Cea mai proastă echipă din lume îi oferă de lucru lui Murinho

Ibis Sport Club, o echipă de fotbal braziliană care se proclamă „cea mai proastă echipă din lume” şi a stabilit un record mondial de partide fără victorie, a decis să profite de prezenţa în Brazilia a antrenorului portughez pentru a-i oferi de lucru.

Propunerea a fost făcuta dupa toate regulile, inclusiv o propunere de contract pe care clubul l-a făcut public şi care include clauze compensatorii pentru controversatul tehnician pentru a pierde partidele.

„Nu garantăm continuitatea în clubul nostru în cazul în care echipa ar câştiga doua partide consecutive (cel mult) sau titluri”, asigură în propunerea sa clubul care are sediul în oraşul Paulista şi care nu este calificată pentru nici o divizie a Campionatului de Fotbal din Brazilia.

Clubul, care anul ăsta a disputat Segunda Division al campionatului regional al statului Penambuco (regiune braziliană), adaugă că, profitând de faptul ca Murinho este de moment fără muncă, îi oferă un contract de doi ani cu începere de la 28 decembrie (ziua inocenţilor) 2015.

Ca ofertă specială clubul oferă ca salariu lunar un coş de alimente, prime pentru fiecare meci pierdut, creştere de salariu pentru înfrângere la scor şi demisia imediată în cazul în care echipa câştigă vreun titlu.

Propunerea coincide cu sosirea celebrului antrenor de curând dat afară de la Chelsea în Pernambuco, unde va petrece câteva zile de vacanţă.

Cu toate că a ajuns să câştige un loc doi în campionatul statului Pernambuco, Ibis şi-a câştigat locul în Cartea Recordurilor Guiness calificativul de „cea mai proastă echipă din lume” pentru o succesiune de 23 de partide pierdute, între iulie 1980 şi iunie 1984, aprope 4 ani la rând.

Oferta Murinho

articolul original aici:

Colindul celui fără de țară (Video) – X Factor – Bravissimo

Nu am urmărit X Factor România, dar deseori în portalurile de știri din Moldova apăreau titulare precum că unii din ai nostri au lăsat uimit publicul și juriul concursului.

Potența și coloritul muzical al Moldovei la acest concurs a rămas pecetluit prin prezența în SemiFinala a vocilor grupului Bravissimo (este cea mai mare trupă aflată vreodată pe scena X Factor, formată din 9 voci bărbătești) și a Xeniei Chitoroagă.

Victoria binemeritată a fost a lui Florin Răduță , dar eu rămîn cu „Colindul celui fără de țară” a băieților din Bravissimo. Și nu pentru că ei sunt de la mine din țară, din Moldova, ci pentru că eu sunt cea fără de țară, și la sigur marea majoritatea din cei care vor citi aceste rînduri sunt la fel ca mine, departe de casă, departe de Țara Florilor Dalbe.

…Când se strâng străinii pe la case
Și lumini se-aprind în pomii lor
Ți se face frigul frig in oase
Și de-acasa ți se face dor…
(Tudor Gheorghe)

Picătura de cultură- interviu cu poeta Ileana Cornelia Neaga

Ileana Cornelia Neaga, o poetă din Țara Zarandului( Hunedoara) care trăiește în Italia de câțiva ani buni departe de locurile dragi și încă nu a uitat să vorbească limba română. Și nu numai, păstrează graiul pur românesc pe meleaguri străine și reprezintă România cu drag și dor prin creațiile sale deosebite.

O arde dorul de satul copilăriei, de tradițiile moștenite din moși și strămoși și de cei dragi și de aceea nu dorește să le piardă. Scrie cu pasiune și mare drag. Așa a început să aștearnă pe hârtie cele mai frumoase trăiri despre țară și de familia care a rămas acasă și o așteaptă să se reîntoarcă.

Regiunea Lombadia din  Italia a primit-o cu aplauze acolo unde a cunoscut succesul cărților sale. Unde a lansat mai multe cărți pentru copii. Scrie și în limba italiană ceea ce nu este puțin pentru o româncă plecată de câțiva ani buni pentru un trai mai bun și o viață mai bună. Forța și perseverența, voința și determinarea o situează pe Cornelia printre cele mai îndrăgite poete din România care trăiește în Diaspora.

”Picătura de cultura” s-a hotârât să-i facă un cadou și să-i ia un interviu, despre cine este Cornelia de fapt. Să cunoaștem mai multe lucruri povestite însăși de ea.

 

Cornelia, de câți ani scrii poezie?

Doar de trei ani. Am început cu poezie în graiul meu bănățean din satul unde m-am născut Crișan, Ribița.

De ce îți place să scrii poezie în grai bănățean?

Fiind departe de casă dorul de tradițiile din sat, de neamuri, de prieteni m-au determinat să scriu în graiul meu.

Știu că locuiești în afara țării, mai precis unde?

De câțiva ani sunt la muncă în Italia, mai precis în regiunea Lombardia, unde se vorbește și în dialectul local.

Cum percep cei din Italia activitatea ta literară?

M-au primit cu bucurie. Am dus cărțile mele cu povești la câteva biblioteci și am avut întâlniri cu copiii.

Am o cărți cu povești scrise în limba italiană și le-am prezentat cu mare succes.

Câte volume de autor ai strâns până acum în colecția ta? Și dacă ar fi să dăruiești un volum care ar fi acela? Și pentru cine?

Sunt mai multe, dar cele cu povești pentru copii le dăruiesc din toată inima copiilor de la grădiniță și la școlilie din comuna mea și nu numai.

Se apropie Anul Nou, ce mesaj ai lăsa tinerilor din România și de peste hotare, și nu numai?

Mesajul meu e să citească cât mai multe cărți cu poezie, cu povești.

Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ce ți-ar plăcea să faci?

Să studiez profesia de cadru didactic.

Mi-ar fi plăcut să fiu cadru didactic.

Ce mesaj lași acum acum în prag de An Nou citititorilor și tuturor românilor,  și care ar fi proiectele tale pe anul 2016?

Lucrez la un volum cu colinde de la noi din sat în grai și totodată și la unul cu poezie pentru copii.

Doresc ca anul care vine să fie cu liniște și pace în lume și doresc tuturor românilor din țară și din diaspora sănătate și împliniri frumoase.

Cornelia, mulțumesc și eu îți doresc un An nou plin cu realizări frumoase, sănătate, fericire și multe bucurii din partea noastră! La mulți ani!

