Cand e destul?

Cand e destul?

Trimite și altora

Mi-am achitat toate facturile lunare. Am gătit și am băgat și la congelator rezerve. Am ieșit în oraș la un film. Am făcut plinul la mașină. Am ajuns la locul de muncă. Seara în pat, înainte să adorm, mă gândeam când o să am și eu casa mea? Până și melcul are casa lui…

A doua zi am citit o statistică îngrijorătoare. 300 de copii mor pe oră, de foame, în toată lumea. Dacă mor de foame înseamnă că părinții nu au avut cum să achite nici facturile, nici să iasă la un film, iar de mașină, nici nu se mai pune problema. Mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a dat mai multe decât aș fi meritat. Sunt mai bogat decât milioane de oameni de pe tot globul.

Nu-i așa că de multe ori suntem nemulțumiți că nu avem aia, și aia, și cealaltă? Întotdeauna ne va trebui mai mult, niciodată nu e destul. Dacă avem o casă cu două camere, vom vrea cu trei. Dacă avem o mașină mică, vom vrea una mai mare. Dacă mergem în concedii în țară, vom vrea în străinătate. Iar acest “vreau mai mult” nu se va opri niciodată.

digi dolce focus 2017

Am tăcut. Azi dimineață am dat o tură prin casă. Am ajuns în bucătărie. Am văzut un frigider mare cu de toate în el, am văzut un aragaz, robinetul cu apă caldă și apă rece. Am mai văzut oale și farfurii, linguri, furculițe. Am deschis cămara și am văzut mălai, făină, paste, condimente, ulei, zahăr, cafea. Am ajuns apoi în sufragerie: televizor, mobilă, căldură. M-am așezat pe fotoliu și am început să mă rog pentru fiecare lucru pe care îl am, cu care m-am obișnuit și nu-i dau importanță. Parcă ar fi fost normal să le am.

Mi-am adus aminte de o prietenă care a plecat printr-o organizație umanitară în misiune în Africa. Era profesoară. După ce a stat acolo cam trei luni, în ultima zi, copiii i-au făcut un cadou. Nu înainte să-i spună că toți au strâns bani pentru cadou. Știind că sărăcia este mare în acea parte unde a fost ea, nu a putut să-și stăpânească lacrimile în timp ce desfăcea darul. Putea să fie orice acolo, chiar și o piatră. Gestul a impresionat-o. După ce l-a desfăcut, a plâns în hohote. Copiii au fost tare mirați de gestul ei. Credeau că nu îi place cadoul. Dar ea era impresionată de gestul lor. Era un măr. Cel mai bun pe care l-au putut găsi. Toți copiii au pus bani ca să-i cumpere un măr profesoarei preferate. Mi-a spus că acel măr a fost cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodată. Pentru că acei copii au dat tot ce-au avut ei.

Știind toate astea, cum te crezi acum? Ești cel mai sărac și cel mai nenorocit? Cred că dacă apucăm să ne plătim toate facturile și să mâncăm o masă pe zi suntem mai bogați decât milioane de oameni din lumea asta.