Marțea de carnaval semnifică debutul celor 40 de zile de post dinaintea paștelui catolic. Marți este ultima zi în care poți mânca ciocolată pe săturate să-ți ajungă pentru cele patruzeci de zile care urmează. O sărbătoare catolică de care ne bucurăm cu atât mai mult cu cât am descoperit-o recent și ne simțim obligați să o salutăm cum se cuvine.
Marți de carnaval, carnaval, Mardi Gras sau Carnestoltes. Ultima sărbătoare mare înainte de începutul perioadei de abstinență, suferință și voință (sau slăbiciune) care precede paștele (catolic în cazul acesta). În Anglia este momentul golirii cămărilor de toate lucrurile delicioase adunate acolo și al clătitelor.
În Spania se sărbătorește, evident, cu o Fiesta Grande
Carnavalul începe în joia precedentă cu „el jueves lardero” și termină miercuri după Carnestoltes cu ceremonia îngropării sardinei, simbolul începutului postului mare.
Săptămâna de carnaval se trăiește cu multă intensitate și bucurie, de menționat că a fost o sărbătoare interzisă în timpul dictaturii, după 1975 Carnestoltes devenind un moment așteptat cu nerăbdare și căruia i se dedică săptămâni întregi de pregătiri.
În Barcelona asociațiile de vecini din toate cartierele organizează propriile alaiuri la care participă mici și mari, tineri și bătrâni, copii și pensionari deopotrivă.
Poate cel mai cunoscut Carnaval este cel de la Sitges. Un personaj care se cheamă El Rey del Carnaval conduce marea sărbătoare. Vine joi și marchează începutul sărbătorii pentru ca Joia următoare să aibă loc el Jueves de Ceniza când se omoară regele carnavalului, marcându-se sfârșitul distracției și începutul postului.
Un spectacol incredibil la Sitges unde văduvele impresionante și travestiți înveșmântați în negru vin să plângă moartea plăcerilor.