Mulțumesc frumos! La mulți ani!

OMULEȚUL DE ZĂPADĂ

Soarele pe cer zâmbește
Cu dinți mari și cam gălbui
Fulgi de nea, acum topește
Zvârlind sulițe hai–hui…!

Patru raze jucăușe
Mai lungi ca două țepușe
Gâdilă și enervează
Omulețul de zăpadă

-Ascultați raze sfrijite
Rele și nesuferite
Nu vedeți că mă topesc?
Să plec, nici că mă gândesc!

Eu sunt operă de artă
În decorul de magie
Ce dac-am tichia spartă
Aduc numai bucurie!

Toți m-adoră, zău, în lume
Mai ales un prieten bun
Și de nu plecați, pe bune
Vă pârăsc la… Moș Crăciun!

ILEANA CORNELIA NEAGA

ILENUȚĂ OCEȘIȚĂ
-colind în grai!

Apringe lampa-n fereastă
Ilenuță oceșâță
Că vinim la casa voastă
Marioriță doceșâță
Să ieși afară, pe prispă
Ilenuță oceșâță
Nu mai plânge, nu fi tristă
Marioriță doceșâță
Șî îț șterge lacrima
Ilenuță oceșâță
C-am venit a colinda
Marioriță doceșâță
Am vinit să va urămu
Ilenuță oceșâță
Veșci bune să v-a lasămu
Marioriță doceșâță
Că la Viflaim, Maria
Ilenuță oceșâță
O nascutu pă Mesia
Marioriță oceșâță
La Maica să vă rugațî
Ilenuță doceșâță
La Isus să vă-nchinațî
Marioriță doceșâță
Rugi la cer să înnălțațî
Ilenuță doceșâță
Inima v-o bucurațî
Marioriță doceșâță

ileana cornelia neaga

Varekai – Cirque du Soleil în Barcelona

„Nu prea sus, nu foarte aproape de soare.” Acestea au fost cuvintele tatălui lui Icarus înainte ca Icarus să fi zburat prea sus, să-şi fi topit aripile şi să fi murit înecat în ocean, după cum spune mitul grecesc, care ne avertizează cu privire la pericolele supra-ambiției. Dar dacă nu s-ar fi înecat Icarus și, în schimb ar fi aterizat într-o pădure frumoasă şi exotică, plină de creaturi capricioase și feerice?

Aceasta este tema centrală a noului spectacol Cirque de Soleil, „Varekai” -însemnând ‘ori de câte ori’ în limba Romani- care se axează pe drumul nomadului Icarus. Te invită la o călătorie extraordinară, combinând acrobaţii -care te fac să iţi muşti unghiile ca de obicei, cu o scenografie interesantă.

Costumele sunt o explozie de culori exotice și stiluri bizare, aducând la viaţă scena şi ispitind publicul cu lumea magică şi ciudată în care se află Icarus. Așteptați-vă la magia circului, participaţi la această experiență unică de teatru plin cu muzică, acrobații uimitoare și izbucniri de fantezie.

Regizat de Dominic Champagne, și produs de faimosul Cirque du Soleil, promite să fie un eveniment de neuitat.

Mai multe informaţii aici. Pentru bilete și program, vedeţi aici.


Info

Locaţie:
Palau Sant Jordi Passeig Olímpic 5-7, 08038 Barcelona Vezi Harta

Categorie:
Dans, Teatru & Dans

Website:
Visit Event Website

Cumpără bilete:
Live Nation

Când & Unde:
Jan 1, 2016 to Jan 10, 2016


 

Aripi (2)

La doi ani de la plecare, mama s-a intors si ne-a luat si pe noi. Acum, dupa 8 ani, am constatat ca nimic nu se compara cu sentimentul pe care-l am atunci cand pasesc pe pamant romanesc. Parca toata bucuria pamantului se aduna in sufletul meu atunci cind ii vad pe cei dragi, ramasi acasa. Mai am pe bunica de pe mama, unchi, matuse, verisori, prieteni, colegi de scoala, profesori, oameni ai satului. Am crescut la tara si legaturile cu satul meu natal nu le poate desface nici tot aurul lumii. Am plecat doar pentru ca trebuia sa o urmam pe mama.

MODELLINGUL este o veche (mare) pasiune. Cochetez cu aceasta lume inca de la o varsta frageda cand stateam cu televizorul deschis si “prezentam” pe podium. Scena imi era un pat dublu in fata oglinzii… accesorizat cu o noptiera deasupra. O pandeam pe mama cand pleca de acasa, ii luam hainele si pantofii si incepea defilarea in fata oglinzii, imaginandu-ma in fata reflectoarelor, o mare artista de Tv. Luam totul in joaca, insa mai tarziu s-a dovedit a fi o “joaca pe bune”. Imi place sa cred ca am fost omul potrivit, la locul potrivit.boza_inter

Integrarea ca emigrant cu primii ani de liceu, mi-a oferit sansa unui alt tip de educatie: a formarii mele intr-o societate in care singur nu poti face pasi inainte si sa ii urmezi de capul tau. Concepte ca: implicare, organizare, formare, socializare, prietenie, solidaritate, iar lista poate continua le-am deprins aici. La inceput am avut dificultati cu integrarea, nu mi-a fost usor. Nu stiam limba, nu cunosteam pe nimeni, eram o straina printre ei. Cum nu stiam sa vorbesc, aveam colegi care radeau de mine, de accentul meu, cum pronuntam. Asta a fost la inceput. Dupa care am inceput sa studiez, sa invat limba, m-am integrat, chiar daca a fost cel mai greu drum din viata mea.

Un taram de poveste l-a reprezentat (si il  reprezinta) Barcelona. Orasul de care m-am indragostit, orasul inimii mele, orasul lui Gaudi – orasul campion al muzeelor inedite. Despre Barcelona se poate scrie la nesfarsit, acest oras magnific, capitala Cataluniei, fiind orasul artistilor Miro, Dali, Picasso. Barcelona este, dupa parerea mea si va ramane magie artistica in stare pura. Este acel ceva ce mi s-a lipit de suflet pentru totdeauna!

