Obținerea naționalității unei alte țări nu este întotdeauna un proces evident. Dacă nu ați fost născuți sub soarele spaniol, lucru care v-ar fi permis să fiți unul dintre cetățenii spanioli, există câteva modalități prin care puteți obține naționalitatea și de a avea în mână noul pasaport spaniol.
Naționalitatea prin rezidență
Acest demers îl pot iniția persoanele care sunt înregistrate în registrul civil spaniol de mai mult de 10 ani. Există două excepții care ar permite scurtarea acetei perioade minime. Refugiații, declarați ca atare de mai mult de 5 ani, descendenții evreilor sefard spanioli sau ai celor proveniți din vechile colonii sau Portugalia o pot face după 2 ani iar cei născuți din părinți spanioli din străinătate după un an.
Naționalitatea prin opțiune
Deptul Spaniol oferă de asemenea stăinilor posibilitatea de a obține naționalitatea spaniolă prin opțiune. O pot obține:
toate persoanele care se află sub tutela unui cetățean spaniol
orice persoană care are unul dintre părinți de naționalitate spaniolă și este născută în Spania
orice persoană adoptată de un cetățean spaniol. În acest caz trebuie să fi trecut 10 ani de la data adopției
Naționalitatea spaniolă poate fi obținută, de asemenea, dacă ați fost născut în Spania și v-ați căsătorit cu un/o cetățean/că spaniol/ă
La cerere
Pentru a înregistra cererea de obținere a naționalității se începe pri completarea unei cereri. Cu formularul în mână trebuie să o transmiteți Registrului Civil împreună cu următoarele documente:
formular completat
NIE (titlul de rezidență)
pașaport
certificat d’empadronamiento
certificat de naștere
acte justificative ale activității personale în Spania: contract de muncă, extras de Seguridad Social …
extras de cazier judiciar din țara de origine (tradus)
Taxa de înregistrare costă 100 de euro. La aceasta trebuie să adăugați 85 de euro pentru înscrierea la examenul CCSE. Fără o notă satisfăcătoare la acest examen naționalitatea spaniolă nu poate fi obținută. Examenul durează 45 de minute și trebuie să reușiți 15 răspunsuri bune la 25 de întrebări puse. Dacă doriți să vă antrenați, guvernul spaniol a pus la dispoziție o serie de întrebări aici.
Dacă naționalitatea va fi obținută prin opțiune sau prin rezidență solicitantul va trebui să respecte prevederile legale spaniole. Una dintre prevederi este aceea că solicitantul trebuie să renunțe la naționalitatea deținută anterior. De facto, Spania recunoaște încă rezoluția Consiliului Europei din 1963 și nu a fost până acum realizat un alt acord care să permită dubla cetățenie. Ceea ce înseamnă că rezidenții spanioli care solicită naționalitatea spaniolă vor pierde naționalitatea inițială aparte de cei proveniți din statele hispano-americane, Andora, Filipine, Guineea Ecuatorial și Portugalia.
Există, în România, mulți caricaturiști buni, foarte buni, talentați, foarte talentați, harnici, excepționali. Unul singur poate primi, după mine, eticheta de GENIAL. E vorba de Octav Mardale, de la Academia Cațavencu (seria adevărată) și Cațavencii (seria actuală). Mardale este genial. Am avut plăcerea și șansa de a-l cunoaște de peste 25 de ani, este unul din oamenii minunați care mi-au înseninat viața. Pe vremuri, momentul cel mai important în redacție, cînd era ziua de editare a revistei, era cînd venea Octav Mardale cu caricaturile. Toți opream orice treabă și ne adunam în jurul lui ca-n jurul unei minuni. Și apoi rîdeam, rîdeam, rîdeam. Apoi, cînd ne-am electronizat și internetizat existența, așteptam sosirea caricaturilor lui pe calea poștei electronice. Îl cunosc, așadar, de atîta vreme și nici acum nu-mi pot da seama care este secretul genialității lui. Admirația mea e totală.
Îmi lipsesc zilele de luni de la Cațavencu, îmi lipsește momentul acela special cînd aterizau în redacție caricaturile lui Octav.
Aș fi nedrept dacă nu aș vorbi de excepționalul artist plastic Octav Mardale, care împarte aceeași persoană cu fostul meu coleg. Un sculptor, un desenator, un artist plastic de mare anvergură dezavantajat de succesul caricaturilor. Da, asta e…E atît de mare în caricatură încît parcă nu ne mai interesează și ceea ce el face cu seriozitate, cu talent, cu același geniu (dacă aveți argumente, mă puteți contrazice. Cînd veți avea ocazia, mergeți să-i vedeți lucrările în expoziții.
Am scris însemnarea asta în urma unei mici întîmplări. Daniel Alexe din Londra, cu numele @oshlobanul, pe Twitter, mi-a cerut, dacă aș avea pe undeva ,o anume caricatură de Mardale. Nu o aveam, nu am arhiva revistei. Așa că, pur și simplu, i-am scris lui Octav să i-o cer. Nici el nu o mai avea. Dar s-a oferit să o redeseneze! Un gest extraordinar făcut pentru o persoană pe care nu o cunoaște.
Grafica Octav Mardale
Caricatura cu pricina este cea de mai sus. De cînd am primit-o, de cîteva ore, de cîte ori mă uit la ea, rîd instantaneu. O caricatură clasică, refăcută de artist la vreo douăzeci și ceva de ani după prima “ediție”. Aș fi bucuros dacă printre cititorii blogului găsește cineva caricatura de atunci, să o postez alături de cea de azi. Așa, de-o comparație.
Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi în cadrul slujbei Pavecerniței; iar în întregime se citește la Denia de joi din săptămâna a 5-a a Postului, la Utrenie. Acest Canon este un imn liturgic mai lung alcătuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință ritmate de invocația: ”Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului, acest Canon fiind unul de pocăință.
Sfântul Andrei Criteanula născut la Damasc, în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în „Fratia Sfantului Mormant” – Ierusalim, fapt pentru care a fost mai târziu supranumit și „Ierusalimiteanul”. Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar in 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelita (a unei singure vointe în persoana Domnului nostru Iisus Hristos). Monahul Andrei rămâne în Constantinopol, unde i se încredințează conducerea unei importante opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat și a unei case pentru bătrâni, lucrare sociala foarte populară pentru Biserica bizantină din acea vreme. În anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, în Creta. De aici a primit și numele de „Cretanul” sau „Criteanul”, pe care i l-a dat tradiția bisericească.
Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A construit biserici, a înființat mânăstiri, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educația tineretului din eparhia sa, a ajutat pe creștinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor în insulă etc. A fost un bun predicator, iar pentru a încuraja participarea poporului la viața liturgică a Bisericii a compus o mulțime de imne liturgice. El este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice, între care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat în cartea Triodul și constituie o piesa liturgică deosebit de importantă pentru perioada Postului Sfintelor Paști.
Temele pe care le dezvoltă acest Canon sunt desprinse din istoria Vechiului și Noului Testament și ne îndeamnă să ne folosim în chipul cel mai profund de momentele vieții,înțelegând în chip duhovnicesc aceste evenimente pe care istoria mântuirii ni le propune să le analizăm. Toate evenimentele din istoria Vechiului și Noului Testament conțin un sens profund, duhovnicesc dincolo de ceea ce spun la prima auzire sau citire pe care dacă nu avem exercițiul preocupării sufletești nu îl putem sesiza. Teologia care doar explică anumite lucruri și nu pătrunde în adâncul lor este o telogie formală care cel mult ne îmbogățește mintea cu niște cunoștințe
Prin cuvintele Canonului Sfântului Andrei Criteanul ni se propune înțelesul cel mai adânc al acestor evenimente care se referă la noi, la fiecare în parte. Călătoria prin pustiu a poporului evreu devine călătoria noastră pentru că și noi suntem călători prin pustiul lumii acesteia. Noi suntem cei care mergem către Țara Canaanului prin deșertul neputințelor noastre și a stărilor rele de care nu ne-am vindecat. Cuvintele Canonului ne îndeamnă să lovim cu mintea noastră în Piatra Hristos,așa cum a lovit Moise cu toiagul piatra din care a curs apă pentru poporul care pierea de sete. În Vechiul Testament, simbolul lui Hristos este cel al pietrei. Iar noi putem ”lovi” în Hristos prin cuvintele rugăciuni, făcând aceasta din nevoia setei celei duhovnicești. Atunci Piatra –Hristos se deschide și revarsă pentru noi apa Duhului Sfânt în tărâmul interior al ființei noastre.
Cunoștința despre Dumnezeu pe care noi o culegem din cărți cel mult poate satiface mintea într-o anumită măsură dar sufletul nu îl întărește și nu îl odihnește. Din izvorârea Duhului lui Dumnezeu a curgerilor Teologiei, a convorbirii lăuntrice cu Dumnezeu, Harismele Duhului Sfânt se revarsă pe teritoriul sufletului nostru care este udat,salvat,scos din uscăciunea morții și ridicat la o stare de rodire. Iată cum un eveniment istoric, acela al călătoriei poporului evreu prin deșert,devine un eveniment personal. Așa ne învață Teologia duhovnicească a Bisericii arătându-ne sensurile adânci ale evenimentelor din Sfânta Scriptură și toată această viață extraordinară se găsește în noi.
Rostul creștinilor în Biserică este acela de a fi iscoditori în sensul bun al cuvântului. Prin cuvintele Canonului suntem invitați să fim ca cele două iscoade din poporul lui Israel care au pătruns în Țara Canaanului și au iscodit să vadă cum stau lucrurile acolo. Și noi ar trebui să facem precum aceste două iscoade pătrunzând în realitățile Țări Cananului spiritual al Duhului Sfânt care se găsește în inima noastră. Dar noi suntem atât de săraci încât murim fără să descoperim acest orizont minunat. Nu suntem în stare să înțelegem și să dezvoltăm tot acest univers interior al nostru, pe care Sfinții Părinți l-au descoperit și pe care ni-l arată învățându-ne și pe noi să facem după puterile noastre o lucrare sufletească continuă. Această lucrare ne învață Canonul Sfântului Andrei Criteanul că se compune din două aspecte simbolizate de Lia și Rahila soțiile lui Iacov.
Atunci când Iacov s-a dus într-un al ținut să se căsătorească a făcut o înțelegere cu Laban să o ia pe fiica lui mai mare de soție, pe Lia. Dar el o iubea mult pe cealaltă fiică, pe Rahila. În Legea Vechiului Testament nu era o problemă ca un bărbat să se căsătorească cu două surori. Laban i-a cerut să mai muncească încă 7 ani pentru ca să poată să o ia și pe Rahila de soție. Acest eveniment este interpretat de Sfântul Andrei Criteanul într-un chip duhovnicesc astfel: ”Așa și tu suflete înțelege, prin două femei, două lucrări, prin Lia ca una care era cu mulți copii înțelege lucarea practică, iar prin Rahila înțelege cunoștința cea duhovnicească care se dobândește cu multă osteneală. Căci fără de osteneală nu se săvârșește nici lucrarea, nici cunoștiința.” Acestea sunt cele două aspecte ale lucrului duhovnicesc: unul practic care ține de împlinirea unor lucruri concrete și celălat al cunoștiinței minții care trebuie să înțeleagă și să extragă înțelesurile duhovnicești a tot ceea ce se întâmplă în jur. Dacă aceste aspecte nu sunt asociate lucrarea se fracturează, nu mai este una înțelegătoare, ci una confuză, întunecoasă.
Partea practică este identificată de Sfinții Părinți cu lucrul pentru curățirea de patimi,osteneala omului pentru vindecarea lui de toate bolile sufletești pe care le-a dobândit și pe care le-a lucrat multă vreme,venind timpul să se vindece de ele. Iar cunoștința sau gândirea este lucrarea prin care omul pătrunde după ce s-a curățat de patimi, în starea de contemplare a lui Dumnezeu. Această etapă este superioară celeilate dar una fără celaltă nu se poate. Fără curățirea de patimi nimeni nu poate să atingă gânduri înalte, duhovnicești și nu se pot revărsa râurile Teologiei înlăuntrul lui. Aceasta este calea care ne învață Canonul cătrebuie să o parcurgem în Biserică ca să putem atinge starea de comuniune cu Dumnezeu și noi trebuie să pornim pe calea aceasta. Este important să înțelegem și să facem aceste lucruri în măsura puterii fiecăruia,dar să nu lăsăm lucrul mântuirii noastre în chip întâmplător. Va vedea Dumnezeu ce va face și cu mine, zic unii oameni, dar Dumnezeu face cu noi și ceea ce vrem noi. Pentru aceasta atenția este foarte importantă și ține de partea înțelegătoare a lucrării duhovnicești.
