E poate un curaj să te rogi. Și oprindu-te să zici cu inima, liniștit deodată, deja să îl știi pe Dumnezeu.
E poate o dragoste fără grabă. Grabă care nu e a faptelor, pentru că în om trăiește și cu omul vine deasupra vieții.
E poate să pui cât ai tu lângă a altuia și să se întâmple iubire. Așa „munca de toată ziua” a Domnului să nu-și uite venirea.
E poate că apa ascultând feței să-i trezească lumina. Lucrul dintâi să-și aștepte omul și, cunoscându-te celorlalți să le fie folosul.
E poate să te crească cuvântul tău spus. Ce-n pântecele urechii vorbă de fiu ce tatălui cere se face.
E poate supusenie a cui lasă-și corpul ofrandă. Unul din mamă, a lumii întregi mamă.
E poate în numele „celor 50 drepți sau poate doar 30” să se ridice albe orașele. Din vină grija aproapelui doar să rămână și, netrebuincios în iertare ție, iubirea seamanului tău să o faci.
E poate să cauți după oameni cerând la ei fără avere de lucruri.
E poate sărăcia cui consolat nu se ajunge, ne învățat la iertare neprimind-o pe-a lui.
E poate că semnul genunchilor căii către Domnul început să nu însemne. Lângă Cel care E „să fii pentru el” nu se face cu frică.
Să mergem în credință din dragoste.
Pentru noi, pentru ceilalți. Lui Dumnezeu.
Vinerea Mare și Sîmbăta Paștilor din Săptămîna Patimilor
„În Vinerea Mare și în ziua de Paști, pînă a răsări soarele, se scaldă în apă curgătoare, pentru a fi sănătos un an întreg. Se procedeaza așa: cînd se aude prima bătaie în clopotul bisericii, întri in apă zicînd:
Bună dimineața, Rîu mare, Domn Mare,
Am venit să mă speli de toate făcăturile,
De toate Fărmăcăturile,
De toate urîciunile,
Căci Maica Maria să vin aici m-a îndemnat
Și eu ascultare i-am dat.
Te rog de mă spală
Să fiu frumos (frumoasă),
Vesel(ă) și sănătos (sănătoasă).
Apoi, arunci în rîu cîteva boabe de grîu, îți faci semnul crucii și te pornești spre casă fără să privești în urmă, căci astfel toate relele se iau dupa tine. Acestea se fac în taină, fără a fi văzut de cineva.” (Molești, 1989; Maria Bălănuță, 63 ani)
„În Vinerea Mare, între orele doisprezece și două după-amiază, se scoate Sfîntul Aer din altar și este așternut pe o masă în mijlocul bisericii. Asta înseamnă că Iisus a murit. Aerul este o pînză din in, cu zigzaguri de aur. Pe pînza e brodat cu fire aurii chipul lui Iisus Christos cu cei doisprezece apostili în jurul lui (Aerul intruchipeaza trupul lui Iisus)…” (Suruceni, 1993; info Vera Iermurache, 66 ani)
„Vineri seara, oamenii se adună din nou la biserică. Serviciul religios din seara Vinerii Mari se face în cinstea îngropării Domnului. Toți sărută Sfîntul Aer din mijlocul bisericii. Către sfîrșitul slujbei, Sfîntul Aer este scos din biserică. El este dus de patru oameni. Din biserică sunt scoase steagurile, felinarul, crucea, icoanele. De fiecare din acestea atîrnă cîte un prosop. Cu aceste atribute, urmat de popor (toți cu lumînările în mîini), alaiul bisericesc înconjoară biserica de trei ori. Apoi, alaiul se oprește în ușa bisericii. Sfîntul Aer se ține sus, iar poporul trece pe sub el. Sfîntul Aer este pus din nou pe masă, în mijlocul bisericii, unde se află pînă la Ispas.” (Mileștii Mici, 1989; info. Maria Balmuș, 65 ani)
„Sîmbăta Paștilor e ultima zi a Postului Mare, adică Ajunul Sfintelor Paști. Femeile continua lucrul în casă. Bărbații se duc la cîmp. În această zi, ei trebuie să semene cît mai multă cînepă, să se facă frumoasă. Cînepa semnifică urzeala din care s-a făcut giulgiul ce a înfășurat trupul Domnului.” (Bardar, 1990; info Ana David, 70 ani)
„În această zi trebuie să termini toate lucrările pe care nu le-ai reușit în decursul săptămînii: se meșterește scrînciobul, dacă nu s-a meșterit pînă atunci, se face curățenie, se pregătesc bucate s.a. În Sîmbăta Paștilor se aduc acasă toate lucrurile împrumutate, căci, altfel, ori vei avea pierderi, ori te vei certa cu soțul. Începînd de sîmbăta și pînă după Săptămîna Luminată nu se împrumută de la nimeni nimic și nici nu se dă cu împrumut nimănui nimic.” (Suruceni, 1993; info. Vera Paschevici, 55 ani).