Oameni si obiceiuri noi, momente deosebite impartite alaturi de colegii studenti din toate colturile lumii, un sistem de invatamant cu totul diferit de ce gasim la noi in tara. M-am dezvoltat ca si o domnisorica, dar cred ca in primul rand m-am dezvoltat ca om. Cand mai adaugi si  “cariera” lucrurile se schimba putin si intervin trasaturi precum curaj, ambitie, perseverenta in atingerea scopurilor. Consider ca formula castigatoare este: munca + ambitie = succes garantat!

Aici am cunoscut lucruri interesante, am vazut cum se confectioneaza un produs de vestimentatie, cum se desfasoara activitatea dinaintea unei prezentari de moda. Toate lucrurile astea au insemnat pana la urma un inceput in cariera. Cariera i-o datorez mamei mele. Ea m-a indrumat sa merg mai departe, sa fac actorie ca sa-mi dezvolt talentul.

Daca doriti sa cititi prima parte a povestii aici […]

Lumea modei este minunata. Oriunde te-ai afla in lume, pentru a fi un model adevarat, trebuie sa ai un stil de viata ordonat si disciplinat, sa fii pregatit sa renunti la multe placeri ale vietii, mereu sa te antrenezi, niciodata nu ai terminat de invatat, esti un student al modei si teatrului pentru totdeauna. E o experienta minunata sa fii pe scena, inconjurata de toate acele tinute superbe, sa fii aranjata de cei mai talentati make-up si hair stilisti, sa porti tinutele designerilor veniti de peste tot din lume.

Abia sunt la inceput de drum, la inceputul unei cariere pe care o vreau indelungata si solida. Am inceput un drum lung ca sa pot ajunge unde imi doresc, dar pot spune ca am avut o evolutie ascendenta si multe satisfactii din punct de vedere profesional. Am absolvit doua scoli de Modeling: ce detin doua diplome autorizate
Una dintre cele mai bune, academia de modeling din Spania HH Modelling International si Academia Hernando Herrera Escuela International de Modelos.

boza_mireasaAm prezentat la Stravaganza Fashion Show en Casino Barcelona, AECC Catalunya Contra el Cáncer, CHRISTMAS WORLD PREMIUM By Araik, GALSTYAN MOSCOW INTERNATIONAL at Barcelona, AINHOA QUIROGA, PEDRO CLAVERO, BCN TALENTS, Revista-BCN.EVENTS MAGAZINE, FLOWERWORLD, etc

Unele dintre cele mai speciale,spectaculoase si frumoase momente din viata mea,au fost acelea in care am facut primii pasi in aceasta meserie speciala, entuziasmata pe de-o parte, curioasa pe de alta parte si un pic speriata, o fetita ducandu-ma acolo si gasind un colectiv deosebit si o sefa de creatie care m-a placut din prima. Sa fii un model adevarat necesita multa munca, asteptari interminabile la preselectii in multe dintre capitalele modei, platouri de filmare in conditii de vreme nefavorabile, coperti si reviste, a raspunde de pe billboard-uri trecatorilor de pe strada.

Mamei mele: fiindca nu i-am inteles lacrimile sau grijile decat tarziu, dupa toate lucrurile la care a renuntat pentru noi. Te iubesc mama.

Emigranţii: Ne va regreta România vreodata?

Un articol scris de Cristina Dobrin cu caţiva ani în urmă rămâne la fel de actual. Îl reproducem:

„Îmi amintesc un articol citit cu câtva timp în urmă, prin care “decrețeii” (cei născuți după emiterea decretului 770) erau numiți „produsele unei epoci care a îmbolnăvit România”.

Pentru cei care nu l-au cunoscut și mai ales nu l-au simțit pe propria lor piele, acest decret dat de Ceaușescu la 1 octombrie 1966, interzicea tuturor femeilor să întrerupă sarcinile. Existau doar câteva excepții, urmărite îndeaproape: dacă sarcina punea în pericol viața femeii, dacă unul dintre părinți suferea de o boală transmisibilă ereditar sau dacă mama prezenta invalidități grave, dacă femeia avea peste 45 de ani sau născuse deja patru copii și dacă sarcina era urmarea unui viol sau incest. În plus, femeile erau supuse regulat unor controale ginecologice, în vederea depistării unei posibile sarcini sau avort, educația sexuală a fost total interzisă.

În urma acestui decret, două milioane de copii au fost aduși pe lume în România, în scopul construirii unei societăți utopice. Sunt atât de multe de scris despre consecințele psihologice ale acestui act – miile de femei indirect ucise în urma avorturilor clandestine, disperarea cuplurilor, răcirea relațiilor conjugale, copiii cu malformații fizice și psihice născuți într-o societate în care orice fel de infirmitate era considerată o plagă, care trebuia ascunsă și negată. “Omul nou” trebuia să fie perfect, din toate punctele de vedere.

În acele timpuri am apărut și eu în lume. Nedorită, născută într-o familie modestă, atât din punct de vedere material, dar mai ales afectiv și intelectual, de mică am reprezentat o povară pentru familie. Părinții, care aveau deja un fiu în vârstă de 3 ani, erau nevoiți să muncească, dar nu găsiseră loc pentru mine la creșă. Repercusiunile decretului deja se făceau simțite: copii mulți, același număr limitat de locuri în creșe. Așa că, mă lăsau în grija fratelui meu mai mare. Doi copii triști și singuri, care priveau ore întregi copacul din fața blocului, urmărind jocul vrăbiuțelor prin geamul cămăruței în care erau prizonieri ai propriei lor existențe.

După aducerea mea pe lume, mama a dat naștere la încă alți trei copii (doi băieți și o fată), evident tot nedoriți, “decreței”. Suntem în total cinci frați, iar între „apariția” fiecăruia, mama a făcut cel puțin un chiuretaj, în ascuns, artizanal, aflându-se nu o dată, la un pas de moarte. Abia după nașterea celui de-al cincilea copil, a surorii mele, a avut parte de avorturi legale, era doar “mamă eroină”. Încerc din greu să nu îmi judec părinții. Consider că de vină a fost ignoranța lor ca și cuplu, fragila lor căsnicie, condițiile din România acelor timpuri, acest decret inuman, care a dezumanizat femeia, a creat probleme pe termen lung.

De mică am fost învățată de către părinții adoptivi să fiu ambițioasă, să lupt pentru tot ceea ce doream, mi s-a spus că trebuie să înving, să mă descurc cu propriile mele puteri, pentru a-mi clădi un viitor mai bun.

