Bună duminică, dragele mele
M-am bucurat să văd că incursiunea în lumea înfrumuseţării a fost plăcută citirii, într-o zi de relaxare, într-un număr aşa de mare. Am pregătit ceaiul parfumat de iasomie şi propun să ne lăsăm purtate într-o altă călătorie.
Eşti Frumoasă şi Azi
Aşadar, continuăm să călătorim într-o altă perioadă care, a adus în plus, machiajul ochilor şi al corpului. Acest tip de machiaj era rezervat la început preoţilor şi ritualurilor mortuare, acesta fiind un secret bine păstrat. Ştiaţi că preşedintele rus Lenin a fost îmbălsămat de un medic egiptean care a păstrat secretul îmbălsămării până în mormânt?
Fardul avea calitatea de a proteja împotriva agresiunii vântului şi al nisipului. In afară de culori şi infuzii de plante medicinale, care aveau scopl de a proteja contra unor inflamaţii ale ochilor, fardul mai continea si ‘’oftalmia’’.
Cele mai cunoscute culori care eau folosite în acea perioadă erau: verdele de Moszimit (malachita pisată de Siria), turquoise sau peruzea, argila roşie sau violetă, care combinate cu oxid de cupru sau fier, permiteau obţinerea unor nuanţe noi. Cleopatra prefera culoarea bleu-marine pe pleoapele superioare şi verde clar pe pleoapele inferioare. Genele erau fardate cu pastă de fard si grăsime iar buzele cu roşu mineral. În ceea ce priveşte unghiile, acestea erau colorate cu hena (planta cu care turcoaicele işi vopsesc părul în roşu).
Acum, să paşim în lumea Greciei Antice unde machiajul a fost interzis o perioadă, acesta fiind rezervat numai curtezanelor.
În secolele al VII-lea si al XII-lea, accentul a fost pus pe igiena corporală, Hipocrate fiind cel care spunea că, fiecare om trbuie să facă exercitii fizice, băi cu bază de ulei de măsline, migdale sau susan, iar spălarea părului, dinţilor şi a corpului să fie făcută cu unguente aromatizate.
Dar, iată că din secolul al III-lea, apar parfumurile. Alt element important a fost stilizarea sprâncenelor, care trebuiau să aibă forma unui arc unic. Mai mult, intalnim pana si lucrări despre arta de a te machia scrise de Aspasia, soţia unui functionar atenian, care se ungea cu minereu de plumb pentru strălucirea tenului. De asemenea, în secolul al II-lea, s-a renunţat la funingine pentru a farda ochii, aceasta fiind înlocuită cu zeama de la mure strivite.
Apariţia primului cod de cochetărie intitulat “Les Cosmetiques”, scris de poetul Ovidius Naso (statuia sa poate fi admirată în oraşul Constanţa) ne prezenta sfaturi şi reţete de înfrumuseţare, exemplele date fiind femeile patriciene, care petreceau ore întregi în Băile Romane, răsfătându-şi trupul în fiecare dimineaţă.
Acestea fiind povestite, ceaiul s-a terminat, vă urez o duminică relaxantă în continuare, sperând că vă voi revedea la episodul urmator.
A voastră,
Diana Vătafu
