Deportarea tiganilor

Deportarea tiganilor

Trimite și altora

Istoricul Viorel Achim este considerat a fi cel mai mare specialist român în istoria rromilor. El consideră că deportarea ţiganilor în Transnistria de către regimul Ion Antonescu, în 1942, este cel mai violent eveniment al istoriei acestei etnii în spaţiul românesc, dar şi că politica demografică a lui Ceauşescu a încurajat creşterea populaţiei rrome în România.

Istoricul Viorel Achim a scris numeroase lucrări referitoare la istoria etniei rrome

viorel achim mic steangaPe scurt, ţiganii au venit în Europa din India, prin filiera Persia – Armenia (Armenia din Evul Mediu, nu cea de azi) – Imperiul Bizantin – Peninsula Balcanică. Au mers apoi mai departe spre vest, sud sau nord, deci şi spre Ţările Române. Mai circula însă, uneori, ideea că tătarii lui Ginghis-Han i-ar fi adus pe ţigani în Europa, ceea ce e fals. La noi, cel mai vechi document care-i menţionează este din anul 1385 şi îi prezintă pe ţigani ca robi ai mănăstirilor, boierilor şi domnului.

Interviul, publicat de Libertatea, pe care aduce în actualitate un episod despre care cărțile de istorie oficiale nu spun nimic, deportarea țiganilor în Transnistria de către regimul Antonescu în timpul celui de al doilea război mondial.

L.: Cât de justificată e denumirea de “ţigan”, în raport cu cea de “rrom”?

V.A.: “Ţigan” este termenul românesc pentru populaţia de origine indiană care trăieşte în România de mai bine de şase secole. Românii au luat acest nume de la greci şi bulgari, pentru că ţiganii au sosit la noi dinspre sudul Dunării, cum spuneam.

Termenul «ţigan» nu are nimic peiorativ

Numele “ţigan” nu a avut la început nimic peiorativ, era un simplu nume etnic. Termenul “rrom” a fost introdus la noi în anii ’30 ai secolului trecut, de unii intelectuali ieşiţi din rândurile acestei populaţii şi care au militat pentru modernizarea ei, sub toate aspectele. Numele “rrom” era gândit să marcheze ruperea de un trecut în care ţiganii erau asimilaţi cu sărăcia, lipsa de educaţie, robia etc. În presa românească de la sfârşitul anilor ’30 s-au folosit ambii termeni. Termenul “rrom” are deci la noi o istorie ceva mai veche, nu este creaţia ONG-urilor din anii ’90.

L.: Care ar fi explicaţia pentru care grupul cel mai numeros de rromi din Europa îl găsim în România?

V.A.: Există o explicaţie pentru faptul că România este ţara europeană cu cel mai mare număr de ţigani/rromi. În secolele XIV-XVI, atunci când s-a produs ceea ce istoricii numesc prima migraţie europeană a ţiganilor, Ţările Române au fost foarte atractive pentru aceşti oameni, prin faptul că ofereau o siguranţă mai mare, comparativ cu statele de la sudul Dunării, dar mai ales prin oportunităţile economice pe care le ofereau.

25.000 de ţigani au fost deportaţi de autorităţile române în lagărul de la Bug (Rusia) în perioada 1941-1942

Erau buni meşteşugari

Atunci, ţiganii erau meşteşugari şi, prin produsele lor, ei erau foarte valoroşi pentru economia rurală. Boierii şi mănăstirile se întreceau în a obţine cât mai mulţi astfel de lucrători, pe care uneori îi cumpărau de la sudul Dunării, iar sătenii îi încurajau să se stabilească în localitate, pentru a presta acolo meşteşugul, îndeosebi fierăria. Nivelul de dezvoltare, mai precis înapoierea economică ce caracteriza Ţările Române, explică de ce aici s-au aşezat ţiganii într-un număr mai mare decât în alte ţări şi de ce proporţia lor în ansamblul populaţiei a fost şi este relativ mare.

L.: Şi ce i-a împiedicat pe ţigani să facă acelaşi lucru în Occident?

