3 zile cu Dacian Cioloș în Spania – III

om de stat

<<<– 3 zile cu Dacian Cioloș în Spania (capitolul anterior)

Roquetas de Mar

Lăsăm bagaje, schimbăm cămeșa, bem un suc de portocale și fugim la prima întâlnire: colegii noștri din Valencia, Benidorm, Murcia, Cordoba ne așteptau cu masa pusă într-un restaurant unde 3 dintre cei 6 chelneri sunt români. Conduce mâna mea dreaptă, Dani, care conduce totuși cu stânga și ne încurcăm de vreo 3 ori, exact cam cum făcusem eu în parcarea aeroportului. Îl cunoaștem pe Adrian, care are o firmă de construcții la care, încă de la înființare, au lucrat doar români. Adrian este cel care mi-a dat o mână de ajutor esențială, într-o zonă pe care eu nu o cunoșteam mai deloc.

Daniel Moise este un luptător, o persoană care se încăpățânează să fie bună, în ciuda faptului că viața îi dovedește constant că trebuie să fie o canalie. Dar Dani o ține într-una pe a lui, el vrea să demonstreze că asta e calea corectă. E tot un suflet, ca o pâine caldă scoasă recent din cuptor. Și mai are o calitate deloc neglijabilă, Dani mă suportă și știe că în ciuda firii mele insuportabile, mai ales când sunt prinsă cu chestii, sunt o persoană admirabilă. Hahahaha! Acum fără glumă, Dani este persoana cea mai iertăcioasă din lume, te iartă de mai multe ori decât îți dai tu seama că ai greșit. Are un entuziasm cântărit, drămuit, de parcă i-ar fi frică să nu îl piardă și să rămână fără. E ardelean și asta ne ajută tot timpul.

După masa de prânz, unde oricum am ajuns foarte târziu, mergem pe unul dintre șantiere să îi cunoaștem pe angajați, e un pluton întreg cu căști și veste galbene, copleșiți cumva de importanța momentului, păreau că nu vor participa prea mult la discuții. Fotografii, strângeri de mână, și când credeam că putem merge liniștiți spre întâlnirea cu românii din Roquetas, începe o dezbatere politică de mai mare dragul, românii dovedesc faptul că sunt informați, poveștile lor sunt cu adevărat dureroase, unii sunt disperați, alții lipsiți de speranță, totul e pierdut Domnule Cioloș, acasă nu se mai poate face nimic, românii nu ies la vot, uite, trebuie să ieșim tot noi ăștia din afară, noi care nu ar trebui să mai aveam nicio treabă cu ce se întâmplă în țară, tot noi mergem câteva sute de km pentru un vot și cei de acasă nu trec nici măcar strada, nu ies din casă, și atunci Dacian Cioloș începe să le povestească cum se schimbă situația acasă, cum sunt primiți cei din alinață peste tot pe unde se duc, câte mii de tineri îi urmează, cum se trasnformă România de la o zi la alta, generația asta nouă pare să nu mai aibă răbdare ca noi, ăștia vor totul imediat, nu mai au timp de pierdut, destul am pierdut noi timp și pentru ei, am pierdut 30 de ani, dar copiii noștri nu mai au răbdare, trebuie să credem și să luptăm să schimbăm lucrurile, pentru că lucrurile nu se schimbă singure, trebuie doar bună creștere și bun simț…

Bunul simț a fost adus în discuție de cele mai multe ori, în aceste 3 zile bunul simț a devenit noua obsesie, toți vorbim despre asta, cel mai mult se pare că doare lipsa bunului simț din istoria ultimilor 80 de ani, de aceea, din lipsă de bun simț s-au cocoțat unii în poziții și funcții în care nu aveau ce să caute, din lipsă de bun simț au uitat de cei 7 ani de acasă.

Nu am mai ascultat mai departe, mă uitam la oamenii aceștia împovărați de poveștile lor, oameni care muncesc și sunt bine plătiți, care au asigurări de sănătate într-un sistem care chiar funcționează, care locuiesc la malul Mării Mediterane, dar care, au și spus-o, s-ar întoarce și mâine acasă dacă ar avea o garanție că lucrurile se vor îndrepta.

