Marina Dirul – premiu pentru poezie

Marina Dirul – premiu pentru poezie

Trimite și altora

Ultima zi de Septembrie, 2017. Într-o zi când aroma perelor și strugurilor dați în pârg ne îmbie să savurăm din gustul toamnei, în Romania, la Oravița / Caraș-Severin a fost organizată prima ediție a „Poemelor Carașului” și a Concursului Internațional de literatură „Ioan Nicolae Cenda”.

Cu participanți la secția poezie și proză din toate colțurile țării și din Basarabia, concursul a avut loc la școala gimnazială „Romul Ladea” din localitatea cărășană. Evenimentul a fost organizat de Adela Cotruț-Cenda și Dan Cenda, sub îndrumarea scriitorului și jurnalistului, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Nicolae Patruț și cu sprijinul profesorului Martian Lepa, directorul școlii gimnaziale „Romul Ladea” din Oravița.

Jurizarea a fost făcută de Ioan Pavel Azap – președinte, scriitor și critic de film, Ioan Matiuț, directorul revistei „Arca” și al Editurii „Mirador”din Arad și Adrian Tion – scriitor, redactor la revista „Tribuna” din Cluj-Napoca.

La acest Festival de Literatură organizat în memoria profesorului Ioan Nicolae Cenda premiile acordate au fost:

Secțiunea poezie

  • Marele premiu – Flavia Adam din judetul Mures,
  • Premiul I – Marina Dirul, profesoară de limbă română originară din orașul Criuleni, Republica Moldova, stabilită de mai mult de 15 ani în Barcelona.
  • Premiul II – Diana Teodora Cozmaș-Maramureș și
  • Premiul III – Adrian Nicolae Poepescu din Suceava.

Publicitate
dolce telekomStai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /


Secțiunea proză

  • Marele premiu „Maria Mariana Cenda”: Dorel Lazar din Aiud
  • Premiul pentru debut: Alexandra Garovăț din Oravița.

La sărbătoarea poeziei din Oravița, Marina Dirul și-a prezentat primul ei volum de versuri, „Răsărituri între două ape”, prezentat și editat de Ioan Matiuț în Arad, la Editura „Mirador”. În poemele ei se împletesc dragostea, dorul de țară, speranța și depărtările.

Poemele care i-au adus poetei Marina Dirul Premiul l la acest concurs literar:

Undeva departe, unde se termină ploaia ,
Unde drumurile își pierd destinația,
Unde noi zburdăm în visul din copilărie …
Departe, departe, unde se termină zăpada
Și în izvoare curge apa cea vie,

Acolo unde durerea cuiva nu-ți este străină,
Iar prietenia și dragostea e pe veci,
Acolo departe… unde se termină tristețea,
Dar e veșnic tânără speranța și iubirea,

Acolo, unde nu te vinde nimeni pentru un argint
Și nu există lașitate și mizerie,
În aceasta țară de poveste unde
Se termina moartea și frica,

Iar norii sunt ușori
Și răsăritu-i mai gingaș
Decât mâinele mamei,
Acolo departe, unde roua-i ca vinul,
Voi merge și te voi lua cu mine
Pentru că fără tine acest Rai nu e Rai …

*******

-Mi-ai dăruit o vară din povești
Cu dulci cireșe, meri domnești…

Cu mierla-n grâul plin de rod,
Cu macii roșii lâng-un pod…

-Nu mă grăbesc să plec din ea ,
Din dulcea vară, scumpa mea…

-Nu vreau să vină iarna grea …
-Vreau sa rămân în vara ta ,
Să-ți simt aroma ta de fragi,
Să-ți scriu poeme despre magi…
-Să-ți cânt iubirea între rugi …
-Aproape ești și nu te duci ,
Rămâi la pieptu-mi aburit,
Cu șoapte-n sufletul dorit…

******

În noaptea de Sânziene, când se deschide cerul
Și cu pământu-albastru preschimbă sărutări,
În țara luminii noi vom fugi cu tine…
Doar florile din câmpuri le voi lua cu mine
Și păsări risipite în dulcele cântări.

Să-mi dăruiești culoare să schimb nuanța zilei,
Să o pictez senină și plină de mister…
În țara iubirii respir numai cu tine,
Dansez calcând pe stele, pe clipe și trecut …
Vom fi doar împreună, nimic nu vreau mai mult,
Doar să te am aproape în suflet renăscut…

*******

„Podul”

M-am născut din legenda iubirii
A doi tineri cuprinși pe un pod…
Era podul sfânt al pornirii
Spre un vis curat, plin de rod…

Două maluri unite într-un cântec,
Două inimi ce bat într-un dor –
Erau tata și mama prea tineri…
Se doreau și vegheau vatra lor.

Am bunei rataciți prin morminte
Pe un mal și pe altul de râu,
Am un braț nescris de cuvinte
Despre casa și dragostea lor…

„Doamne, cum să merg eu la mama?”-
Se frământă în sufletul lui…
„Dacă astăzi i-e neagră năframa
Și cu dânsa nici tatăl nu-i!”

Azi rămânem de-o parte și alta
Pe-al bătrânului Nistru hotar …
Merge tata să-și vadă morții
Prezentând pașaportul pe mal …

*******

„Mare tristețe”

Cu dor în inimi,necăjiți de soartă
Rămasu-ne-au părinții pe la porți …
Cum pot mai rezista sărmanii
Golul, ce noi, copiii, l-am lăsat în nopți?

Au tras la ciotul, ce mocnea în vatră,
Jăratecul, ce frige cu nesaț,
Inima de mamă și de tată,
Orfană, -nlăcrămată de necaz.

E tristă poarta, nu deschide ușa

Nepotul ce-i plecat în depărtări ,
Să zică: „Bunul, adu-mi săniuța ,
Lăsată-n podul dintre primăveri!”
Astăzi, risipiți prin lume,

Noi prindem hore, bucurii cântăm,
Dar tristă este hora noastră, lume,
Fară părinții care nu-i avem…
Alături…