Prin rugăciunile pe care le facem în Biserică și prin îndemnurile Sfinților Părinți suntem îndemnați întodeauna să facem efortul de transfer al modului nostru de a gândi, desprinzându-ne din lumesc și gândind duhovnicește. În felul acesta cele ale lumii nu ne mai pot influența deși trăim în lume, nu ne mai pot destabiliza cu nimic pentru că trecem cu gândul și viața într-o stare duhovnicească. Căpătăm libertate de tot ceea ce ne înconjoară și avem totala încredințare că viața noastră este în mâna lui Dumnezeu. Nu ne mai poate tulbura nimic pentru că toate sunt din rânduiala lui Dumnezeu.
În acest sens Canonul ne pune în față exemplul cel mai puternic, cel al Dreptului Iov din Vechiul Testament. Aici ni se arată că toate temerile noastre legate de viața pământească sunt total nejustificate. Omul oricât s-ar strădui în viața acesta trupească nu are absolut nici o siguranță în ea. Prin viață trupească înțelegem modul de gândire lumesc. Toate situațiile lumii acesteia și toate punctele pe care ne sprijinim viața pornind de la sănătatea trupului până la bunurile materiale sunt false. Dreptul Iov era un om care realizase o stare materială excepțională fiind un om foarte bogat,dar în același timp era și un om drept și credincios. El nu s-a îmogățit prin căi necurate și a avut grijă să își învețe și copii să ducă o viață cinstită și curată. Dar cu toate acestea Iov, a trecut printr-o experiență cumplită, piezând tot ceea ce a avut: averile, copii și sănătatea trupească. El a ajuns dintr-un om demn, un om respectat de societate, plin de lepră pe groapa de gunoi a orașului, scărpinându-și rănile cu un ciob. Dar el nu și-a pierdut încrederea totală pe care o avea în Dumnezeu și pe care noi trebuie să o dobândim printr-o gândire duhovniceacă.
Altcineva în locul lui ar fi intrat într-o stare de dezechilbru sufletesc dar Iov rămâne liniștit spunând: cum le-am primit pe cele bune de la Dumnezeu le voi primi și pe cele rele și dacă este să mor, nu am adus nimic în lumea aceasta și nici nu iau cu mine nimic. Asta arată un suflet exterm de echilibrat, dar numai Harul lui Dumnezeu poate acest lucru. Dacă Dreptul Iov în timpul Legii Vechi a atins o asemenea măsură, a convingerii și a trăirii lui doar în lumina lui Dumnezeu, noi în Legea cea Nouă a lui Hristos ar trebui să fim cu toții la această măsură. Nu ar mai trebui să intrăm în panică și în tot felul de stări rele de dezechilibru sufletesc de fiecare dată când se întâmplă ceva neplăcut în viață. Ar trebui să fie ceva de neânțeles când cineva nu are această măsură. În lumea asta nu există decât un singur necaz: sufletul meu neluminat și neașezat în Lumina lui Hristos. Canonul Sfântului Andrei acesta încearcă să facă: să ne centreze pe axul vieții, noi fiind descentrați din pricina preocupărilor și grijilor noastre iar noi trebuie să revenim la ceea ce este veșnic și esențial.
Chiriac Diana, Parohia Sfântul Gheorghe, Barcelona
Bibliografie:
crestinortodox.ro
Triodul,edit.Institului bibilic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000
Eram prin clasa a V-a când învățătoarea ne învăța despre sinonime și antonime. Ea ne spunea un cuvânt, iar noi trebuia să spunem sinonimul și antonimul cuvântului respectiv. Îmi amintesc că a înșirat câteva cuvinte pe tablă. Unul singur încă îmi răsună de acolo: dragoste. Ca sinonim am strigat toți în cor “iubireaaa”, iar ca antonim, tot în cor “uraaa”. Și cu antonimul acesta am rămas până acum câteva zile când mi-am dat seama că s-ar fi putut să ne înșelăm cu toții. Mi-au plăcut jocurile de cuvinte, de logică, tot ce îmi antrenează mintea. Chiar și acum, om mare fiind, încă mă joc aceleași jocuri. Ce s-a schimbat însă? Regulile. Nu mai joc după regulile copilăriei, ci după regulile oamenilor mari.
Zilele acestea am descoperit că antonimul cuvântului “dragoste” poate fi și frică. La prima vedere nu pare să aibă logică. Să vă povestesc o întâmplare adevărată.
Era vară. El o întâlnește pe ea. După ani în care au ajuns să se cunoască foarte bine, ea face o greșeală și divulgă un secret de-al lui, dezvăluire care îl și distruge moral de altfel. El nu mai are încredere în ea. Dragostea ce i-o purta nu s-a transformat însă în ură, ci în frică. Pur și simplu îi era frică să mai aibă încredere în ea. Încrederea au construit-o în ani și a fost dărâmată în zece secunde. Chiar dacă ea a încercat să reclădească încrederea, el n-a mai avut puterea să o ia de la început și a renunțat.
Știu, el este cel arătat cu degetul, el, misoginul absolut, perfectul. Dar cum fac de obicei, m-am pus în locul lui și m-am gândit la cel mai mare secret al meu. Cum aș fi reacționat în locul lui? Cum ai fi reacționat tu în locul lui?
În multe dintre situațiile cu care ne confruntăm atunci când nu mai iubim, nu alegem ura. Chiar dacă avem stârnit acel sentiment în noi, de fapt ne este doar frică să mai avem încredere în acea persoană pentru că s-ar putea întâmpla și a doua oară la fel. Care este antonimul cuvântului frică? Ar putea fi vorba despre dragoste.
Noul minister are două direcții separate, care vor încerca să abordeze specificitatea celor două tipuri de comunități — cea istorică, din jurul granițelor, cea emergentă în mare parte din Europa.
Vom propune, în cooperare cu Parlamentul, un proces de revizuire a legislației privind comunitățile de români de pretutindeni, legislație care datează deja de o decadă, timp în care s-au întâmplat lucruri extraordinar de multe.
De multe ori, cei care sunt departe de casă simt mai intens realitatea din România, afirmă într-un interviu acordat AGERPRES, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Andreea Păstârnac.
Ea vorbește despre necesitatea revizuirii legislației privind comunitățile de români, dar și despre cursuri online de limba română pentru cei plecați în afara granițelor și nevoia de a studia în limba română. Totodată, ministrul pledează pentru un program dedicat identității limbii române, ”Mass-media de limbă română”, și susține că bugetul pe anul în curs alocat proiectelor este de 8 milioane de lei.