Dar cine să vă dea garanții, lucrurile singure nu se îndreaptă, trebuie să le îndreptăm noi. Nu eu, nu Guvernul, nici parlamentul, lucrurile trebuie îndreptate de fiecare dintre noi, în familiile noastre, la locul de muncă, la școala copiilor, la medicul de familie. Schimbarea mare o facem pornind de la propria schimbare la nivel individual.

-Dar Dumneavoastră credeți că o să reușim?
-Singur nu. Împreună, da!

Au râs cu toții de mine când am păstrat vesta pe care o purtase Dacian pe șantier. Că tot râdeau de mine colegii mei din alianță că cică umblu cu poza lui Dacian în buletin. În buletin, nu! Pe desktop, da! Pentru că e adevărat că am o fotografie salvată pe desktop, o imagine în care este el, irecuperabil de îndrăgostit de soția lui, Valerie, alcătuiesc amândoi un cuplu la care îmi face o plăcere uriașă să mă tot uit. Un cuplu înconjurat de liniște, senin, uite, chiar mă inspiră fotografia aia, de aceea am salvat-o pe desktop și o deschid din când în când, pentru că zâmbesc văzându-l pe Dacian atât de topit de drag. Tocmai pentru că vorbim despre un prim ministru, pe care te aștepți să îl vezi în ipostaze guvernamentale, și îl descoperi un bărbat care își iubește soția, într-un context din care dispare și politicul și istoria României, și rămân doar doi oameni îndrăgostiți. I-am arătat și lui fotografia de pe desktop, iar Dacian a spus:
-Eram la Sibiu, la seminarul…

Dar eu nu l-am mai ascultat, pentru că mi se păruse atât de fain că își amintea exact cum și unde se făcuse fotografia aceea, nu l-am mai ascultat și pentru că văzusem că îi era dor de vara aceea de la Sibiu, de terasa aceea rustică, îi era dor de Valerie și poate că și de liniștea acelor vremuri.

Așadar, să rețină heiterii, am fotografia lui Dacian cu Valerie salvată pe desktop și mai am și vesta pe care a purtat-o el în mașină. Poftim! Dovada mesianismului și a adorației liderului suprem! Am râs cu toții când am spus că o să scot vesta la licitație și chiar Adrian, posesorul vestei, o va cumpăra de la mine, ca să o pună în biroul lui, în ramă cu titlul: ”vesta pe care a purtat-o Dacian Cioloș când a vizitat șantierul meu, cu ocazia primei sale descinderi în Andaluzia.”

Ar mai fi stat să îi asculte pe oameni. Poate data viitoare o să avem parte de timp mai mult. Pentru că sigur că va mai fi o dată viitoare.
Am alergat apoi cu sufletul la gură la întâlnirea din Roquetas, unde nu mi-a ieșit prezentarea așa cum trebuia, nici organizarea așa cum visasem, dar până la urmă am dres-o cât de cât și s-a încins și acolo o dezbatere, de or trebuit să ne scoată afară din sală, că de nu, mai stăteam probabil și acum. Și tot despre bun simț s-a vorbit. Și despre ce e acasă.

Aveam locuri pregătite pe scenă, dar Dacian Cioloș și-a luat microfonul și a coborât în sală, între rândurile de scaune și i-a întrebat pe cei prezenți:
Sunt eu curios de ce vă mai interesează România, dacă ați plecat și v-ați făcut un rost aici? De ce mai participați la alegerile de acasă? De ce vă mai interesează politica de acasă?

Pentru că suntem români, cum de ce.

Și oamenii au început să povestească despre venirea lor în Spania, fără viză de muncă, doar cu una de turist pentru o perioadă de 6 luni, după care nu s-au mai putut întoarce în țară, cum au muncit la început, cum muncesc acum. Despre greutăți, despre dezastrul de acasă. Unii mai obidiți ridicau tonul. Alții nici nu mai respirau de indignare. Alții împăciuitori, nu îl mai așteptau pe Dacian să răspundă, răspundeau ei, încercând să le explice că un om nu poate ține loc și de justiție, și de instanță divină, și de medic, și de învățător și de notar.

Ne-o gazat ăia în Piața Victoriei și Dumneavoastră nu ați făcut nimic! Sunteți toți la fel!

