265 de ani de școală românească

școală

  • Se împlinesc 265 de ani de la înființarea primei școli cu predare în limba română, la Blaj

În 1754 sunt inaugurate primele şcoli din Blaj: „Şcoala de Obşte”, cu predare în română, şi Gimnaziul din Blaj, cu predare în latină şi germană. Blajul devine astfel centrul învăţământului românesc din Transilvania.

În anul 1754, prin eforturile episcopului Petru Pavel Aaron, la Blaj și-a deschis porțile prima școală publică cu limba de predare română. Acest fapt l-a facut pe Ion Heliade Radulescu să spună: „aici a răsărit soarele românilor”. O inscripție cu acest citat este montată pe cladirea în care a funcționat școala de obște.

În anul 1790, populația Blajului a ajuns la 1.000 de locuitori. La 1835, numărul de locuitori se ridica la 1.300. Dezvoltarea învățământului și a comerțului, precum și construirea căii ferate, au determinat o creștere substanțială a populației Blajului, care avea să însumeze 2.338 locuitori la 1900 și 9.036 locuitori la 1941.

Interzicerea Bisericii Romane Unite cu Roma de către autoritățile comuniste, în octombrie 1948, a însemnat o grea lovitură pentru Blaj, deoarece întreaga elită intelectuală concentrată în Blaj a fost arestată și dispersată. Academia Teologica Greco-Catolica a fost inchisa, iar Biblioteca Centrala din Blaj a fost distrusa. O mare parte a cartilor a fost aruncata in raul Tarnava. Capelele institutelor de invatamant din Blaj au fost transformate in sali de sport. Corpul profesoral greco-catolic a fost imprastiat prin inchisorile comuniste. La recensamantul din 1956, în Blaj au fost consemnate 8.711 persoane, fapt explicabil prin deportari.

Primele scoli de un grad mai inalt in limba romana au fost infiintate la Iasi de Gheorghe Asachi si la Bucuresti de Gheorghe Lazar. La Blaj existau scoli cu limba de predare romana inca din anul 1754; la Arad se infiinteaza prima scoala pentru pregatirea invatatorilor (Preparandia) in 1812.

In Moldova, Gheorghe Asachi a introdus limba romana in invatamantul de la Trei-Ierarhi, infiintand in 1814 un curs de inginerie, a carui prima promotie a absolvit scoala in 1818.

Tot Asachi reorganizeaza in 1828 Seminarul de la Scoala si infiinteaza Scoala Vasiliana de la Trei-Ierarhi cu un ciclu elementar de trei clase, unul normal de doi ani si altul gimnazial de patru ani, avand ca limba de predare la toate materiile limba romana.

In 1835, prin stradania lui Gheorghe Asachi, ia fiinta Academia Mihaileana, numita astfel dupa numele lui Mihail Sturdza, domnul de atunci al Moldovei. Aceasta scoala avea toate gradele de invatamant, de la cel elementar pana la cel superior.

In Tara Romaneasca, sub conducerea carturarului Gheorghe Lazar, se deschide in martie 1818 Scoala romana de la „Sfantul Sava” prin transformarea Academiei domnesti. In Instiintarea catre „de toata cinstea vrednica tinerime”, din august 1818, dascalul transilvaniei arata ca poporul nostru, „care este asa de vechi, asa de vestit , proslavit si inzestrat cu toate darurile duhovnicesti„, are nevoie de „o scoala mai de treaba, o Academie, cu stiinta chiar in limba maicii sale„. Aceasta scoala a functionat cinci ani, cu o intrerupere in 1821. Lazar a murit tanar, in 1823, dar scoala infiintata de el a continuat sa functioneze pana in 1828, condusa de elevii sai: Ion Heliade Radulescu, Eufrosin Poteca etc.

Numarul scolilor in limba romana creste in Moldova si Tara Romaneasca. Dinicu Golescu infiinteaza pe mosia sa din Golesti, in 1826, o scoala unde puteau invata si fii de tarani.