Ministrul pentru Românii de Pretutindeni vorbește și despre modul de evaluare a proiectelor depuse pentru finanțare de asociații sau persoane care vor să organizeze evenimente pentru diaspora, despre provocările comunităților de români.
Despre presupunerea că românul din diaspora se va întoarce la un moment dat, Andreea Pastarnac spune că „opțiunile, astăzi, ale acestor comunități, care deja sunt destul de mari, sunt extrem de diverse. Sunt și opțiuni individuale, care seamănă destul de mult cu opțiunile noastre, (…) dar cred că cei care au plecat din România sau care trăiesc în jurul României au o raportare mai profundă la România. Pentru că ei simt nevoia aproape zilnic să se definească undeva interior, identitar”.
„Există, conform statisticilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană, în ultimii ani, peste 100.000 de copii români născuți în diaspora și sunt convinsă că fiecare dintre familiile în care s-au născut își pune probleme legate de modul în care ceea ce ne definește va fi transmis noilor generații. Sunt obiceiurile, sunt datinile, este istoria personală a familiei, este religia dar este și limba română” afirmă titulara portofoliului nou înfiinţatului Minister pentru Românii de Pretutindeni.
Academia Română are o inițiativă revoluționară cu care pretinde să rezolve odată pentru totdeauna problema exodului creierelor românești spre occidentul ticăloșit, fără ca sistemul să aibă șansa recuperării banilor investiți în educația lor. Academicienii consideră că absolvenţii de facultate ar putea fi obligaţi să lucreze în țară pentru câțiva ani în schimbul costurilor cu educaţia.
Exodul tinerilor cu studii superioare a atins cote alarmante, atrage atenţia Academia Română în „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”, publicată recent pe site-ul instituţiei, potrivit Economica.net.
Trei ani, patru, cinci, înca nu au stabilit exact cât costă în ani de viață datoria absolventului către sistem. Calculele preliminare spun că un absolvent de politehnică datorează undeva pe la 4.000 de euro iar unul de medicină 10.000. Sume care se apropie de salariile medii pentru o singură lună a unui inginer, respectiv un medic la nivelul lor de calificare într-o țară care chiar valoreaza meseria respectivului.
Dacă propunerea ar trece filtrul acordurilor europene la care suntem parte, cine cuantifică în ani din viața tinerilor absolvenți de sumele respective? 4.000 de euro cât ar datora tânărul inginer echivaleaza cu trei salarii de stagiar în vest sau un salariu normal după 5-10 ani de activitate. În schimb Academia Română se gândește să amaneteze ani din viața lor pentru câteva salarii decente.
Toți proaspeții absolvenți vor alege să facă orice efort imaginabil pentru a plăti taxele acestea considerându-se apoi pe deplin achități de legăturile cu țara. Niciunul dintre tinerii pentru care salariile de mizerie reprezintă o motivație adaugată instinctului de aventură specific vârstei va alege să rămână în țara doar pentru că Academia Română, în enorma sa înțelepciune, ar hotărî ca studiile lor, plătite dealtfel din impozitele parinților, valorează mai mult decât șansele la o viață împlinită oriunde ar fi ea.
Și de ce doar absolvenților de facultate să li se aplice o asemenea măsură, în țară este nevoie și de constructori, de șoferi, strungari, instalatori, sudori, croitorese, infirmiere, vânzatoare sau tehnicieni dentari pentru educația cărora de asemenea sistemul a cheltuit bani iar oamenii și-au luat lumea în cap. Pentru toți și fiecare dintre cei 4 milioane de plecați sistemul a cheltuit bani.
Se consideră sistemul nedreptățit? Atunci așteptăm din partea onor academiei un mercurial, să știm ce datorăm fiecare, nu de alta dar ne simțim oarecum datori.
Imaginea clădirii Academiei Române ridică instinctiv întrebarea dacă știe cineva că înăuntru ar mai exista viață sau este doar un mausoleu impozant. Emanația recentă, adâncă şi sofisticată, sugerează, printre altele, că edificiul găzduiește oameni. Aceiași de pe timpul lui Ceaușescu, neatinși de viciile științelor economice găunoase.
Astăzi se sărbătorește Dragobetele, acest Cupidon al românilor, zeul dragostei și al bunei dispoziții. Dacă te prinde singur/ă, este încă o zi în care probabil vei încerca să maschezi depresia, făcând haz de necaz sau încercând să ignori toate cuplurile care își afișează dragostea și relația fericită.
După scurt timp, acea stare artificială de nepăsare dispare, începem să experimentăm depresia şi să ne întrebăm isteric: “Totuşi, de ce sunt singur de Dragobete?”. Expertul în terapie de cuplu Angela Nuţu îţi spune ce să faci ca să nu fii singur şi să ai o relaţie fericită.
1. Ești prea pretențios / pretențioasă?
Specialiștii spun că o relație presupune o investiție mare de timp, energie și emoții.
În timp, după ce trecem prin mai multe relații, devine parcă tot mai dificil să găsești o persoană căreia să îi oferi toate acestea cu inima deschisă. Ca soluţie, îți propun să îți faci o listă în care să notezi toate calitățile, valorile, principiile de viață esențiale pe care ai vrea să le aibă partenerul de viață. Dacă nu știi încă ce vrei, poți să-ți folosești fostul partener de viață ca model – pozitiv sau negativ.
Notează tot ce ți-a plăcut la el și ce nu, și în timpul ăsta știu că îți vor mai veni idei. În al doilea rând, ai putea să notezi tot ceea ce știi că vrei să nu fie, să aibă aibă sau să facă viitorul tău partener! Am remarcat că, de multe ori, ne e mai ușor să știm ce nu vrem decât ce vrem”, spune Angela Nuţu, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.
Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu? Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
2. Ești supărat / supărată pe viață?
O persoană veselă, încrezătoare și plină de viață este magnetică, cu o putere de atracție senzațională. “Ce facem, totuşi, când starea noastră de spirit este departe de a fi fericită? Ei bine, orice relație fericită începe cu tine. Îţi propun să începi cu pași mici și ușori – râzi mai mult, uită-te la comedii, bucură-te de dragostea celor dragi, petrecând mai mult timp în familie. După ce ți-ai consolidat relația cu tine și cu cei dragi, stabilește câteva legături noi în timp ce lucrezi activ la starea ta de bine – mergi la cursuri de dans, înot, apucă-te de un sport care te atrage (și astfel pierzi și acele câteva kilograme în plus), alege să faci masaje de relaxare sau înfrumusețare, caută un prieten pe care nu l-ai văzut de mult. Pe scurt, fă-ți cât mai multe bucurii cu putință! Știi vorba aceea: “fake it until you make it” – prefă-te până devine realitate”, explică psihoterapeutul.
