Diaspora nu datorează nimic partidelor. Dimpotrivă, oamenii spun că ele ar fi principalele vinovate că şi-au luat lumea in cap. Anul acesta partidele ne vor cere din nou votul, îşi vor pune încă odată cenuşă în cap, în speranţa că neuronul ăla responsabil cu naţionalismul la români e răcit şi are un început de alzheimmer.
Este nevoie de „mucho morro” (tupeu în româneasca de la mine din cartier) să vii să ceri să te voteze căpşunarul, după ce l-ai ignorat ca pe un lepros ani în şir. Au descoperit în ultimul timp că diaspora e un depozit formidabil de voturi. Şi, ghinion, nu foarte controlabil. Grămada asta de voturi le aparţine diasporenilor, care fac cu ele ce îi taie capul, dacă vor să-şi dea votul cuiva îl dau, daca nu vor sta cu el in dulap, că e al lor.
În mod normal, într-o lume a lui „îţi dau ca să îmi dai” voturile pe care politicienii le solicită de la cetăţeni au un preţ. Un votant normal la cap ţi-l dă aşteptând de la tine să te zbaţi să-i fie mai bine, să-i faci şcoli pentru copii, spitale pentru maică-sa şi ai lui, un job pentru el. Votul astea dintr-o lume normală sunt relativ ieftine. Un ulei, un zahăr sau o galeată de plastic pot fi suficient de convingătoare.
Diasporeanul însă, îşi plăteşte şcoala, jobul şi spitalul din munca lui, prestând pe te miri unde, numai el ştie cum şi îndurând ca un asin încărcat până la refuz, într-o ţară care nu e a lui dar care pare că îl preţuieşte mai mult (sau cel puţin îl obideşte doar în orele de program). Drept urmare puţine lucruri aşteaptă el de la clasa politică românească. Cum nu trebuie să-ţi dea votul ca să obţină toate astea diasporeanul rămâne cu votul în sertar.
Nu sunt puţine. Estimarea de aproximativ 3 milioane de voturi în Diaspora cred că se apropie de adevăr. La acestea se adăugă încă 3 milioane dacă ne gândim că oricine are în ţară cel puţin un familiar care îi ascultă părerea şi o să voteze în consecinţă. Înseamnă ceva mai mult de o treime din voturile disponibile. Te ia durerea de cap?
Diasporeanul preferă să nu mearga la vot, gaseşte el ceva mai bun de făcut în duminica aia, un grătar de exemplu. Iar dacă se hotărăşte să voteze totuşi, o face doar dacă simte ca se merită. Din motivul ăsta votul devine infiorător de scump.
Ai vrea sa ţi-l dea ţie stimabile, îl poţi cere dar să ştii că e scump. Convinge-i, că de-a moaca aşa nu au să ţi-l dea. Te întrebi de ce nu ţi l-ar da ţie dacă tot stă cu el în sertar? Păi e ca la femei, dacă tot n-o foloseşte de ce nu ţi-ar da-o ţie? Pai nu ţi-o dă prietene, pentru că trebuie să faci să pară că se merită, trebuie băgată în seamă şi drăgălită. Şi apoi, românul nu e vre-un neam de generoşi. Încă n-a uitat că ţi-a mai dat-o şi l-ai tras în piept, plecând după ţigări acum vre-o patru ani.
Sunt unii care îşi fac iluzii că l-am iubit tare pe Iohannis şi de aia ne-am dus cu cârdul la vot. Fals, nu pentru el am stat la cozi. Am îngheţat de frig la uşile consulatelor de-ai dracului, ca să nu se aleagă personajul. Anul ăsta s-ar putea să vrem să mergem la un grătar în loc să stăm la cozi.
*Bloggerii „robarna.com” au libertatea de a-şi publica singuri textele pe site-ul robarna.com, astfel că intervenţia editorilor asupra acestor articole este una care să se încadreze în termenii şi condiţiile stabilite de comun acord şi care să respecte Articolul 30 din Constituţia României. Cu toate că „RoBarna” încurajează dialogul, opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă întotdeauna poziţia revistei.
