul lui David, spre a alege dintre ei pe unul care ar fi putut să aibă grijă ca soț de Sfânta Fecioară Maria respectându-i rânduiala de fecioară și viața pe care o avusese până atunci. Așa a fost logodită cu bătrânul Iosif care îi era și rudă. În casa lui Iosif Preasfânta Fecioară a continuat să trăiască precum o făcuse și în Templul lui Solomon, petrecându-și timpul în citirea Sfintelor Scripturi, în rugăciune, în cugetări dumnezeiești, în postiri și în lucrul mâinilor.Ea rareori ieșea din casă și era cu desăvârșire înstrăinată de lucrurile și de evenimentele lumești. Ea vorbea foarte puțin și niciodată fără să fie neapărată nevoie. Cel mai des grăia cu cele două fice a lui Iosif.

La împlinirea vremii Dumnezeu Tatăl a hotărât să Îl trimită pe Unul-Născut Fiul Său,pe Domnul nostru Iisus Hristos,să ne izbăvească.El a dorit să ascundă sfatul Său, nu numai de Satana,ci chiar și de puterile cerești,încredințând această taină numai unuia din slujitorii săi, slăvitului Arhanghel Gavriil. Deci l-a trimis pe acesta mai înainte cu nouă luni de Nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, la Sfânta Fecioară Maria. Aceasta se ducea deseori la Templul lui Solomon ca să se roage. Odată stând, Fecioara Maria după a doua catapeteasmă la rugăciunea de miezul nopții, după obicei și cu fierbinte dorință rugându-se lui Dumnezeu, deodată a răsărit o lumină mare și a strălucit peste ea. Iar din mijlocul luminii s-a auzit un glas către dânsa astfel: ”Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!” (Luca1,28)

Fiind mai mult nedumerită decât înspăimântată,Fecioara Maria se întrebă în taină ce poate să însemne această salutare. Dar Sfântul Arhanghel Mihail a liniștit-o zicând: ”Nu te teme,Marie,că ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui-Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema, și DomnulDumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său și împărăția Lui nu va avea sfârșit.” (Luca1,30-33).

Atunci ea spus:”Cum va fi mie aceasta,de vreme ce eu nu știu de bărbat?”Și răspunzând îngerul i-a zis:”Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.”(Luca1,34-37)La auzul acestor încredințări ,Fecioara Maria,primește să răspundă chemării lui Dumnezeu și suspinelor lumii înrobite care își dorea de veacuri eliberarea,zicând:”Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.”(Luca1,38)

Și zicând acestea Fecioara, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a zămislit, ca prunc omenesc, iar Sfântul Arhanghel Gavriil cu bună cucernicie și cu frica s-a dus de la Dânsa. Cu această Bunăvestire și cu umbrirea Fecioarei de către Duhul Sfânt a început restaurarea și mântuirea neamului omenesc și a întregii zidiri. Istoria Noului Testament cu aceste cuvinte îngerești începe: ”Bucură-te, cea plină de har!” Aceste cuvinte arată că Noul Testament cu adevărat bucurie aduce omenirii și întregii zidiri. De aceea acest luminat Praznic al Bunevestiri se numără nu doar printre cele mai mari ale bisericii,ci este și unul al marii bucurii. Dumnezeului nostru slavă!

Chiriac Diana, Parohia Sfântul Gheorghe, Barcelona

Bibliografie:
1.Viețile Sfinților – Edit.Episcopiei Romanului și Hușilor 1991
2.Sfântul Nicolae Velimirovici-Proloagele de la Ohrida Edit.Sophia, 2005
3.Proloagele Vol I-Edit. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2011