3. Te-ai închis în casă / serviciu?
Dacă nu mai vrei să auzi de nimic și de nimeni și te refugiezi sau te afunzi în munca ta, în cărțile tale singur acasă, cum vrei să te găsească Făt Frumos sau Ileana Cosânzeana? “Soluţia e una supărător de simplă: Ieși! Cunoaște oameni noi! Nu, nu este un slogan, este o temă. Stabilește să ieși în oraș de minim două ori pe săptămână. Încearcă să găsești ocazii în care să poți socializa cât mai mult, în care să cunoști oameni noi, de preferat să fie și noi și de sex opus! Amintește-ți mereu că dacă stai pe canapea în fața televizorului sau calculatorului, dragostea nu o să-ți bată singură la ușă. Dacă îți dorești un partener, va trebui să începi să-i dai ocazia să te întâlnească”, declară Angela Nuţu, expert în terapie de cuplu.
4. Încă te gândești la el / ea – fostul/fosta?
“Ai ieșit de curând dintr-o relație și încă te mai gândești la fostul partener? Decide-te! Dacă încă îl mai vrei, analizează posibilitățile și vezi ce poți face tu pentru a restabili relația. Când împăcarea nu mai pare posibilă, oricât de mare este dorința ta, este cazul să îți îndrepți privirea spre viitor. Ca soluţie la prima mână, poţi începe cu punctele 2 și 3. Dar îţi mai vând un pont foarte important: dacă nu ești sigur/ă și încă te mai gândești la fostul partener, dar nu știi dacă îți mai dorești o împăcare, iată ce să faci: imaginează-ți că cel mai bun prieten al tău îți povestește cu ce se confruntă, adică exact situația ta, și îți cere un sfat. Te rog imaginează-ți acum cel mai bun răspuns posibil, ce i-ai spune acelui prieten drag și bun să facă pentru binele lui. Apoi urmează acel sfat! Înainte de a răspunde te va ajuta mult să faci lista de la punctul 1”, ne sfătuieşte psihologul Angela Nuţu.
5. Nu știi ce vrei? Nu știi cum să obții? Nu știi de ce relațiile tale nu au funcționat? Te simți blocat, neajutorat, simți că ești în impas și că ai nevoie de ajutor?
“Mergi la un specialist! Vei fi surprins/ă cât de mult te poate ajuta. Caută un psiholog, coach și chiar mai bine – un grup de dezvoltare personală, în care să simți că îți depășești dificultățile cot la cot cu alți oameni, că te cunoști și că îți clădești propria relație fericită”, conchide Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.
În România, regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate este reglementat de Legea 248 din 2005. Astfel, conform acestei legi, minorul cetățean român se va putea deplasa în afara țării însoțit de ambii părinți, iar în cazul în care deplasarea urmeză a fi efectuata doar împreună cu unul dintre părinti, va fi necesar acordul scris al celuilalt părinte, liber exprimat in fața unui notar public care va întocmi în acest sens un înscris notarial (declaratie).
Această prevedere destul de restrictivă care figurează în acest act normativ a produs de-a lungul timpului extrem de multe situații neplăcute cetățenilor români rezidenți în afara țării, în sensul că, atunci când minorii călătoreau în Romania doar cu unul dintre părinți, celalat părinte trebuia sa meargă la oficiile consulare ale Romaniei sau la notarii din țările de reședință pentru a solicita întocmirea acestor documente fără de care minorul nu ar fi putut avea permisiunea de a ieși din România pentru a se întoarce în țara de reședință, în ciuda faptului ca locuia de fapt într-un alt stat.
La începutul lunii octombrie a anului 2016, a intrat în vigoare Legea nr. 169/2016 prin care au fost aduse modificări și completări Legii nr. 248/2005. Printre modificările și completările aduse legii se numără și cea care simplifică foarte mult regimul călătoriilor în străinătate a minorilor cetățeni români.
Conform noii legi declarația celuilalt părinte nu va fi necesară dacă deplasarea minorului urmeaza să se efectueze către țara unde acesta are domiciliul sau reședința, lucru ce trebuie demonstrat în momentul controlului de trecere a frontierei cu ajutorul documentelor de ședere în tara către care urmeaza a se deplasa. Astfel, la articolul 30, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:
“(61) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b) şi d), declaraţia celuilalt părinte, declaraţia ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească, a părintelui supravieţuitor sau a reprezentantului său legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate la ieşirea din România, nu este necesară atunci când minorul cetăţean român cu domiciliul sau reşedinţa în ţara de destinaţie se deplasează însoţit în condiţiile prezentului articol, în această ţară”
Aceste documente trebuie sa fie valabile. Prin urmare, a fost introdusă o prevedere de lege care cu siguranță era necesară de foarte mult timp și care era asteptată de majoritatea românilor rezidenți în afara granițelor țării.
Trebuie stiut faptul că, dacă deplasarea minorului cu unul din părinți se face către un alt stat și nu către statul unde minorul își are domiciliul sau reședința, atunci se vor aplica prevederile Legii 248/2005, în sensul că, pentru ieșirea din România, va fi nevoie de acordul ambilor părinți, așa cum era înainte de intrarea în vigoare a Legii 169/2016. Acesta este un aspect foarte important pentru că este necesar să se facă distincția între condițiile care se cer a fi îndeplinite în cazul deplasării minorului către statul unde are domiciliul sau reședința legală și cele care se cer a fi îndeplinite în cazul deplasării într-un stat diferit de cel în care acesta domiciliaza sau are resedinta legala.
Ca o concluzie se poate afirma că, în ceea ce privește regimul liberei circulații în străinătate a minorilor cetățeni români care au domiciliul sau reședința legală în afara granițelor țării, Legea 169/2016 a adus beneficii românilor care locuiesc în afara țării și care au copii minori, în sensul simplificării procedurii de ieșire din România a acestor minori cetățeni români.
Numărul de asociatii românești din Spania înregistrate pe site-ul ambasadei de la Madrid depășea anul trecut 120. Dintre cele trecute în scriptele ambasadei, unele erau active iar altele prăfuite și lăsate în paragină după îndeplinirea scopului pentru care au fost constituite. S-a facut „curățenie” iar rezultatul este că pentru Catalunya, de exemplu, pe listă au rămas 3. Niciuna dintre ele cu activitate comunitară notabilă. Una necunoscută, alta dedicată domeniului profesional iar ultima cu un profil dificil de definit.