Și Dacian Cioloș s-o apropiat de bărbatul acela, care avea peste 40 de ani, timp suficient în care să adune dureri în suflet, l-o ascultat până la capăt, apoi o început să îi explice care e diferența dintre Președinte, Guvern și Parlament, care sunt prerogativele fiecărei instituții, ce se poate face pentru a recupera prejudiciul adus de hoțiile din ultimii ani, ce legi ar trebui schimbate și care este drumul pe care îl parcurge o lege din stadiul de proiect până la stadiul de lege. Omul avea lacrimi în ochi. Și-o cerut scuze la final. Tot cu lacrimi în ochi a vrut o fotografie cu omul care tocmai îi ținuse un curs de educație civică.

Dacian este un excelent profesor. Atunci mi-am dat seama, la Roquetas. Acum, fiecare învață lecțiile de care are nevoie: eu am învățat de la el două lecții fundamentale pentru mine: lecția răbdării și ascultării și lecția dragului de oameni. Pentru că lui Dacian Cioloș îi pasă de oameni, se apropie de ei, le strânge mâna energic și le adună poveștile. Și nu o face ca să capete capital de imagine. Cei care susțin această teză sunt rău intenționați. El vrea să găsească soluții pentru fiecare problemă a fiecărui om. Și eu știu că va face o sinteză și că nicio poveste nu se va pierde.

-Câtă răbdare poți avea, îi spun când plecam spre hotel. Cum poți risipi atâta răbdare? Răbdare și mai ales energie.
-Asta nu e răbdare risipită! Asta e răbdare investită. Nu poți schimba în bine viața oamenilor dacă nu îi asculți. Oamenii au adunat frustrări de-a lungul întregii lor vieți, Oana. Nu i-a ascultat nimeni. Pentru ei e foarte important să îi asculte cineva. Și este foarte important să înțeleagă, să știe ce trebuie făcut și să urmărească dacă lucrurile se fac bine.

Înțelegeți acum? Înțelgeți de ce vă spun că lui Dacian îi plac oamenii?

La fotografia de grup, pe treptele Bibliotecii Municipale, dezbaterea a continuat. Dacian avea shooting sesion de fotografii, eu rămăsesem fără baterie la telefon, mă isterizam pe această temă, trebuia să dau niște telefoane evident că extrem de importante, îmi dau seama că nu știu nici pinul de la telefon pentru că făcusem un contract nou, mi se părea că îmi cade cerul în cap și mă sugrumă marea de plastic, mă alterează situațiile pe care nu le pot controla, dar m-a calmat Dana mea, Dana de mi alma, hai să scrii un mail acasă să îți recuperezi pinul, vedeți de ce vă spuneam cât de important era să o ai pe Dana cu tine? În tot acest timp, Dacian continuă să îi asculte pe unii și să le răspundă altora la problemele pe care le invocă.

Mergem spre hotel unde mai avem o întâlnire, cu membrii PLUS veniți din tot orientul spaniol, unii de la 700 de km, făcând eforturi supraomenești, au venit unii dintre ei cu copiii, ne întindem și acolo, punem țara la cale, cum va fi, cum ne vom organiza, ce facem după alegeri, cu cine ne unim, cu cine facem pact de neagresiune, și apoi gata, ziua asta infinită se termină și ne retragem pe terasă, unde am rămas la povești, mai mult am vorbit noi, pentru că ei erau topiți de oboseală. Am râs și am făcut planurile pentru cea de-a doua zi infinită.

Serele din Almeria

–->>> va urma

În Europa sau înafara ei, aceasta este întrebarea la referendum – sondaj

sondaj europa

  • Principalul motiv de îngrijorare al românilor este corupţia, această îngrijorare fiind exprimată de peste 80% dintre respondenţi.

Majoritatea românilor e sceptică în ceea ce priveşte viitorul ţării, însă văd cu ochi buni Uniunea Europeană, arată un sondaj al Inscop Research, realizat la comanda Academiei Române.

Peste trei sferturi dintre români (76,4%) cred că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, în timp ce doar 18,5% sunt de părere că lucrurile merg într-o direcţie bună. 5,1% nu ştiu sau nu răspund. Procentul celor pesimişti cu privire la direcţia ţării este în creştere faţă de sondajele precedente, realizate de Inscop Research la comanda Fundatiei Konrad Adenauer (72,8% în martie 2019, 71,6% în ianuarie 2019, 73,4% în noiembrie 2018).