“Decreței” fiind, a trebuit să concurăm de mici (uneori inconștient) pentru un loc în creșe, grădinițe, școli, licee, facultăți. Clasele erau tot mai mari, concurența acerbă. În 1986, la admiterea în Facultatea de Științe Economice din Timișoara, eram 11 concurenți pe un loc! Am absolvit facultatea ca șefă de promoție la doi ani după “marea aglomerație din 1989”, în prima promoție de cinci ani și atunci mi-am dat seama că nu mă aștepta un viitor prea strălucit. M-am angajat la firme particulare, care abia începuseră să răsară în România, dar mă simțeam un pionier în aceste firme, la fel ca cei care le conduceau. Am schimbat locul de muncă, am intrat la Primărie, dar nici acolo nu îmi găsisem locul. Peste tot mă ciocneam de corupție, minciună, promiscuitatea unei societăți care, în mod evident, nu avea nevoie de mine.

Începuseră să emigreze tot mai mulți dintre colegii noștri. Auzisem că toți se descurcă, își făcuseră un rost printre străini, cu o ușurință pe care nu mi-o puteam atunci explica.

În 1995, împreună cu soțul și fiul meu (în vârstă de doi ani) am emigrat în Canada, o țară îndepărtată, despre care nu știam prea multe. Economia Canadei avea însă nevoie de ingineri programatori (profesiunea soțului meu), așa că am aplicat, am întrunit un punctaj favorabil și, după șase luni, iată-ne luându-ne zborul spre tărâmuri necunoscute. Eram conștientă de drumul spinos care mă aștepta în acel colț îndepărtat de lume. Nu studiasem engleza la școală (doar franceza și rusa), profesiunea mea nu o puteam practica fără cursuri de echivalare. Și totuși am ales emigrarea, cu greutățile și sacrificile iminente, în locul prelungirii unei agonii pe care o simțeam tot mai apăsătoare în țara de baștină.

Frații și sora mea au emigrat în anii maturității lor în Spania, de unde nu s-au mai întors în România, decât pentru vizite scurte. Se vede că “decrețeii”, după ce au fost aduși pe lume în mod forțat și controlat, într-o țară care nu i-a dorit, au părăsit-o, alegând o viață care, chiar dacă mai grea la început, e mai bună, mai plină de satisfacții, mai LIBERĂ în orice moment!

Personal, consider emigrarea “decrețeilor” o rezultantă iminentă a acelui decret odios, a evoluției stagnante a României din ultimii 22 de ani. Din păcate, țara în care ne-am născut, unde am învățat și muncit, nu a dorit să ne ofere NIMIC. Îmi amintesc cum Mama mă ruga să nu plec în 1995 printre străini „Va fi bine și la noi, Cristinica dragă, ai răbdare.” Perioada de tranziție de care se tot vorbea atunci părea însă fără sfârșit, o tărăgănare dureroasă. Eram încă tineri, simțeam că acela era momentul propice pentru a lua totul de la capăt.

Chiar dacă plecarea și despărțirea de părinții care m-au crescut mi-au adus suferință, mă felicit în fiecare clipă că am făcut acest pas atunci, părăsind o țară care „născându-ne și crescându-ne” nu a știut ce să facă cu noi, cu aptitudinile și cunoștințele noastre. Simțeam că istoria fetiței de 2 ani se repetă la o altă scară, sunt „dăruită” din nou unui străin, care urma să aibă grijă de mine, să îmi fie alături la bine și la rău, să se bucure de realizările mele.

Mama care m-a născut are regrete permanente legate de renunțarea la mine, prima ei fiică. Am încercat reluarea relațiilor cu dânsa, la 34 de ani după despărțire, dar chiar “de m-aș întoarce, a-nțelege n-o mai pot”.

Oare România îi va regreta vreodată pe cei care au părăsit-o, „decreței” sau nu, pentru că au plecat negăsindu-și rostul între granițele ei și mai ales în societatea otrăvită de spălarea pe creier comunistă?

Sărbători în Pijama

Decembrie e un tăvălug. Plină de evenimente la care participi, vrând-nevrând, intră sau nu în fişa postului. Bilanţuri, grafice, şedinţe, se trag linii şi se adună sau se scad, se imparte sau se înmulţeste ceva cu un factor misterios. E luna aia dublă în care dacă lucrurile au mers cum trebuie iţi faci socoteli la un spor de salariu iar daca nu, iţi spui că lasă, la anul… Sărbători

Suntem setaţi pe vacanţe în august, problema este că septembrie nu e ianuarie. Să dea o lege sa fie cald în Decembrie să ştim si noi o treabă. Aşa la 1 ianuarie ne-am întoarce cu bateriile încărcate şi am lua-o de la capat. Pentru asta invidiez brazilienii, nu doar pentru caipirinya sau Ipanema. Pentru Augustul lor din Decembrie.

Sărbători în contra obiceiurilor locului în care trăieşti.

Diferenţele culturale devin acute în perioada sărbătorilor Naşterii Domnului. Vecinii mei işi fac bradul la începutul lunii, eu mă grăbesc să găsesc unul la spartul târgului, cu grija să nu cumva să uit că în ajunul crăciunului e imposibil de găsit. S-a mai întâmplat.

Sfârşitul anului, dintr-un motiv care nu ţine doar de statistici, nu e nici pe departe motiv de sărbătoare naturală, e mai degrabă un stress adăugat iureşului sfărşitului de an. E vremea în care distanţa de familie se transformă in afecţiune cronică, timpul în care ţi-e dor până şi de zloata inmundă sau de câinii agresivi şi ai nimănui din cartierul parinţilor tăi.

Traiul departe de ţară acutizeaza înşelător însingurarea. Te poţi simţi singur chiar la o petrecere, oriunde, înconjurat de oameni. Un Crăciun in pijamale l-am facut oricare dintre noi, in ţară sau aiurea, fie ca recunoaştem fie ca nu. Vecinii mei nu au problema asta, când se simt singuri îşi adună singurătăţile în barul din colţ. Nu au timp să se victimizeze fals.

Vă doresc pentru la anul, de Sarbatori, doar să găsiţi pe cineva de pe care să aruncaţi pijamalele. Că viaţa-i „dos dias”

 

 

 

Star Wars VII: Trezirea Forţei – Pasiuni criminale

Că Star Wars VII: Trezirea Forţei a făcut furori nemaipomenite este un fapt. Premiera a fost a doua cea mai văzută din istoria filmului iar scenariul celei de a şaptea părţi a fost păstrat în mare secret de membrii echipei şi de însăşi casa Disney.