Date la zi 20 februarie 2017
Nici măcar una dintre organizațiile românești cunoscute și cu activitate constantă în ultimii ani nu apare înscrisă în registrul ambasadei de la Madrid. Tarragona, Guissona, Parets, Lleida, Barcelona, fiecare dintre ele cu măcar o asociație viguroasă, nu figurează în scriptele oficiale. Asta poate însemna două lucruri, ori că responsabilii acestora au încetat să mai spere la o colaborare cu reprezentanții români sau că ambasada își recunoaște limitele, păstorind doar zona Madrid (33 de asociații înscrise din totalul de 70).
Un milion de români trăiesc în Spania formând una dintre cele mai numeroase comunități de limbă non-spaniolă din peninsulă. Cu bune și cu rele este una dintre comunitățile cele mai bine adaptate la țara de adopție, românii încercând cu succes să își structureze viața tacit, fără valuri, integrându-se pe cât posibil în comunitățile de adopție. Dacă pentru tot ce ține de viața cotidiană oamenii își găsesc rezolvările în comunitățile locale, pentru partea administrativă și tradițional culturală au nevoie de entități proprii.
Pe fondul lipsei de organisme identitare au apărut cele mai multe dintre asociațiile culturale care activează astăzi. Ele sunt implicate în susținerea tradiției, limbii sau istoriei și fac mult pentru românii de peste granițe. Au învățat să trăiască din iluzii pentru că este tot ce le-a rămas după bomboana amară a promisiunilor neonorate. Nefinanțate, hulite și categorisite la grămadă, nu vor înceta să facă acțiunile pe care le propun doar pentru că „sprijinul cultural” din partea turnului de sticlă de la Madrid rămâne doar un slogan de campanie.
Parlamentul European şi Fundaţia Internaţională pentru Premiul Charlemagne din Aachen oferă un premiu de recunoaştere, tinerilor care susţin schimbarea şi se implică activ in proiecte de dezvoltare europeană. Tinerii cu vârsta cuprinsă între 16-30 ani care se ocupă de proiecte despre care cred că pot privi interese europeane sunt invitaţi să se inscrie în competiţie până în 20 februarie.
Candidaturile se depun online, pe site-ul Premiului Charlemagne pentru tinerii europeni.
Participanții se pot înscrie individual sau în grup. În cazul proiectelor de grup și al proiectelor transfrontaliere, acestea pot fi depuse doar într-o singură țară care este strâns legată de proiect.
Candidaturile pot fi depuse în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.
Celor trei proiecte câștigătoare (alese dintre cele 28 de proiecte nominalizate de juriile naționale din fiecare stat membru al UE) li se vor acorda premii în valoare de 7.500 de euro, 5.000 de euro și 2.500 de euro, precum şi recunoaştere la nivel european şi în mass-media.
Reprezentanții proiectelor vor fi invitați să viziteze Parlamentul European în Bruxelles sau în Strasbourg, în toamnă. Reprezentanții celor 28 de proiecte nominalizate vor fi invitați la ceremonia de premiere și vor sta câteva zile la Aachen, în mai 2017.
Proiectele prezentate trebuie să promoveze înțelegerea europeană și internațională, să servească drept model pentru tinerii care trăiesc în Europa și să ofere exemple practice europenilor care trăiesc împreună, ca o singură comunitate.
Informaţii despre regulamentul concursului, modul de înscriere, precum şi formularul de înregistrare se regăsesc la http://www.charlemagneyouthprize.eu
Imigrantii din Franța au un nivel de studii mai înalt decât media populației franceze
Tările dezvoltate sunt departe de a primi „toată mizeria din lume” așa cum se plâng
Un studiu dat publicității recent reflectă că țările care găzduiesc imigranți primesc în schimbul permiselor de rezidență un aport important de cunoștințe și vitalitate. Impresia generală este că imigrantii sunt doar săraci needucați. Această credință populară începe să se schimbe în urma studiilor sociologice. Conform cercetătorului Mathieu Ichou de la Institutul National pentru Studii Demografice (INED), în studiul publicat ieri „chiar atunci când poate opta doar pentru un post de paznic, imigrantul din Franța are în buzunar o diplomă de studii”
Cercetătorul notează că există grupuri mult mai educate decât populația franceză în general. De exemplu 37% dintre imigrantii născuți în România vin cu o diplomă de studii, de asemenea 35% dintre vietnamezi, sau 32% dintre polonezi, în timp ce „doar” 27% dintre francezi au absolvit o formă de învățământ. Aceiași rată de absolvenți cu senegalezii aflați în Franța.
Un capital triplu: economic, social și intelectual
„Împotriva credinței populare, majoritatea migranților care vin aparțin clasei de mijloc sau superioare din țările în care provin” spune cercetătorul în analiza diveselor valuri migratorii din Europa. Studiul a pornit de la constatarea că 27% din Sirienii care au intrat în Austria în anul 2015 aveau studii superioare, în timp ce populația rămasă în Siria avea doar 10%.
Spitalul lucrează atât în cercetare cât și în tratamentul copiilor bolnavi de cancer
Barcelona găzduiește cel mai mare spital specializat în cancerul infantil din Europa. Spitalul San Juan de Dios găzduiește centrul specializat în cercetarea cancerului la copii asigură partea medicală a proiectului iar finanțarea este asigurată de un consorțiu privat din care fac parte Fundația Leo Messi, The Club Foundacion a FC Barcelona sau Bussines School IESE, o prestigioasă instituție de învățământ.
Detaliile proiectului vor fi prezentate astăzi, 15 februarie, pentru a marca Ziua Internationala a Luptei Împotriva Cancerului Infantil. În campania publicitară este inclus un video în care Leo Messi joacă împreună cu un grup de copii bolnavi de cancer.
Toate aceste organizații cer colaborarea economică a cetățenilor, întreprinderilor și instituțiilor pentru dezvoltarea proiectului, așa că pe lângă contribuția proprie vor lansa o campanie de colectare de fonduri.
Călătoriți îndrăgostiți la jumătate de preț! Este luna februarie și ești îndrăgostit?
Asta înseamnă că CFR Călători îți răsplătește iubirea!