In Transilvania se mentine traditia culturala a scolilor din Blaj. Noii organizatori ai invatamantului sunt Timotei Cipariu la Blaj si Gheorghe Baritiu la Brasov. In 1834 se infiinteaza la Brasov prima scoala comerciala. Printre profesorii acestei scoli s-a numarat si Gheorghe Baritiu, figura proeminenta a revolutiei de la 1848 din Transilvania.

sursa: imclain.ro

144 de ani de liberalism românesc

liberalism

  • Partidul Național Liberal, cea mai veche formațiune politică din România, împlinește astazi 144 de ani de la înființare (24 mai 1875)

De numele și istoria Partidului Național Liberal se leagă evenimente importante din istoria modernă a României, instaurarea monarhiei constituționale (1866), obținerea și recunoașterea internațională a independenței de stat (1877-1878), ridicarea României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului și crearea României Mari (1916-1918), adoptarea Constituției din 1923 și relansarea economică de după criza din 1929-1933. În toată această perioadă, liberalismul, ca doctrină economică și socială, a devenit fundamentul pe care s-a construit România modernă.

144 de ani de PNLÎnfiinţat în 1875, PNL este partidul istoric, care a făcut istorie. PNL moderniza pentru prima dată România. Multe dintre marile proiecte ale României moderne au fost înfăptuite la inițiativa sau cu sprijinul liberalilor.

„O societate liberă şi prosperă garantează individului libertatea şi şansa de a-şi pune în valoare calităţile, de a-şi urmări aspiraţiile şi de a-i fi recunoscute meritele” este unul dintre crezurile formațiunii politice care împlinește 144 de ani la 24 mai 2919.

„Puțini mai știu azi că în casa din București a lui Stephen Bartlett Lakeman a avut loc, pe 24 mai 1875, nașterea marelui Partid Național Liberal, ctitorit de Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Gheorghe Vernescu, Alexandru G. Golescu și alții. Astăzi se împlinesc 144 de ani de la acel moment măreț în istoria modernă a României, apariția celui mai important partid din istoria noastră. Faptul că actul de naștere s-a semnat în casa unui britanic poate fi considerat ca având o simbolistică aparte: un partid ai cărui membri au fost hărăziți să aibă privirea mereu ațintită spre Europa și să facă totul ca România să se integreze deplin în ea”, a comentat cu această ocazie Călin Popescu Tăriceanu.

1 Leu – 16 septembrie 1835 leul devine moneda oficiala

leu

  • Leul a fost instituit ca monedă oficială a românilor la data de 16 septembrie 1835, prin decizia lui Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti.
  • În acea vreme, în Ţara Românească şi Moldova circulau mai multe monede străine, cea mai cunoscută fiind talerul olandez.

Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.

leu romanescMai este de menţionat că moneda naţională a vecinilor noştri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar. Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.

Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”. O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.


Publicitate
dolce telekom


Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzacțiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. În Moldova domnitorul Mihail Sturdza ar fi dorit în 1835 să bată monedă dar Imperiul Otoman nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă deoarece ar fi fost un semn al independenţei. După unirea Principatelor şi Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească român sau romanat dar din nou Înalta Poartă s-a opus.

Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe anvers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”. Ele nu au fost puse în circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.


Publicitate
digimobil


Prima Constituţie a ţării, cea din 1866, ignora complet problema suzeranităţii Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorinţa statului român de a îşi căpăta independența. O primă bătălie s-a dat prin intermediul politicii monetare. La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înfiinţarea Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.

Minsitrul de finanțe, Ion C. Brătianu, a început tratativele cu Poarta pentru ca aceasta să admită punerea efigiei domnitorului Carol I pe monedele de aur și argint ce urmau a fi emise. Tratativele nu au dat roade, dar guvernul român a comandat monedele de aur de 20 de lei (”pol”), fără a ține seama de pretențiile Imperiului Otoman. Aceste monede au fost puse în circulație în 1868, având efigia domnitorului și inscripția ”Carol I domnitorul românilor”. Tirajul a fost de doar 200 de piese. Dintre acestea, câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleş, iar altele au fost dăruite parlamentarilor, miniştrilor, unor diplomaţi străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen şi unor capete încoronate din Europa. Imediat după emitere, a urmat protestul Porții, precum și al Austro-Ungariei, care considera titulatura domnului român periculoasă pentru siguranța Austro-Ungariei care stăpânea Transilvania și Bucovina. Sub presiunea celor două Mari Puteri, monedele au fost retrase în 1870, când au fost bătute 5000 de monede din aur și 400.000 de argint, fără a cuprinde însă ”semnul” menit să evidențieze suzeranitatea sultanului. Începând cu 1872 s-au bătut monede de 50 de bani, 1 leu și 2 lei fără ca Poarta să mai protesteze.

1867 a fost anul în care leul a fost cel mai puternic din istorie. La acea dată cu 1 leu se puteau cumpăra zece pâini, în timp ce un litru de vin costa 0,40 lei, un kilogram de carne 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.