Alegerile europarlamentare de anul acesta înseamnă nu doar schimbarea garniturilor naționale la Bruxelles ci marchează o schimbare majoră în starea de fapt a uniunii, majoritățile s-au schimbat, grupurile care contează și-au modificat componența, polii de influență nu mai sunt aceeiași. Asta presupune o mare oportunitate pentru cine știe că trebuie să se bată pentru fiecare poziție acum, nu peste o lună și nici peste un an, astăzi.
Am pus ștampilele la alegerile de luna trecută ca și cum le-am fi trântit pe fruntea lui Dragnea dar rezultatul real este o echipă de 32 de oameni care au datoria să ne țină cu rost în trebile Europei. Au început prin a permite Rusiei să revină în locul din care a fost dată afară cu câțiva ani în urmă iar asta strepezește dinții.
Ai noştri ce negociază? De pe ce poziţii? Ce anume cerem şi ce impunem ca pre-condiţii pentru a susţine o majoritate sau alta? Există cumva măcar o singură linie roşie care să fi fost stabilită ca acceptabilă şi moral obligatorie pentru grupul neomogen al celor 32 de europarlamentari români proveniți din partide cu poziții dispare în ceea ce privește politica europeană, una care să poată fi regăsită ca atare în poziţia de negociere în fiecărui mare grup politic din PE în care aceștia s-au încadrat aşa cum s-ar fi cuvenit în cazul celei de-a şasea ţări ca mărime din UE?
Nu există răspunsuri. Doar o tăcere apăsătoare. Care poate fi a discreţiei diplomatice a unor trimişi speciali evoluând în cercurile restrânse ale super-puterilor. Sau, posibil, rezultatul unei nepăsări justificate în cel mai bun caz de incompetenţă remarcă Cristian Unteanu.
Valul populist este semnul nemulțumirii oamenilor din uniune pentru rateurile sistemului democratic în care elitele câștigă mult nejustificat dincolo de retorica socială. Salvini și Le Pen sunt doar începutul unui val de negaționiști care își pescuiesc argumentele din nepriceperea democraților de a-și vinde soluțiile perimate către un electorat din ce în ce mai sătul să înghită „vom face” odată la patru ani.
Particularitățile fiecărei țări sunt treaba guvernelor locale dar facem parte dintr-un colectiv căruia ne-am angajat să îi respectăm regulile. Ne-am plâns ani la rând că regulile au fost făcute de băieții mai mari dar acum că suntem printre ei ce scuză vom mai avea?