V.A.: Meşteşugul ţigănesc, de regulă rudimentar şi cu o calitate precară a produselor, a avut căutare la noi, ceea ce nu a fost cazul în Occident, unde meşteşugul era strict reglementat, putea fi practicat doar în cadrul breslelor şi existau nişte standarde de calitate. În ţările occidentale, ţiganii nu au fost meşteşugari, locul lor în economie era unul marginal, ei ocupându-se cu circul, ghicitul, muzica, alte munci rău famate.

L.: Puteţi să ne spuneţi care este adevărul despre deportarea tiganilor în Transnistria în timpul guvernării antonesciene, în 1942?

Au fost deportaţi 25.000 de oameni

V.A.: Deportarea tiganilor în Transnistria este episodul cel mai violent al istoriei de 600 de ani a rromilor în România şi a marcat puternic memoria colectivă a acestei populaţii, ca şi raporturile ei cu administraţia românească.

Dintre cei 25.000 de rromi deportaţi la Bug, 11.000 au murit acolo. Faptul că ei nu au murit în urma execuţiilor sau în lagăre de exterminare de felul celor din Germania nazistă nu înseamnă că ceea ce s-a întâmplat în Transnistria nu aparţine aceluiaşi fenomen al politicilor de exterminare şi genocidale practicate în epocă. Responsabilitatea este în întregime a statului român.

L.: Dar numai 12% din populaţia rromă a fost deportată, iar unii istorici spun că ea s-a făcut doar din rândul celor consideraţi infractori.

V.A.: Este adevărat că nu toţi ţiganii au fost deportaţi, ci doar anumite categorii din rândul acestei populaţii.

Majoritatea erau copii

Dar dacă ne uităm pe listele cu deportaţi, vom vedea că doar puţini dintre ei erau elemente infracţionale. La rubrica “Motivul evacuării”, la cei mai mulţi scrie “fără avere” sau “fără meserie precisă din care să poată trăi” ori “vrăjitoare periculoasă” sau ceva de acest fel. Nu vorbesc aici de nomazi, care au fost deportaţi cu toţii, fără excepţie. Pentru ţigani, simplul fapt că trăiau din practicarea unor meserii itinerante a fost suficient ca ei să fie consideraţi “periculoşi şi indezirabili” (ca să folosesc limbajul epocii). Conform documentelor, mai bine de jumătate dintre cei 25.000 de deportaţi erau copii, iar ponderea copiilor în rândul celor morţi în Transnistria este chiar mai mare. Trebuie precizat că deportarea s-a făcut pe familii.

Rromii au explodat demografic în perioada regimului comunist

L: După 1945, dar mai ales în timpul “epocii Ceauşescu”, se pare că numărul ţiganilor a crescut considerabil, ţinând cont mai ales de numărul lor din evaluări şi nu de cel declarat în recensăminte oficiale. Care a fost motivul?

V.A.: O lucrare despre ţiganii din Europa de Est publicată acum câţiva ani de un sociolog american arată, cu date statistice, că, în intervalul 1945-1990, populaţia ţigănească din Ungaria, Cehoslovacia şi din alte câteva ţări a crescut de patru ori. Cazul României nu cred că este diferit, eventual am putea considera că politica demografică a lui Ceauşescu a contribuit la o creştere chiar mai mare a populaţiei de ţigani de la noi, dacă ar fi să comparăm cu ţările vecine.

L.: Astăzi vorbim de estimări ce ajung şi la 2,5 milioane de rromi, pentru România.

V.A.: După câte ştiu, această cifră e folosită de organizaţiile rrome, care au tot interesul să se prezinte ca vorbind în numele multor oameni. Am constatat însă că şi numeroasele ONG-uri care se ocupă de rromi şi de problemele acestora au crescut de la an la an numărul rromilor, pentru care cer fonduri. Nu cred însă că au ajuns la cifra menţionată de dumneavoastră.

Cine este Viorel Achim

Viorel Achim este cercetător în cadrul Institutului Naţional de Istorie Nicolae Iorga. Este autorul mai multor cărţi despre istoria rromilor, între care şi lucrarea “Ţiganii în istoria României” (1998), tradusă şi în limbile engleză, maghiară şi bulgară. A scris pe larg despre episodul deportării ţiganilor în Transnistria.