Must, bere, cozi interminabile la grătarele încinse pe care sfârâie pastrama grea sau micii zemoși, ii, clopuri, baloane tricolore, linguri de lemn și icoane pe lemn, legături de leuștean și funii de ceapa, cazane cu sarmale clocotind molcom, mămăliguța aurie aburinda și copii. Mulți copii, gătiți în strai popular, bijuteriile și mândria mămicilor care s-au întrecut să îi gătească cu portul maramureșean, moldovenesc sau de pe unde sunt fiecare dintre ei.
Muzica populară a învăluit mulțimea dornică de petrecere care ar fi încins horele chiar în lipsa ei, cămăși asudate și pingele rupte nenumărate, dansatori care au îmbiat la a lăsa la o parte orice gomoșenie ar fi însoțit acolo pe careva iar dansurile s-au ținut lanț.
Mă credeți că toate astea s-au întâmplat la Catllar, lânga Tarragona, la 80 de km de Barcelona, în Spania, la 2.500 de km de cea mai apropiată livadă românească?
Sunt de toată cinstea oamenii care au făcut posibilă desfășurarea sărbătorii românești din Spania, îi puteți vedea pe toți aici, eu vreau să mă refer doar la unul dintre ei care s-a implicat în mod special în organizare, Doru Coliu. A avut un motiv în plus pentru ca manifestarea să iasă bine, a fost prezentat cu prilejul acesta ca posibil viitor candidat pentru un loc de parlamentar de Diaspora pentru alegerile din iarnă din partea unui partid politic.
Există trei lucruri pe care vreau să le punctez, fără de care nu aș fi menționat deloc politicul prezent duminică la sărbătoarea noastră, este un subiect care încă nu și-a câștigat locul în comunitățile românilor din Diaspora:
Primul este că partidul care a ținut să fie reprezentat la Sărbătoarea Toamnei din Tarragona Barcelona, a făcut-o cu oameni de la vârful formațiunii politice, lucru care ne onorează indiferent de păreri, opinii sau culoare politică ale fiecăruia dintre noi, până la urmă au fost oaspeții noștri și nu oricare.
Al doilea, că este singurul partid care propune pentru listele pentru Circumscripția 43 (Diaspora) candidați proveniți direct din comunitățile românești din diaspora. Mi se pare o propunere cel puțin interesantă pentru comunitate, dincolo de rezervele generate de dezamăgitoarea contribuție a precedenților deputați și senatori de diaspora din ultimii patru ani. Pentru că mă feresc de etichetări aș spune doar că merită să acordăm o șansă ideii parlamentarului provenit din locul pentru care va lucra și, dacă avem de ales, cel puțin să-l cunoaștem pe cel pentru care optăm la iarnă.
Al treilea argument, aș spune cel mai important, este că Doru Coliu e un ”crack”, un tip activ, săritor și implicat cam peste tot pe unde a fost nevoie de o mână de voluntar. Mărturisesc că am aflat de preocupările lui politice mult după ce am interacționat la câteva evenimente pe care Robarna le-a organizat. Atunci am spus ok, treaba omului, e alegerea lui personală. Acum spun că dacă i se oferă șansa de a candida pentru Diaspora ar putea fi omul care ne trebuie, eu nu știu altul mai potrivit.