Grija pentru a nu strica surpriza s-a instalat inclusiv pentru fanii incondiţionali ai seriei, care nerăbdători să afle cîte ceva din scenariu au lansat mii de ipoteze privind eroii poveştii. Drept urmare, dacă unuia dintre aceşti fani i se strică plăcerea de a descoperi secretele istoriei chiar înainte de a intra in sala de cinematograf e de înţeles că nu o să-i placă deloc.

Din acest motiv, in Massachusetts, S.U.A., Augie Henning, de 35 de ani, l-a ucis în bătaie pe Jonathan Hammel când acesta, ieşind de la film a comentat cu toată gura scene din filmul la care primul tocmai urma să intre. Henning, fan necondiţionat al filmului, s-a înfuriat pentru că Hammel „i-a ruinat viaţa”.

Star Wars VII: Trezirea Forţei, urmează clar traseul Avatar şi al recordurilor istorice
Star Wars VII: Trezirea Forţei, urmează clar traseul Avatar şi al recordurilor istorice

Record galactic

Star Wars VII: Trezirea Forţei urmeaza parcursul altui celebru film de mare succes, Avatar, care in momentul de faţă este pelicula cu cel mai mare succes de public din istorie cu 2,788 de miliarde de dolari din încasări. În acest moment, noua producţie Disney, Star Wars VII: trezirea Forţei, are aproape 700 de milioane de dolari din incasari, cifra atinsă marţi (nu s-au contabilizat zilele de sărbători).

Acest weekend se vor cunoaste adevaratele aspiratii in materie de vanzari ale fimului lui George Lucas. Daca reuseste sa mai stranga 500 de milioane de dolari recordul este aproape de a fi batut.
Iar in 9 ianuarie filmul va fi lansat in China. Un fleac.

Tradiţii de Sărbători

Împodobirea caselor şi a Pomului de Crăciun

In ajunul Crăciunului, toate gospodinele curăţă casele , le împodobesc cu crenguţe de busuioc agăţate la grindă sau crenguţe de levănţică, mentă pentru a purta noroc celor din casă, gătesc bucate alese, apropierea Sărbătoririi Naşterii Domnului fiind un prilej de mare bucurie.

Şi… se împodobeşte bradul!

Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat și se presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism.
În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, de atunci se zice ca românii au preluat această tradiție.

Bucuria mare a copiilor este sa participe la impodobirea bradului de Craciun cu globulețe de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc

In vârful bradului de Crăciun se așeaza o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinirea dorințelelor.
Coronițe de Crăciun se agăța pe ușile de la intrare si simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.
In preajma Crăciunului și a Anului Nou o alta planta decorativa este vâscul. Sărutul sub vâsc face mai trainică și mai puternică iubirea într-un cuplu.

Colindatul

În seara ajunului, pe 24 decembrie, uliţele satelor răsună de glasul colindătorilor, care urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate si fericire în anul care vine şi de la care primesc daruri în bani sau produse: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.
Un este om sa un simta emotie sufleteasca atunci cand asculta colinde cantate de glasurile firave ale copiilor, si un numai.
Traditia spune ca daca participi la colindat iti va merge bine tot anul. Dar si daca primesti colindători vei avea un an bogat si fara probleme.
Pe 24 noaptea, lasă ușă larg deschisă ca să iasă spiritele rele din casa ta.

Pluguşorul

Urare tradiţională la români in preajma Anului Nou, pluguşorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul pluguşorului şi-a pierdut astăzi caracterul de incantaţie magică. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârşit.

Steaua

Este un alt obicei de Crăciun întâlnit la români care are loc în ajunul Crăciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copiii, iar obiceiul are o semnificatie religioasă, fiind legat de steaua care s-a arătat celor trei magi de la răsărit si vestirea nasterii lui Iisus. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, împodobită cu hârtie colorată și crenguțe de brad.

Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă versuri religioase despre naşterea lui Iisus: „Steaua sus răsare“; „În oraşul Vitleem“; „La nunta ce s-a întâmplat“; „Trei crai de la răsărit“.

“Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte Şi lumii vesteşte…….”

In incheiere, mai spunem ca se stie despre Crăciun că este sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus, o sărbătoare a liniștii sufletești, a păcii și a cadourilor, o sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri.
Am incercat sa va reamintim o parte dintre ele.

Ce să faci ca să-ți meargă bine?

* De Crăciun, spun bătrânii, se deschide cerul. Cei buni îl văd pe Dumnezeu stând la masă cu îngerii și sfinții.

Roagă-te la miezul nopții, iar rugăciunea ta nu va rămâne fără răspuns.

Ignatul – ziua tăierii porcului. 20 Decembrie

Sărbători de iarnă cu datini şi obiceiuri păstrate din moşi – strămoşi.

Ritualul sacrificării porcului are loc în 20 decembrie, zi în care oamenii pregătesc preparatele din carne pe care le vor avea pe masă în ziua de Craciun .

Porcii se taie in ziua de Ignat, se aduna la taiatul porcilor mai multi oameni din sat, pregatesc paie carora le dau foc. Apoi, cu un juvat, scot porcul din cotet si acel care e mai bun de mana, il taie. Dupa ce porcul a murit, se pregateste de parlit. Se aduc butuci, doi butuci peste ele se pune porcul culcat pe-o parte. Daca din greseala plesneste pielea in vreun loc, acolo se uda cu apa rece, ori mai adesea se freaca cu omat, ca sa nu se arda si mai tare. Sa ne amintim cum zicea Ion Creanga in Amintirile sale :

„La Craciun, cand taia tata porcul, si-l parlia, si-l oparia, si-l invalia iute cu paie, de-l inadusii, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei”.

Cand se considera ca pielea s-a inmuiat, gospodarul incepe sa o rada cu cutitul, dupa care o clateste cu apa calda ; si tot astfel, iar se rade si iar se spala, pana cand pielea ramane curata si galbena. Abia in acel moment incepe curatitul, periatul. Inainte de asta i se face porcului in frunte o taietura cu cutitul in chip de cruce, zicandu-se ca si la facerea semnului Sf. Cruci : In numele Tatalui, al Fiului si al sfantului Duh, Amin !

2015 – Anul Tina Olari

Casa de creaţie Tina Olari a fost încununată cu laurii maximei competiţii Miss World câştigată de Mireia Lalaguna, reprezentanta Spaniei. Miss World 2015 a purtat, pe tot parcursul concursului, creaţii vestimentare Tina Olari.