Pe de altă parte, peste jumătate dintre respondenţi (54,7%) sunt de părere că Europa se îndreaptă într-o direcţie bună, în timp ce 30,6% apreciază că Europa merge în direcţia greşită. Procentul non-răspunsurilor este de 14,8%. Faţă de lunile anterioare, se menţine tendinţa de creştere a optimismului cu privire la direcţia în care se îndreaptă lucrurile în Europa, respectiv de scădere a pesimismului. Astfel, procentul celor care cred că Europa se îndreaptă în direcţia bună a crescut gradual de la 41,2% în noiembrie 2018 la 46,7% în martie 2019, depăşind 50% în sondajul curent.

Majoritatea românilor apreciază ca fiind rea sau foarte rea atât situaţia economică actuală a României (76%), cât şi situaţia din sistemul educaţional (78,3%) sau cea din sistemul de sănătate (83%). În topul îngrijorărilor legate de situaţia României se numără: nivelul corupţiei (84,2% dintre respondenţi se declară mult sau foarte mult îngrijoraţi de acest aspect), diferenţele dintre oamenii bogaţi şi oamenii săraci (73,7%), degradarea mediului înconjurător (72,2%), starea economiei naţionale (70,6%), posibilitatea unui conflict armat în zonă (44%).

Referendumul pe legile justiției, un măr otrăvit

referendum

  • 26 Mai adună două provocări cât un examen de maturitate, vor fi alegeri pentru echipa românească de trimis la Bruxelles și referendumul pe legile justiției cu două întrebări la care răspunsul da ar fi putut fi pre-tipărit.

Dacă pentru alegerea euro-parlamentarilor partidele bombardează constant piața publică, e campanie, au banii pentru asta, e treaba lor să își seducă sau să își sperie bazinul electoral după cum le duce capul pentru referendum nu face nimeni campanie.

Vândut ca argument pentru creșterea numărului votanților în 26 mai dar livrat ineficient riscă să fie mai degrabă un deranj inutil. Riscul ca numărul minim de voturi necesar pentru validare să fie insuficient este real iar puterea organizatoare are tot interesul să nu treacă și va face tot ce îi stă în putere să îl saboteze.

Partidele de opoziție au propriile probleme zilele astea iar președintele se găsește în situația de a gestiona singur cartoful fierbinte aruncat în piața publică cu bune intenții dar într-un moment riscant. Dacă referendumul nu trece din lipsă de cvorum deserviciul făcut propriei viitoare campanii electorale va fi imens iar partidele din opoziție vor plăti oalele sparte la următoarele alegeri locale.

În aceste condiții referendumul pe legile justiției pare să fie mai mult o bifă necesară în parcursul pre-electoral al președintelui Iohannis pentru că despre oportunitate sau o eventuală reparație târzie după 10 august nu mai poate fi vorba astăzi la trei trimestre de la închiderea ferestrei de oportunitate, acum când până și partidul la putere îndulcește electoral aroganța.

Pare incredibil că după măcelărirea legilor justiției din ultimii doi ani care a avut ca rezultat rezidual liberarea înainte de termen din închisori a 1.834 de criminali, 6.000 de hoți și tâlhari de drept comun plus 750 de violatori ar mai fi nevoie de o campanie de convingere a oamenilor să vină să voteze la un referendum care subliminal condamnă grozăvia. Probabil că dacă propunerea ar fi venit în contextul de acum nouă luni oamenii ar fi rupt ușile centrelor de vot, nu vom ști niciodată care ar fi fost urmările unei consultări populare oportune.

Ca strategie referendumul pare perfect utilizabil de o parte și de alta a scenei politice, opoziția se poate urca pe da-ul previzibil împotriva schimbărilor legilor pe măsura clientului iar puterii i-ar servi același da ca aghiasmă sau loțiune demachiantă la înfățișarea în fața propriului electorat. Dar astea sunt subtilități, nimeni nu riscă să își crediteze propriul electorat cu aplecare spre finețuri, mesajele trebuie să fie aspre, clare, scurte și fără virgule.

