O zicala spaniola: „éramos pocos y parió la abuela”. Intr-o traducere aproximativa: „eram ‘putini’ si a nascut si bunica” adica „fix asta ne mai lipsea, in rest le avem pe toate”
Nu inteleg in ruptul capului de unde pâna unde este o urgenta pentru România constructia unei moschei la Bucuresti. Dupa dimensiunile terenului concesionat pentru constructie o sa fie o mare mega-moscheie: „11.000 de metri patrati, langa Romexpo, cu o valoare estimata la patru milioane de euro”.
Conform cifrelor oficiale 65000 de musulmani traiesc in Romania. Si vor sa faca o moscheie in care sa intre toti odata? Pe unde traim toti imprastiati, de doua ori pe saptamâna auzim stiri locale despre cutare imam care a fost arestat pentru ca isi indeamna supusii sa dea foc scârbavnicului crestin mâncator de carne de porc, sau despre nu stiu ce iubitor de Allah care recruteaza fete tinere pentru piata de vechituri din Siria sau Afganistan.
„Probabil nu reusiti sa va imaginati o statie de metrou din Bucuresti in care, la ore de virf, un tanar credincios se detoneaza in numele lui Allah. Sau poate inteligenta nu va ajuta sa va imaginati tineri romini esuati in viata convertiti la islamism si trimisi in tabere de instruire prin Siria, Irak sau Afganistan si reveniti in Europa pentru a ne aduce binefacerile Statului Islamic”, spune fostul sef al statului, Traian Basescu intr-o postare pe Facebook. Si are dreptate.
Istoric vorbind, prea prieteni cu semiluna nu am fost. Nu am nici cea mai mica problema in a accepta cultul in sine sau o religie pe care nu o inteleg. Nu ma prind insa, de unde pâna unde, brusc, este nevoie de o mega-moscheie la Bucuresti. Nu in Dobrogea, unde comunitatea musulmana are oarecare greutate ci in Bucuresti. Pentru en-grosistii de pe centura probabil.
Ma intreb, are vre-o legatura genunchiul buclucas operat la Istambul cu proiectul viitoarei Catedrale a Neamului Musulman?