I-am solicitat creatoarei de modă impresii despre anul care este pe cale să se încheie:

„Pentru mine, anul 2015, a fost „the best of my life” din punct de vedere profesional. Multe trepte de urcat, am avut conjuncturi favorabile şi situaţii care au ridicat mult numele Tina Olari printre cei mai renumiţi designeri.

Am avut prezentări de moda în cele mai importante evenimente in Barcelona,  o prezenţa constantă in reviste si reportaje de nivel,  am avut teleleviziuea TVR  in atelierul meu,  am fost invitata la televiziuni din Barcelona : TVE si 25TV, am obtinut o colaborare in Dubai cu Galeriile Lafayette,  unde de la anul se vor vinde creatiile mele, am fost nominalizata la gala premiilor de Excelenta pentru romanii in străinătate…

Dar cel mai mult pe scara succesului aici,  m-a urcat desemnarea ca Designer Oficial pentru concursul de Miss World Spain 2015.

Sa fiu aleasa eu, dintr-o lista larga de designeri consacrati spanioli, ramane un orgoliu imens. Am creat 22 de rochii pentru concursul pe nivel de Catalunya,  unde am fost prezenta si ca presedinte a juriului,  apoi am realizat rochiile pentru Gala Nationala,  din Estepona – Malaga, unde am fost prezenti toti cei din delegatia Catalunyei,  toate prezentele feminine cu creatii Tina Olari, cu un numar de 12 rochii in total. Apoi, am pregatit vestimentatia pentru Mireia Lalaguna, pentru concursul Miss World din Sanya – China unde a prezentat 3 creatii semnate de mine.

Incantarea mea in toate lunile lungi de munca dedicata acestor concursuri, e ca Mireia Lalaguna, a câștigat anul acesta, trei titluri, trei coroane, cu creatiile mele. Imbracata cu semnatura Tina Olari.

Este o onoare pentru mine sa vad acum, în imagini din toata lumea, câştigatoarea titlului de Miss World, îmbrăcată în creaţia mea. O munca asidua, eforturi maxime, dar a meritat.

Da, anul 2015, il declar „cel mai bun din viaţa mea!”

Tina Olari este, de astăzi, casă de modă Miss World

Mihai Surugiu – „Magicianul cu Mâini de Aur”

O poveste. Mihai Surugiu – maseur profesionist la SPA HOTEL SENATOR Barcelona. Înainte de a publica istoria lui, am mers să îl vizităm. Ne-a primit cu un „Bună ziua” călduros. Ne-a făcut cunoştinţa cu colegii lui, vedeam cât este de mândru să ne prezinte ca şi conaţionali. În cabinet, pe masuţă, zărim produse cosmetice româneşti. Ne-a plăcut detaliul. Dar mai bine, citiţi povestea lui:

„Povestea voiajului vieţii mele începe într-o vineri, cu Antonia, soţia mea, intr-o seara de octombrie a anului 2012, in Bucureştiul cenuşiu şi mohorât. Un client mi-a propus să las totul in România, să vin la Barcelona, să nu-mi fac griji de nimic, de job, de casă, el raspunde de toate astea, mă ajută. Mulţi ar spune -inconştienţă, eu voi răspunde că am judecat prin felul meu de a fi parolist, mai ales că acel client este unul dintre cei mai bogati catalani.

Povestea mea continua cu „transhumanţa” Otopeni-El Prat Barcelona, fără a cunoaşte limba spaniola, fără a avea cea mai mică noţiune de ce inseamnă viaţa în Spania. Am lăsat în urma 12 ani de munca in domeniul meu, realizarile şi prietenii. Am plecat pentru că mă săturasem sa fiu considerat „bun” doar atunci cand produceam peste target in SPA-ul unde lucram. Am plecat pentru că mă saturasem de vecinii care ascultau manele in miezul nopţii, de nesimţirea din serviciile şi administraţia publică.

Ajuns in Barcelona, am constatat ca, de fapt, am venit vânând un ideal, „El Rico” nici nu s-a obosit sa-mi ofere macar o justificare a neindeplinirii promisiunilor facute, asa ca am inceput sa caut de munca, fara a cunoaste limba spaniola (o adevarata tragi-comedie). N-am avut timp sa ma dezmeticesc, m-am apucat imediat sa caut de lucru, ceea ce a dus la descoperirea faptului ca nu aveam drept de lucru in Spania, desi Romania era deja in Uniunea Europeana.

Asa am ajuns sa fac practica in HOTEL SENATOR in anul 2012, unde am intalnit cea mai amabila si rabdatoare echipa, o echipa care practiv m-a invatat sa vorbesc spaniola. Atunci am constatat ca nu am dreptul de a lucra in Spania … Aşa că am urmat un curs profesional de quiromasaj in baza caruia aveam dreptul sa profesez.

De ce oare simt ca in povestea mea va regasiti multi dintre dvs, cei care citesc?

Se spune ca nu trebuie sa-ti cauti şansa, dacă o meriti, ea te va gasi pe tine. Pe mine m-a gasit prin persoana Directorului hotelului care mi-a propus sa facem impreuna un program pilot, sa fiu primul autonom dependiente pe domeniul SPA. Am acceptat si am deja am aproape 3 ani de cand incerc sa compart atât filosofia SPA Acquaplaya cat si valorile românismului.

Sunt maseur de 15 ani, cea mai mare parte a lor petrecuţi in SPA-uri hoteliere.

Tot ce se vede frumos intr-un centru SPA, tot ce creaza atmosfera relaxanta, are in spate munca fara intrerupere a personalului, grija permanenta ca totul sa fie in regula in orice moment. Ceea ce este frumos nu apare din neant, iar ca atmosfera sa se pastreze calda si primitoare este nevoie de efortul sustinut al intregii echipe.

Hotel SPA Senator Barcelona Acquaplaya
Hotel SPA Senator Barcelona Acquaplaya

Ca român, ma mândresc ca pot promova profesionalismul şi calitatea şcolii româneşti. Mi-am facut o datorie din a recunoaste de unde sunt, sperand ca pot pune umarul la schimbarea imaginii pe care pe care pe nedrept o avem.”