Cine să facă campanie pentru referendumul pe justiție? Societatea civilă s-a înregimentat de nevoie și își pune partea activă la cealaltă treabă din 26 mai, sindicatele sunt bicisnice și oricum nu simt că ar fi și despre ele, trusturile de presă funcționează cu bani, grupurile profesionale sunt o glumă iar ONG-urile nu își găsesc nici cheile de la mașină în mormanul de hârtii sub care le-au îngropat trei guverne cât o revoluție bolivariană.

Nimeni nu are timp de referendum la fel cum nimeni nu a avut timp de Centenar.

Referendum cu executare

referendum 2018

România a respins sec la sfârșitul săptămânii trecute refrendumul pentru amendarea unui articol din constituție, cetățenii cu drept de vot au considerat că problema nu e atât de mare încât să merite schimbarea și l-au boicotat masiv. Calculul politic aplicat pe modelul unei țări pe care inițiatorii o credeau încremenite în feudalism a fost greșit, românii le-au întors spatele celor care amenințau în piața publică cu excomunicarea și arderea pe rug. Creștinii nu s-au simțit amenințați și i-au tratat cu indiferență.

Cu o participare de 20,4% consultarea populară nu a atins pragul de 30% pentru a fi validată. Ratarea minimei condiții necesare de la care voturile afirmative sau negative încep să fie numărate înseamnă că răspunsul la întrebarea pusă nu rezolvă nici una dintre adevăratele probleme ale unei țării răvășită de corupție, scandaluri și sărăcie. Mai înseamnă că este de discutat despre legitimitatea celor care pun întrebarea, despre modul și momentul în care au pus-o, despre cine are de câștigat de pe urma rezultatelor obținute. Invalidarea referendumului arată cu subiect și predicat că a propus o falsă problemă și că electoratul a înțeles asta.

„Probabil jumătate din cei care nu s-au dus la vot au fost bine informați dar au ales să nu participe la vot. […] Cealaltă jumătate nu s-a dus pentru că nu votează în general” este părerea unui activist din social-media de limbă română, împărtășită de majoritatea comentatorilor.

Privit ca un test electoral la jumătatea legislaturii referendumul de la sfârșitul săptămânii trecute indică decuplarea guvernării de la realitatea românească și pune sub semnul întrebării legitimitatea parcursului politic al partidelor de la putere, PSD+ALDE+UDMR, pentru următorii doi ani. Pe cai mari la începutul unui mandat obținut după un plebiscit în care a câștigat prin neprezentarea adversarului, coaliția de la guvernare pierde pe mâna ei campanie după campanie în lupta cu propriile baze și se prăbușește în sondaje.

România a trăit în ultimul timp o avalanșă de proteste împotriva corupției. Și exact astăzi, liderul partidului de guvernământ, are de răspuns în fața judecătorilor într-unul dintre multele dosare penale pe care le are. Vor să facă acest referendum ca să poată merge în Europa cu un discurs emoțional și populist. Vor să spună: ‘Cum să intrăm la pușcărie dacă pe noi ne iubește lumea?’.

Principalul partid de opoziție, ca număr de scaune ocupate în parlament, PNL, are de răspuns în fața propriului electorat despre ambiguitatea situării liderilor săi vis-a-vis de poziția pe care au avut-o față de legitimarea întrebării care a făcut subiectul evenimentului de la sfârșitul săptămânii trecute. Suplimentar vor fi nevoiți să explice omologilor din comunitatea europeană cum se împacă liberalismul românesc cu amestecul statului în viața privată.

Biserica ortodoxă nu a avut de ales și a intrat în joc, pentru a plăti subvenționarea continuă pe de o parte și din motive doctrinare pe de alta, preoții au fost principalii agenți electorali ai campaniei. Dar biserica ortodoxă a participat activ la un joc care nu era al ei, cu regulile stabilite de alții chiar dacă a oferit tot sprijinul la momentul strângerii celor 3 milioane de semnături necesare inițiativei cetățenești pentru modificarea constituției. Dar inițiativa a fost una iar organizarea, momentul ales și obiectivele secundare de atins cu acest referendum a fost alta iar clerul nu s-a mai simțit confortabil. A pierdut pe mâna acționarilor și probabil că nu va uita.

