Eugenia

      Ne plac prajiturile, cui nu? Ne place si Eugenia care este precum minunatiile de prajituri care ies din mâinile ei: o bucurie de femeie.

”     Ma numesc Eugenia Terchescu . As dori sa va spun povestea mea, cum am indragit prajiturile, si cum am ajuns sa le si fac.

     Copila fiind, iubeam Duminica. Era ziua in care mama ne spunea mie si fratilor mei: „Aveti voie sa mergeti in oras la COFETARIE! Cumparati-va ce vreti, dar sa veniti repede!”

     Duminica dupa amiaza multa lume mergea la plimbare si majoritatea poposeau la cofetaria “EUGENIA”. Ne asezam la masa, dupa ce priveam indelung galantarul plin cu bunatati. Luam o ”Violeta”, o amandina, o bila de ciocolata, bezele, savarine, neaparat cu o limonada. Erau minunate acele prajituri. In cofetarie mirosea frumos, scaunele erau pufoase si moi, parca la fel ca si prajiturile. Gustul dulce mult asteptat ni se parea ca era ceva magic, deosebit, ca acele prajituri era facute prin magie, ca nu erau adevarate. Erau ”un lux” pe care il puteai obtine doar intrand intr-o cofetarie, deoarece acasa lumea considera ca erau greu de preparat.

     Am vrut sa pot face aceeasi magie, sa pot oferi bucurie, am facut o pasiune pentru a pregati prajituri. Responsabila de aceasta pasiune a fost matusa mea dna Eugenia Lazarescu, care m-a initiat de mica in aceasta lume dulce. Inclusiv astazi continui sa lucrez dupa retete invatate de la ea!

     Fac parte din categoria oamenilor care sunt nevoiti sa faca eforturi pentru a obtine ce isi doresc, am fost nevoita sa o iau de la capat de mai multe ori, lucru care m-a facut mai puternica dar m-a si facut sa apreciez valoarea lucrului bine facut.

     Sunt in Barcelona din 2003. Nu aveam intentia sa raman (ca multi altii) dar nu mi-a fost greu sa ma conving ca mi-am gasit locul. La inceput am lucrat in domeniul comertului, lucru care m-a ajutat sa ma specializez in cele doua limbi vorbite aici, spaniola si catalana. In 2012, cand dupa unul dintre capriciile vietii am fost nevoita sa imi iau din nou viata de la capat, m-am dedicat meseriei care mi-a placut din totdeauna, cea de COFETAR-PATISER, deschizandu-mi propria cofetarie, implinindu-mi astfel visul din copilarie.

     Nu pot face gala de a fi un roman de success in strainatate si nici de a avea o mare afacere. Insa, toate prajiturile si torturile le fac eu personal, cu multa pasiune si dedicare tinand intotdeauna cont de cerintele clientilor. Sunt multumita de rodul muncii mele si mai ales de aprecierea pe care o primesc constant din partea clientilor care trec pragul cofetariei mele.

     Am satisfactia de aduce amintiri dulci romanilor care sunt departe de casa si carora le este dor de gustul prajiturilor autentice romanesti. O prajitura care iti trezeste amintiri iti poate aduce o mica bucurie in viata aceasta atat de agitata si plina de sacrificii.

     Va invit cu drag sa ma vizitati in Cerdanyola de Valles – Carrer St.Francesc nr. 9, unde am cocheta cofetarie ce poarta numele ARTESANCAKE, pentru a savura o prajitura gustoasa, tipic romaneasca!

     RoBarna multumesc!”