Pe Mihai il puteti gasi la HOTEL SPA SENATOR BARCELONA
Zona SPA – Acquaplaya Senator.
Nr. de tel 93 260 99 02, 642451681
Adresă: Cardenal Reig, 11, 08028 Barcelona

Interviu cu Domnul Valeriu Turea – Directorul Biroului pentru Relaţia cu Diaspora a Guvernului Republicii Moldova

Când am primit invitaţia de a participa la sărbătoarea de sfârşit de an a asociaţiei EstiMoldova, nu eram pregătiţi de surprize. Pur şi simplu speram să cunoastem oameni noi in Barcelona şi să petrecem împreuna câteva ore plăcute. Surpriza a fost majoră. Am descoperit o asociaţie bine structurată, formată din oameni veseli care şi-au luat foarte în serios sarcina de a-şi organiza sărbătoarea după toate regulile.

Aveau un motiv în plus pentru ca reuniunea să fie o reuşita: prezenţa Domnului Valeriu Turea – Director al Biroului de Relaţii cu Diaspora al guvernului de la Chişinău si fost Ambasador al Republicii Moldova in Portugalia.

Am profitat de prezenta Excelenţei Sale în Barcelona şi am organizat o întrevedere cu ocazia formalizarii acordului prin care Asesoria Internaţional din Barcelona, reprezentată de Cristina Săftoiu, pune la dispoziţia Asociaţiei EstiMoldova un spaţiu în care vor desfăşura acţiuni specifice asociaţiei. Am pus întrebari la care Domnul Valeriu Turea a avut amabilitatea să raspundă:

Întrebare: –După cum aţi putut vedea, noi aici topim graniţele, nu facem diferenţă, ne adunăm, vorbim aceeaşi limbă. Ce părere aveţi despre asta?
Răspuns: –Vă marturisesc ca am ramas foarte placut impresionat de relatiile dintre Asociatia EstiMoldova cu revista RoBarna si Asesoria Internationa BCN. Elegant, firesc, concret si cu mult suflet, si fara politica as adauga, ceea ce mi se pare foarte important, deoarece asta inseamna ca sunt relatii de durata. Stiu ca RoBarna au decis sa ofere un spatiu cu titlu gratuit pentru activitatile desfasurate de „EstiMoldova”. Este un gest prietenesc, pe care membrii asociatiei il apreciaza la justa valoare. Intr-o lume cu multe disensiuni, certuri si neintelegeri, acest gen de relatie inseamna foarte mult.

–În ce măsură implicarea unui reprezentant guvernamental în activitatea comunității emigrate credeți că este relevantă pentru concetățenii dvs.?
­–Întâlnirile pe care le­ am avut zilele acestea cu comunitățile de moldoveni de la Barcelona și Girona mi­-au întărit convingerea că dialogul cu compatrioții aflați peste hotare este o necesitate absolută și trebuie să aibă statut de permanență. Republica Moldova nu este doar țara celor care trăiesc în spațiul ei concret geografic, dar și a cetățenilor care au plecat peste hotare în căutarea unui trai mai bun. Pentru autoritățile de la Chișinău este extrem de important să simtă pulsul diasporei, să î­i cunoască în amănunte problemele și îngrijorările. Am avut prilejul să mă conving că diaspora moldovenească are o atitudine destul de sensibilă față de dificultățile prin care trece Republica Moldova, față de evoluțiile nu întotdeauna pozitive, ca să mă exprim mai diplomatic, din domeniile social­economic și politic. Relația diasporei cu țara e ca un nerv dezgolit, iar aceasta lasă loc concluziei că oamenilor noștri le pasă cu adevărat de cele ce se întâmplă acasă și vor să­și ajute țara să se modernizeze, să prospere ca să­și ocupe locul pe care­l râvnește în familia europeană.

–Aveți o experiență amplă ca diplomat. În ce măsură ajută existența comunităților emigrate Guvernul unei țări în relațiile acesteia cu țara gazdă?
­–Obiectivul autorităților este clar: să asigure un cadru adecvat ca cetățenii noștri să aibă un confort social, moral, psihologic cât mai echilibrat. Și când zic astea mă refer, în primul rând, la securitatea socială a moldovenilor, la echivalarea actelor, la asigurarea lor cu drepturile de care trebuie să beneficieze migranții. Știu că pentru conaționalii noștri este de sensibilitate sporită domeniul securității sociale și convertirea permiselor de conducere auto. Din câte cunosc, a fost demarat deja procesul de negocieri, Republica Moldova și Regatul Spaniei făcând schimb de Note și informații la subiect. Rămâne să sperăm că negocierile se vor desfășura într­un ritm susținut ca cetățenii noștri să beneficieze cât mai curând de rezultatele pe care le așteaptă. Ar mai fi de amintit necesitatea unor documente bilaterale în domeniul turismului, culturii și educației, protejării reciproce a investițiilor și evitării dublei impuneri.

–Dacă ați avea un fond de finanțare disponibil și ați fi obligat să alegeți, ați finanța o clasă de limbă română pentru copii sau una de limbă spaniolă pentru părinții lor?
-­-Cred că o clasă de română pentru copii. În primul rând, părinții cunosc sau învață deja spaniola, deoarece aceasta este o condiție obligatorie pentru a­-și găsi de lucru și, în general, pentru a depăși o anumită stare de frustrare pe care o ai atunci când nimerești într­-un mediu lingvistic străin. Astfel, și sarcina părinților ar fi mai ușoară. În aceste câteva zile am avut ocazia să mă conving ce copii minunați au moldovenii noștri din Catalunya. Foarte isteți, creativi, vorbesc o română adorabilă. Dar eu știu foarte bine cu ce preț reușesc părinții acest lucru. Este nevoie de foarte mult sacrificiu, timp și nespus de multă răbdare. Aș dori să exprim din partea autorităților moldovenești sincere mulțumiri autorităților țării gazdă pentru condițiile pe care le oferă conaționalilor noștri de a­și păstra limba, cultura, tradițiile, pentru însuși faptul de a­i primi prietenește și a le oferi șanse să se integreze în societate, să se dezvolte. Spania oferă oportunități frumoase, dar deja e de datoria părinților să le pună în valoare.