Rezultatele mai spun ceva, mașinăria de vot a social-democraților nu a funcționat, condamnarea șefului formațiunii pentru fraude electorale în trecut a atârnat ca o piatră de moară de gâtul partidului care nu a avut curajul să miște iar acesta este prețul pe care îl plătesc pentru un lider cu probleme. Adevăratele bătălii electorale abia urmează.

Majoritatea comentatorilor români fac eforturi să înțeleagă cine și ce a pierdut după episodul 6-7 octombrie 2018. Comentatorii dinafară consideră boicotul popular un câștig, suntem un câștig pentru ei iar noi la rândul nostru am confirmat încrederea vecinilor, aveau dubii. De data asta ne-au auzit pe noi iar românii chiar confirmă aluatul european.

foto: gettyimage

 

Referendum, cu ce acte votez in diaspora

acte

Votarea se va desfășura sâmbătă şi duminică (6 şi 7 octombrie), între orele 7 şi 21 (ora Spaniei).

Va putea vota orice cetăţean roman (indiferent dacă are domiciliul în Spania, în România sau în altă parte), atâta timp cât are peste 18 ani (inclusiv cei care împlinesc 18 ani în ziua votului), are acte de identitate românești, paşaport turistic sau CRDS, carte/buletin de identitate (valabile în ziua votului).

Alegătorii sunt chemaţi la referendum să răspundă cu „DA” sau „NU” asupra următoarei întrebări:

„Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?”


Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
dolce telekomStai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /


Obiectul supus referendumului: articolul 48 alin. (1) din Constituţie

Legea de revizuire a Constituţiei adoptată de Parlament prevede că articolul 48 alin. (1) din Constituţie va avea următorul conţinut:

„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instituirea copiilor”.

Forma actuală a articolului 48 alin. (1) din Constituţie:

”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Locațiile centrelor de votare vor fi comunicate pentru fiecare regiune în parte de către misiunile diplomatice pe măsură ce vor fi confirmate, pentru Catalunya vor exista probabil cinci astfel de centre după cum specificam în acest articol.

Secții de votare în Spania. Referendum de doua zile 6-7 octombrie 2018

referendum 2018

  • Un referendum, cu întrebarea „Sunteți de acord cu hotărârea parlamentului?” este organizat de partidul de guvernământ din România.
  • În Spania se poate vota, cei care vor dori vor putea trece pragul secțiilor de votare organizate de Ministerul Afacerilor Externe
  • În Catalunya se vor deschide cinci secții de vot

Conform comunicării informale existente la această oră, în lipsa celei oficiale a MAE, se vor deschide secții de vot pentru referendum 6-7 octombrie 2018 în Catalunya în următoarele locații:

  1. Barcelona: Carrer Sant Joan de la Salle, 35bis, 08022 (sediul consulatului)
  2. Girona: Centro Civico Pla de Palau, C/ Saragossa, nr. 27, 17003;
  3. Lerida: Centro Civico del Centro Historic, Plaça Ereta, s/n, 3era planta, 25002, Lleida
  4. Reus: Centro Civico Ponent, Avda. dels Paisos Catalans, nr. 106, 43205,
  5. Palma: Cultural Santa Catalina, C/ dels Sobreposats num. 3, 07014, Palma de Mallorca.

Orarul de vot va fi între 07.00 și 21.00, în ambele zile.

Ce nu cunoaștem încă este regulamentul de înregistrare/acreditare al observatorilor independenți, al componenței comisiilor electorale, amănunte care în opinia organizatorilor pot părea neimportante dar pe care le considerăm esențiale pentru buna desfășurare a unui plebiscit credibil. Guvernul de la București s-a îngrijit să nu fie disponibil sistemul de supraveghere care a funcționat acceptabil la alegerile din 2016, poate fiindcă a mers prea bine. PSD are specialiști dovediți în fraudarea unor runde de alegeri precedente, aceiași care organizează și astăzi, mergem pe mâna lor.