Compania a decis ca toți cei îndrăgostiți care aleg să călătorească pe calea ferată să primească o reducere de Valentine`s Day și de Dragobete
CFR Călători a decis să sărbătorească anul acesta Dragobetele și Ziua Îndrăgostiților. Cuplurile care aleg să călătorească în 14 și 24 februarie vor beneficia de o reducere de 50%. Reducerea se face exclusive la casele de bilete din stațiile CFR, este valabilă pentru amblele clase I și a II-a și se acordă doar la achiziționarea a două bilete pentru același tren InterRegio. Reducerea nu se cumulează cu alte oferte iar tariful de rezervarea a locului se achită intergral, se arată într-un comunicat al CFR Călători.
Rutele pentru care va fi valabilă “Oferta pentru 2”, de 50%, sunt: București Nord – Brașov (și retur), Cluj Napoca – Timișoara Nord (și retur), Iași – Brașov (și retur), Bacău – București Nord (și retur), Târgu Jiu – București Nord (și retur), Sibiu – Craiova (și retur), Galați – Brașov (și retur), București Nord – Drobeta Turnu Severin (și retur), București Nord – Iași (și retur), Timișoara Nord – Orșova (și retur) și București Nord – Constanța (și retur).
Cuplurile de îndrăgostiți sunt așteptate în 14 și 24 februarie să oprească timpul în loc, imortalizând momente de iubire printr-o fotografie sau printr-o declarație la megafonul din Gara de Nord București și Constanța. Fotografiile vor fi reunite în cadrul evenimentului Facebook „Iubește și călătorește!”.
„În gara vieții opresc multe trenuri. Doar unul este cel al dragostei. Linia Iubirii. Și chiar dacă pare că acesta nu ne așteaptă, merită să alergăm după el”, a declarat Iosif Szentes, Directorul General al CFR Călători.
Cuplurile de îndrăgostiți s-au arătat interesațe de această campanie, numai că, spun ei, ziua de 14 februarie va cădea într-o zi de marți când vor fi la muncă iar ziua de 24 februarie va fi într-o vineri și vor să petreacă un weekend întreg, nu să se întoarcă acasă vineri seara.
Autoritățile municipale din Tîrgoviste, boscorodite de asistații social care au fost scoși la dat zăpada de pe străzi. În timp ce dau la lopată își strigă nemulțumirea și spun că regretă vremurile când stăteau acasă și primeau banii de la stat fără să facă nimic.
Mai o lopată cu zăpadă, mai o nemulțumire. Așa lucrează asistații social din Tîrgoviste care, deși au găsit diferite motive pentru a scăpa de muncă, nu au reușit să impresioneze pe nimeni. Ei declară că sunt victime ale autorităților municipale. Urmând exemplul de la București, sunt hotărâți să protesteze și ei pentru drepturile lor.
“E prea multe zile. Eu cu doi copii, bag șase zile pentru 240 de lei.”
“E cam greu, dar ce să facem? Ieri n-am fost, dar am fost alaltăieri, ca am avut și eu treabă.”
“Nu venim când este el (n.r. primarul) disponibil și ne cheamă și pe noi la muncă. Venim când putem noi.”
Cei aproximativ 20 de asistați social scoși la deszăpezire de autoritățile municipale fac aproape orice ca să scape de muncă. În sezonul rece, ca și în restul anului, găsesc diferite motive pentru a nu presta muncă în schimbul ajutorului social primit de la stat. Autoritățile au anunțat că numai în Târgoviște sunt 1013 beneficiari ai ajutorului social. Unii dintre ei au prezentat adeverințe medicale pentru scutirea de efort fizic.
“Beneficiari, 1013. 302 persoane sunt apte de muncă și nominalizate în tabelul pe care îl înaintăm către salubritate pentru efectuarea orelor de muncă. 213, pentru luna februarie au prezentat adeverințe medicale de scutire efort fizic”, a declarat Marcela Iordache, director DAS Târgoviște.
Scutirea medicală este la modă printre asistații social, deși mulți dintre ei sunt apți pentru muncă. Ei se mai plâng că trebuie să muncească și pentru mâncarea primită de la cantină.
“E lumea bolnavă! Nu trebuie să ia scutire? Care ie bolnavi și are drepturi trebuie să ia.”
“Pentru ce? Pentru 350 de lei? Banii aceștia ne vine pe nas! Și primarul ăsta trebuie să ne dea și nouă ceai, să ne dea ce ne trebuie acolo la azil. Că ajutorul social se duce mai mult în folosul comunității, nu poți să pleci nemâncat de acasă. Scurt!”
“A venit hoții la putere. Nu vezi ce ne face ăștia? E hoți! Domnul primar n-a făcut bine. Păi să făcem zile pentru cantină, se poate așa ceva? Unde scrie? A dat legea de la București? O să ieșim și noi cum a ieșit ăia! Să facem curățenie pentru mâncare? Unde s-a pomenit așa ceva? Suntem bătaia de joc Tirgoviște! Schimbăm primarul!”
“E lumea bolnavă. Eu sunt bolnavă. Mă crede pe mine primarul că sunt bolnavă? Uite luăm o mâncare de la cantină și facem zile pentru el. Nu e bine. Nu e bine, că luăm pentru copii mâncare. Și copiii e bolnavi. Face copilul meu zile? Păi să nu mai facem zile pentru mâncare.”
Autoritățile au declarat că cei apți pentru muncă nu au fost scoși la deszăpezire pentru pachetele de hrană de la cantină, ci strict pentru ajutorul social. De fapt, cei asistați social au auzit un zvon cum că ar trebui să muncească pentru hrana primită, un nou motiv pentru a se victimiza. Această hotărâre va intra în vigoare abia la 1 martie.
“Noi nu am reglementat aceste ore de muncă în folosul comunității pentru pachetele și hrana de la cantină. Este o Hotătâre de Consiliu Local aprobata luna trecută pe care noi o vom pune în aplicare la 1 martie, după reevaluarea tuturor dosarelor. Ei nu sunt obișnuiți cu modul de lucru în general și de a lucra dar trebuie să facă”, a mai declarat Marcela Iordache, director DAS Tirgoviște.
“Fac treabă deși am gradul III. Un doctor nu cred că îți dă din spital așa pentru că sunt medici specialiști, au făcut o facultate și nu-ți da aiurea așa în tramvai, de ochi frumoși, da ție îți dau că te faci că nu te duci la zile. Nu! Eu muncesc, fac zile în folosul comunității cu soțul meu. El are hiperglicemie zaharata, iar eu handicap la picioare. Sunt foarte multe persoane din cartier care sunt bolnavi pe adevărat.”