Valeriu Turea cu Esti Moldova, RoBarna si Asesoria International Bcn
Valeriu Turea cu Esti Moldova, RoBarna si Asesoria International Bcn

–­Care puncte din Strategia Diaspora­ 2025 le considerați forte, care să î­l facă pe cetățeanul din afara țării să dorească să revină acasă, să se implice…
­–În general, întreg spiritul Strategiei este orientat spre atingerea acestui scop. Dar aici aș dori să fac o precizare de principiu. Fenomenul migrației este unul extrem de complex și nu știu dacă e corect și real să punem problema ca toți cetățenii să revină acasă. Sunt decizii individuale, care se iau în funcție de o sumedenie de circumstanțe sensibile. Ceea ce­și dorește Strategia este convingerea conaționalilor noștri din străinătate să se implice în dezvoltarea țării, inclusiv virtual, de la distanță. Strategia propune un set de instrumente eficiente prin care să fie realizat acest obiectiv. Pornim de la premisa că vom avea un Guvern stabil, care să­și ia un angajament ferm de susținere și valorificare a potențialului diasporei. Planul de Acțiuni prevede măsuri de protejare a drepturilor diasporei, de dezvoltare și realizare a potențialului individual, al familiei și comunității. Definit în formulă comprimată, scopul strategic pe care și­l propune acest document este dezvoltarea unui cadru sustenabil și comprehensiv de colaborare între instituțiile statului și diasporă, bazat pe încredere și inițiative comune, care să faciliteze opțiunile de reîntoarcere a diasporei. Ceea vreau să subliniez cu titlu special e că ”încredere” este un cuvânt cheie.

–La final de vizită în Catalunya, ce puteți să spuneți despre diaspora noastră de aici? Aveți vreun sfat, vreo sugestie pentru noi?
–Concluzia generală este că oamenii noștri sunt de foarte și foarte bună calitate. O spun cu mâna pe inimă. În consecință, ei înșiși fac o imagine pozitivă Republicii Moldova – și prin felul lor de a fi, de a se integra elegant și participativ în societatea spaniolă, de a munci conștiincios, de a respecta legile țării care i­a primit și acceptat, dar și prin foarte interesantele activități culturale și de caritate pe care le organizează. Nu știu ce sfat aș putea să le dau, dânșii știu bine ce și cum au de făcut. Le doresc să fie sănătoși, să aibă de lucru și să se bucure de rodul muncii lor, să treacă pe alături de ei necazurile și tristețile mari. Și să nu uite un lucru: cu cât vor fi mai uniți, cu atât vor depăși mai ușor dificultățile, oricare ar fi acestea.

–Prin ce anume se manifestă programul ”Ambasada vine mai aproape de tine” ?valeriu-turea_brd
–La anumite intervale de timp, în funcție de necesități, funcționarul consular al Ambasadei se deplasează în regiunile unde sunt concentrați mai mulți moldoveni și oferă pe loc serviciile consulare, care nu solicită prezența cetățeanului la Ambasadă (spre exemplu, perfectarea pașaportului biometric, care presupune o procedură mai specială). În consecință, oamenii economisesc timpul și banii pe care ar trebui să­i cheltuie mergând la Madrid. Știu că Ambasada noastră se află în dificultate de a aplica acest program, deoarece în Spania distanțele sunt mari, iar posibilitățile bugetare și de personal sunt la limită. Dar mai știu că se caută soluții pentru soluționarea acestei probleme spre beneficiul cetățenilor.

–Veți reveni în diplomație?
–Dar nici nu am impresia că am părăsit acest domeniu… Vă rog să mă credeți, multitudinea de probleme pe care le are de rezolvat BRD face destul de utilă experiența pe care am acumulat­o în anii de activitate diplomatică.

–­Care e diferența între a colabora cu diaspora în calitate de Ambasador și Director Biroului de Relatii cu Diaspora?
–Traiectoria, proporțiile sunt altele. Aceeași responsabilitate, numai că la scară mai mare. În schimb, am un avantaj pe care și l­ar râvni oricine: cunosc oameni cu destine fantastice, foarte interesanți, oameni cu caracter, care consolidează încrederea că Republica Moldova are viitor.

EstiMoldova

Elena Nazarova

Oriunde nu ne-am găsi, mai aproape sau mai departe de casă suntem şi vom fi mereu Moldova. Suntem Ea prin ceea ce facem, ce prezentam sau transmitem lumii.
Anume de la acest gînd şi s-a pornit proiectul „EstiMoldova”: Dorul de casa si de traditiile noastre, dorinta de a manifesta identitatea nationala si a imbunatati imaginea Republicii noastre in ochii localnicilor.

Despre noi nu se stie nimic si putinul care apare in mediile de comunicare nu e din cel mai pozitiv, iar cel mai trist e faptul ca nu e o caracteristica a poporului nostru ci e lipsa de scrupule, aroganta si avaritia clasei politice care o avem.

Acum noi, diaspora, Moldova din afara, suntem ca argintul viu imprastiat pe oglinda. Cind am citit programa proiectului „Diaspora 2025” m-am gindit ca s-ar putea sa fie anume ceea de ce avem nevoie, un punct de referinta pentru noi toti cei din afara, care incercam sa facem ceva pentru Moldova, incercam sa unim comunitatea si sa mentinem vii traditiile si obiceiurile noastre. Avem potential si capacitati creative de a promova Moldova acolo unde suntem, dar avem nevoie si de putin suport si ajutor de acasa. Pentru noi ca asociatie, legatura cu Biroul de Relatii cu Diaspora a fost vitala pe parcursul acestui an. Numai datorita dorintei enorme de colaborare si participare a co-nationalilor nostri din regiune si suportul acordat de BRD am putut realiza proiectele noastre si putem planifica altele pentru anul 2016. Insa mi-ar placea ca acest ajutor sa fie mai substantial, mai cantitativ asa sa zicem.

Nu trebuie sa fim priviti ca cei care am parasit cimpul de lupta, care am abandonat tara, ci invers. Suntem o mare potenta intelectuala si creativa, care ne-am instruit si am crescut ca persoane in alte medii si cu alte modele de societate, care sunt mai progresite, mai democratice si cu un nivel mai inalt de bunastare a locuitorilor ei. Pornind de la observatii si experiente personale a Diasporei in diferite colturi ale lumii, statul nostru ar putea sa se restructureze si sa puna in practica modelele cele mai eficiente de dezvoltare a societatii. Statul nostru intrun mod sau altul ar putea sa aiba nenumarate beneficii din urma acestui proces dezastruos de migratie la care a expus cetatenii nostri, e nevoie doar de o clasa politica care sa aiba macar putina etica si un mai mult de demnitate nationala.

link-ul programei : […]