Acordul cu privire la limitarea incalzirii globale la cel mult 2 grade Celsius prin raport la epoca preindustriala a fost adoptat, sambata, la Paris, de cele 195 de state participante la Conferinta internationala privind schimbarile climatice (COP21).
Textul acordului propune limitarea cresterii temperaturii globale medii „cu cel mult 2 grade Celsius” si „continuarea eforturilor pentru a cobori aceasta limita de crestere pana la 1,5 grade Celsius”, conform AFP.
Obiectivul celor 2 grade Celsius, prin raport la epoca preindustriala, a fost stabilit in 2009, la Copenhaga si impune reducerea drastica a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES), dar si masuri de economisire a energiei si investitii in energiile regenerabile, precum si planuri de reimpaduriri pe suprafete extinse.
Numeroase tari, in special statele insulare care sunt primele amenintate de perspectiva cresterii nivelului oceanului planetar, sunt in pericol in cazul in care cresterea mediei temperaturilor globale va depasi 1,5 grade Celsius.
Dintre cele 195 de state reprezentate la conferinta de la Paris, 186 au anuntat masuri privind limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera pana la orizontul anului 2030.
Dar chiar si daca aceste masuri vor fi respectate intocmai, ele ar fi dus la o crestere a temperaturii medii globale de aproximativ 3 grade Celsius.
Speranta pentru un viitor mai bun vine de la Paris! Acord fara precedent privind incalzirea globala
Pentru a atinge obiectivul celor 2 grade Celsius, textul propune „un varf al emisiilor de gaze cu efect de sera cat mai scazut posibil si adoptarea cat mai rapida a unor reduceri rapide ale poluarii (…) pentru a ajunge la un echilibru intre emisiile rezultate din activitatile antropice si cele ce pot fi absorbite”, o referinta posibila la paduri, dar si la tehnologiile noi de captare si stocare ale dioxidului de carbon.
Una dintre dispozitiile cheie ale acordului se refera la constituirea unui mecanism voluntar de verificare a respectarii angajamentelor nationale.
O astfel de verificare se va desfasura la fiecare 5 ani si va „reprezenta o continuare a raportului precedent”.
O prima revizie obligatorie ar urma sa aiba loc in 2025, dupa un bilant colectiv de actiune prevazut pentru anul 2023. O prima discutie cu privire la actiunile intreprinse si masurile luate intre timp este prevazuta pentru anul 2018.
Conventia ONU asupra Climei din 1992 a introdus o distinctie stricta intre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare, in ceea ce priveste impartirea obligatiilor in acest domeniu.
Tarile industrializate, cum sunt SUA, doresc sa fragmenteze aceasta linie de demarcatie clara, iar tarile in curs de dezvoltare, asa cum este India, refuza sa accepte stergerea demarcatiei in numele dreptului lor de dezvoltare si al responsabilitatii istorice a emisferei nordice in ceea ce priveste poluarea excesiva si a schimbarilor climatice.
In ceea ce priveste reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, aceasta „diferentiere” ramane activa: tarile dezvoltate „trebuie sa fie pe punctul de a adopta obiective ale reducerilor de emisii poluante in valoare absoluta”, in timp ce tarile in curs de dezvoltare „trebuie sa continue sa-si imbunatateasca eforturile” in lupta impotriva incalzirii globale, in functie de situatia lor nationala.
O alta dispozitie importanta este cea cu privire la acordarea unui ajutor financiar tarilor din emisfera australa.
In 2009 tarile dezvoltate au promis ca vor varsa 100 de miliarde de dolari pe an, incepand cu 2020, pentru finantarea politicilor climatice din tarile in curs de dezvoltare.
Acestea din urma au solicitat o crestere progresiva a acestei sume si o mai mare claritate cu privire la mijloacele de transpunere in practica ale acestei dispozitii.
De cealalta parte, tarile dezvoltate nu doresc sa suporte singure aceste costuri si solicita contributii si din partea unor tari aflate in plina expansiune economica, precum China, Coreea de Sud, Singapore sau de la tarile cu bogate rezerve de petrol.
Formula propusa este ca „tarile dezvoltate ar trebui sa asigure resursele financiare pentru a ajuta tarile in curs de dezvoltare” sa se adapteze la efectele schimbarilor climatice si sa ia masuri pentru a-si reduce emisiile de gaze cu efect de sera.