Cei scoși la muncă amenință cu proteste. Ei spun că drepturile le-au fost încălcate. În același timp, autoritățile susțin că cine nu prestează munca în folosul comunității va rămâne fără ajutor social. Adeverințele medicale aduse pe bandă rulantă au făcut Colegiul Medicilor să se autosesizeze. Ei au deschis o anchetă în acest caz.
Sfaturi pentru îndrăgostiţi: De ce suntem greu „iubibili” şi ne plac relatiile toxice?
Iubirea nu mai e ce-a fost odată, iar funcţionalitatea unei relaţii de cuplu din zilele noastre ţine de un complex de factori. Dacă acum mulţi ani, nevoile într-un cuplu erau relativ limitate, în epoca modernă suntem din ce în ce mai greu de mulţumit, lucru care ne face să fim greu “iubibili” sau să ne placă relatiile toxice.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, persoanele greu “iubibile” sunt, în general, acelea care au suferit, în decursul anilor, dezamăgiri, nu doar în viaţa sentimentală, dar şi în celelalte planuri. Acele persoane au încetat pur şi simplu să mai creadă în oameni, în nevoia lor necondiţionată de a iubi şi vor vedea în orice o piedică în drumul către fericirea lor. “La un nivel pragmatic, poate au tot dreptul să fie dezamăgite pentru că au eşuat într-o relaţie anterioară sau poate în viaţa profesională. Dar dacă acea atitudine de blazare continuă mult timp după eveniment şi chiar se accentuează, nu viaţa mai e problema acelor persoane, ci atitudinea lor faţă de viaţă”, crede specialistul.
În acelaşi timp, capcana în care cad persoanele „dezamagite” este de fapt tendința de a confunda pe „am experiență de viață” cu „am trăit o experiență de viață din care am învățat cum să-mi fie mai bine data viitoare”. Aceste persoane consideră că „experiența de viață” înseamnă a trăi multe experiențe, cantitativ vorbind. “Experiența de viață înseamnă, de fapt, să învățam ceva util din întâmplare, nu neapărat să bifăm multe pe agenda vieții, pentru ca mai apoi să ne găsim scuze ca să devenim din ce în ce mai speriați si evitanți.
Înseamnă să devenim mai atenți la nevoile și dorințele noastre, nu să renunțăm la „întâmplările” pe care viața ni le scoate în cale pentru că „știm” noi că s-ar putea să doară. Experiența de viață înseamnă să ne dăm voie să trăim tot ce vine spre noi și să transformăm acea situație în ceva benefic, pentru că, dacă noi nu facem situațiile să se întâmple cum vrem noi, ne „întâmplă” ele pe noi cum vor ele.
Persoana care nu mai crede în iubire consideră că „știe” că: ”iubirea nu există, că nu va dura, că va fi din nou dezamagită, că s-ar putea s-o doară, că totul este trecător ș.a.m.d.”. Astfel, ea nu va fi dispusă să-ți acorde o șansă reală, deoarece nu este dispusă să-și acorde ei însăși o șansă reală”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
Reversul medaliei: relaţiile toxice
În opoziţie cu persoana dezamăgită, care fuge de relaţii şi nu mai vrea să audă de iubire, sunt persoanele care nu suportă singurătatea şi preferă să rămână captivi chiar şi într-o relaţie toxică. “Astfel de persoane cred foarte mult în iubire, chiar dacă au fost dezamăgiţi în trecut, vor dărui confort emoţional partenerilor, iar atunci când vor observa cât de puţin primesc, vor avea tendinţa de a plusa. În timp, se vor epuiza psihic și vor tinde să-și piardă motivația și să devină la rândul lor dezamagiţi, reci, distanţi şi evitanţi.
De cealaltă parte, mai există cazuri în care persoana „deja dezamăgită” se va simți agresată de iubirea celuilalt și va avea tendința să se retragă și mai mult din motivul fricii instalată din suferința anterioară. O astfel de relație este departe de a avea șanse să devină una constructivă dacă rămâne în același context. Este, fără doar şi poate, o relație toxică ce aduce doar suferință din ce în ce mai mare în timp și distruge și persoana sănătoasă emoțional. Persoana care nu a învățat dintr-o suferință cum să-ți acceseze resursele și puterea interioară pentru a deveni o variantă mai bună a ei, va trage în jos și persoana de lânga ea”, crede psihologul Laura Maria Cojocaru.
Ce putem face pentru a avea o relaţie echilibrată?
Specialistul consideră că trei paşi sunt vitali ca să nu cădem în cele două capcane: a persoanei care nu mai vrea să audă de iubire şi a persoanei care preferă să se sufoce într-o relaţie toxică decât să fie singur.
1. Vindecarea emoţională necesită timp. “În primul rând trebuie să aşteptăm un timp pentru a te vindeca emoțional, înainte să ne aruncăm în următoarea relație, pentru că sunt șanse mari s-o determinăm să fie toxică! Cât timp să așteptăm? Vom simți când suntem vindecaţi atunci când vom crede din nou în iubire. Nevoia de iubire este o chestiune instinctivă şi va reapărea când nici nu ne aşteptăm”, este de părere psihologul.
2. Dezamagirea, doar o capcană. “Trebuie să învăţăm să renunţăm la dezamăgire, deoarece este doar o capcană și, în același timp, o scuză ce ne face să renunțăm la a învața, a ne dezvolta, a căuta soluții! Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne vindeca rănile emoționale și trebuie să ne reformulăm credințele despre viață care ne mențin suferința și reacțiile de evitare a provocărilor”, declară specialistul.
3. Rolul observatorului. “Cea mai eficientă metodă de a fi cât de cât obiectivi în ceea ce priveşte situaţia conflictuală, este să ne punem din când în când în rolul observatorului pentru a vedea dacă persoana de lângă tine a făcut tot ce ține de ea (sau este măcar dispusă să facă) pentru a-și vindeca rănile anterioare, pentru a evita o relație toxică. În Neuro-Programarea Lingvistică (NLP), accesarea rolului Observatorului ne permite să ne detașăm de situație, s-o privim cu mai multă obiectivitate. Detașarea emoțională, oricât de puțin sau mult am obține din ea, ne permite o mai mare claritate și un acces mai direct și mai rapid la resurse, respectiv la soluții”, conchide cunoscutul psiholog şi trainer NLP, Laura Maria Cojocaru.