Referendumurile se desfășoară de obicei într-o singură zi, de data aceasta au fost alocate două. Cu o noapte între ele. Cineva va trebui să păzească urnele. Să nu le tragă curentul. Nu putem bănui că ar putea cineva să le hrănească peste noapte, totuși, pentru că nu ne-am născut ieri și suntem oarecum empatici cu singurătatea urnelor din secțiile de votare peste noapte, va fi utilă implicarea comunității din Catalunya, listele de observatori acreditați în secțiile de votare vor fi deschise, vedeți la link http://delegati.usr.ro/ și condițiile minime de mai jos. Pentru mai multe informații ca întotdeauna dați un telefon și întrebați.

Deocamdată singura formațiune care se oferă să facă posibile delegările acolo sunt cei de la USR Barcelona, cel puțin pentru partea catalană a spaniei dar probabil că o vor face pentru orice altă regiune din peninsula iberică. S-au oferit astfel să contribuie la transparența procedurii de vot, lista de observatori nu va cuprinde doar membri de partid, puteți fi unul dintre observatori chiar fără vreo simpatie politică, înscrierea pe lista de observatori sau delegați deschisă de USR pentru acest referendum nu înseamnă sub nici o formă asocierea cu acest partid. Dacă și alte partide vor deschide liste de observatori le vom anunța și pe acelea.

Mai multe informații:

CLARIFICARI:
-> Ce presupune activitatea de DELEGAT in sectia de votare?
-> Ce presupune activitatea de OBSERVATOR la vot?

1) DELEGAT:
Delegații nu trebuie să fie neapărat membri de partid
– Activitatea în secția de votare se remunerează de către stat
– Înainte de votare, delegații amenajează secția de votare, verifică materialele (buletinele de vot, listele electorale, cabinele de vot, ștampilele, rechizitele) și sigilează sala
– În zilele de votare, delegații verifică actele de identitate, pun alegătorii să semneze pe listele electorale, înmânează ștampila și buletinele de vot
– După încheierea votării, delegații numără voturile și întocmesc procesele-verbale de constatare a rezultatelor votării
– Toți delegații vor primi în timp util un ghid detaliat și, de asemenea, USR va organiza și traininguri video.
http://delegati.usr.ro/

2) OBSERVATOR:
– Observatorii electorali sunt cetățeni independenți (se exclud membrii partidelor, precum și persoanele care vor participă activ în campania electorală) care urmăresc desfășurarea corectă a alegerilor.
– Un observator poate participa la toate operațiunile ce se desfășoară în secția de votare (deschidere, votare, închidere, numărare și raportare) în baza unei acreditari date de una dintre organizațiile civice (ExpertForum, Funky Citizens etc )
– Observatorii pot fi staționari (petrec toată ziua într-o secție) sau mobili (monitorizează activitatea în mai multe secții, minim 30 de minute per secție)
– Observatorii pot participa individual sau în echipe
– Cerințele de la observatori nu sunt complicate și se pot învață ușor în urmă unui training de câteva ore (offline sau online); fiecare observator va primi și un ghid
– Majoritatea activității de raportare se va face prin intermediul unei aplicații de telefon mobil, de tipul întrebări-și-răspunsuri
– Pentru orice nelămurire observatorii pot contacta (telefonic/email/chat) centrul de suport organizat de Fiecare Vot.

 

 

Referendumul catalan. Ce spun romanii?

catalan referendum

  • 140.000 din cei 7,5 milioane de cetățeni rezidenți în Catalunya sunt români.
  • Guvernul regional a hotărât convocarea unui referendum pentru ziua de 1 Octombrie 2017 la care cetățenii cu drept de vot sunt chemați să spună dacă sunt în favoarea sau împotriva indepentizării Catalunyei de Spania.
  • Românii nu vor avea drept de participare la această consultare publică.

Publicitate
dolce telekom


Pe parcursul ultimilor 10-15 ani comunitatea românească așezată în Catalunya a avut o atitudine rezervată cu privire la manifestările politice care au privit subiect regionale sau naționale spaniole, implicarea în viața cetății limitându-se la participări civice și/sau culturale. Nici de această dată nu va fi altfel ajutată fiind și de hotărârea de a nu îi fi acordat dreptul de participare la referendumul catalan.

Care este părerea conaționalilor noștri care trăiesc în Barcelona despre subiectul acesta și cum ar fi votat dacă ar fi avut dreptul să o facă aflăm din materialul realizat de Anamaria Damian pentru Radio România.