O mărturie despre coșmarul prin care prea multe femei au trebuit să treacă pentru că cineva a hotărât că știe mai bine
Peste 10,000 de femei au murit din cauza politicii comuniste în privința avortului
Lili Crăciun și-a prezentat ultima creație (eram tentat să folosesc termenul uzitat in scriitura castellană „trabajo” dar aduce prea mult a „osândă” și nu este asta), volumul ‘Desculta pe cioburi de oglinda’, ieri, 8 Iunie la librăria Punct din Barcelona.
Înconjurată de o mare de curioși și de un munte de prieteni. Orașul mediteranean dintre mare și munte găzduiește atât un mare număr de vorbitori de limbă română cât și unul, în creștere, de iubitori ai autorilor care scriu în această limbă, atât de apropiată fonetic localnicilor catalani. Au dorit să o cunoască și nu au regretat. Lili Crăciun s-a dezvăluit, naturală, implacabilă, extrovertită, ca o persoană extraordinară pe care am avut bucuria să o descoperim dincolo de paginile cărții sale.
O să recunosc că îi citisem cartea dar am să vă las plăcerea să descoperiți personajul „doctorului măcelar din orașul Roman” despre care o cititoare i-a scris autoarei: „l-am cunoscut pe nenorocit, îmi pare rău că a murit, i-aș fi aruncat peste gard cartea dumneavoastră”. Îi puteți cumpăra cartea de la librăria PUNCT din Barcelona sau on-line o cereți pentru acasa aici
Lili Crăciun este, dincolo de scriitura proaspătă, o supraviețuitoare, iar despre supraviețuitori numai de bine, asta o știm cu toții, mai ales cei care trăim aruncați de soartă dincolo de granițe. Supraviețuirea implică generozitate, iertare, forță, credință, iar Lili Crăciun este o forță. Dispusă la tot și la toate, la asumarea stigmatului social mult prea temut într-o societate românească orice s-ar spune quasi-arhaică, dispusă la acceptarea poverii nemărturisite a prea multor femei obligate administrativ să gestioneze viața unor familii numeroase, fără sprijin, consiliere sau educație premergătoare și punându-se în postura tăcutelor mame ale decrețeilor veniți pe lume fără manual de utilizare.
Lili Craciun la librăria Punct din Barcelona. / foto: Myk Studio
Mărturisirea este dificilă, acceptarea terapeutică a tragediei prin care a trecut femeia, mamă deja, nevoită să facă un avort în condiții inimaginabile pe vremea unui comunism atroce, obsesionat de control, este de asemenea o performanță demnă de apreciat. Dar când te adresezi generațiilor care nu au trăit epoca la care se face referire lucrurile se complică. Este dificil să fii convingător iar dacă cel care te ascultă are sub treizeci de ani iar problemele cu care se confruntă nu sunt, nici pe departe, de natura celor pe care le descrii este cu atât mai greu. Asta nu face misiunea imposibilă, iar Lili Crăciun pare că și-a asumat asta, spune povestea, crede că eroina are datoria să vorbească și vorbește.
Nu pot avea pretenția că știu prin ce a trecut eroina romanului însă o cred și asta dă forță personajului cărții.
