- Dinafară, perspectiva îți oferă o respirație în plus dar nu e doar asta, Spania e o lecție spre care ne uităm prea puțin.
Spania, un fost mare imperiu, privește condescendent spre cei care epatează gena încrezutului provincial făcut de curând boier. Ibericii o identifică îndeosebi în fostele lor colonii, Argentina e primul exemplu care îmi vine în minte. Este atributul seniorului împotriva căruia nu prea ai cum combate dacă nu ai o istorie asemănătoare de spus, dar putem încerca o paralelă oarecum forțată și limitată la ultima sută de ani; am traversat și noi și ei crize teribile din care ei au ieșit mai bine decât noi. Ce vedem?
Trecută prin tragedii inimaginabile în ultima sută de ani în pofida neutralității declarate în cele două războaie mondiale, Spania a depășit punctul cel mai de jos al istoriei sale contemporane odată cu dispariția dictaturii generalului Franco fără să se fi vindecat pe deplin de sindromul supremației de clasă nici după 50 de ani. Au fost însă destul de inteligenți încât să adopte o lege a lustrației necesară dar nu suficient cât să o aplice clinic, chirurgical, drept pentru care încă mai supurează răni vechi, chiar și astăzi sunt arestați francotiradori solitari supărați pe lume, dar au avut-o, spre deosebire de noi.
Și mai au ceva: coloana vertebrală a etatismului marelui regat, funcționărimea care ține rotițele în mișcare, este inamovibilă, insensibilă la frământările politicului, este plătită coerent și constant, limitată ca număr și competențe, neimplicată sub pedeapsa pierderii privilegiilor în politica militantă. Compusă din unii care învață ani de zile pentru a trece examenul dificil care dă acces la posturile din administrația publică, întotdeauna scoase la concurs.
Este greu de imaginat un post de funcționar public în Spania atribuit la comandă iar funcționarul admis în sistem continuă să învețe dar are 14 salarii garantate și prime de două ori pe an. Până când bugetarul român, indiferent de poziție, nu va trece un examen pentru ocuparea unui post în administrație garantat până la următorul concurs, politicul va fi furtuna perfectă iar nepotismul un cancer.
Trăind în Spania, au trecut peste noi crize diverse ca atunci când comentam la bar exclusiv diferențialul cursului de risc pe dobânzi cu Germania, anularea parlamentului catalan, scandalul de corupție din Andalucia, abdicarea regelui vechi și circul din jurul noii case regale declanșat de cumnatul handbalist neconform, sau nenumărate alte afaceri obscure, savuroase dar departe de omul de pe stradă.
Toate și fiecare dintre ele nu ne-au schimbat cotidianul, rata la casă, costul tichetului de metrou sau cota de impozit. Era treaba altora, a unora pe care din când în când îi înjurăm la televizor, din altă lume iar noi am știut mereu ce taxe vom avea de plătit la anul și peste doi ani.
Este o simplificare la extrem recunosc, nu este chiar așa de simplu, ieșim în stradă când lucrurile nu sunt fair, sindicatele au o putere teribilă de care nu abuzează iar colectivele profesionale au grijă ca diplomele atârnate pe peretele din birouri să rămână relevante. Un doctorat înseamnă mare lucru, poate fi diferența între un apartament la bloc și un chalet cu piscină.
După epoca Franco profesorul și notarul sunt repere în cartier; o scară de bloc este o asociație de vecini fără votul căreia nu se mișcă o bordură sau atribuire de contract în cartier iar politicul e pe stradă, în cort, deschis oricui crede că are ceva de adăugat.
În Barcelona, s-a desființat o pușcărie celebră, cumva ajunsă în mijlocul urbei care s-a tot extins. Acum un an primăria a lansat apel la dezbaterea despre ce ar trebui să cuprindă instalațiile municipale care au devenit clădirile ce găzduiau penitenciarul și va mai dura încă unul până se va vota destinația lor, deocamdată a devenit obiectiv vizitabil, cu taxă de intrare și cozi care dau înconjurul perimetrului pe weekend. Plus o școală înființată imediat, din module, provizorie, dar școală cu tot ce trebuie.
Și-am mers mai departe, de la 25% șomaj am ajuns din nou la 8% cu aceeași marcă de bere la draft la barul din colț și probabil că va veni altă criză peste noi. Să vină.