„Cum se întunecă, în ogrăzi, ba chiar și în cîmp, se fac focuri cu paie și stuh, pentru a alunga duhurile rele de pe lîngă casă.” (Ialoveni, 1993; info Alexandru Jalbă, 48 ani)
„Sîmbăta noaptea, pînă a pleca la biserică, pe masă, unde va avea loc ospățul în cinstea lui Iisus, se pune mormîntul Domnului. El se înfrumusețează după gust, iar la întoarcerea de la biserică, în Ziua Învierii Domnului, se pun în griu atîtea ouă sfințite, cîte persoane sunt în casă. E de dorit să fie din cele strînse la Joia Mare. Aceasta înseamnă că a sosit Sfînta Înviere.” (Ulmu, 1993; info. Parascovia Cristea, 53) .
Mai multă informație despre Sărbătoarea Paștelui și despre alte tradiții și obiceiuri din Moldova gasiți aici:
Am ajuns în Girona in vara lui 2001. Nu ştiam nimic despre oraş, aşa cum nu ştiam nimic despre Catalunya. N-auzisem niciodată limba catalana şi habar n-aveam la ce să mă aştept.
Am descoperit oraşul la pas, cu ochi de turist flămând de experienţe, fără nicio listă a obiectivelor turistice la îndemână. E drept, au fost locuri pe care le-am descoperit după luni de plimbări, dar cu atât mai preţioase mi s-au părut surprizele primite pe neaşteptate. Am avut norocul să lucrez în primele luni chiar în centrul vechi, să mă plimb pe străzile oraşului, chiar şi în timpul serviciului. Avantajele unei bone, printre dezavantajele pe care le presupunea situaţia de emigrant ilegal. Printre primele mele constatări, au fost cele legate de multitudinea de naţii care convieţuiesc în frumosul oraş, pe care mie îmi place să-l numesc „al nostru”. Mi-am dorit cu ardoare să fac parte din experienţa multiculturală a oraşului, încă de la început. Mi-am dorit să simt că fac parte din ea, să fiu inclusă, vizibilă şi acceptată. A fost un fel de: dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!
Girona nu era un oraş foarte turistic pe vremea aceea. Mai degrabă, un oraş de trecere, prin care se mai rătăcea câte-un autocar, venit din Barcelona, în drum spre Costa Brava, spre Figueres şi spre obiectivele din zonă care poartă marca Dali. Brandul turistic a fost crescut cu grijă, în timp, iar turiştii au început să vină în valuri mult mai târziu, din ce în ce mai numeroşi.
Atunci, naţiile care împărţeam străzile Gironei eram majoritatea localnici. Stabiliţi aici pentru o vreme mai lungă sau mai scurtă, veniţi de departe, cu servicii sau la studii, cu dorinţa de-a ne găsi un loc printre gironezii de baştină. Singurii gironezi nativi pe care îi cunoşteam erau angajatorii mei şi aşa a rămas multă vreme. M-am integrat şi mi-am făcut primii prieteni printre cei ca mine, veniţi de departe, cursanţi la orele de catalană. Aveam prieteni din toată lumea, mai puţin catalani. Au trecut ani până să ajung să leg prietenii cu ei, dar unele s-au dovedit puternice şi de durată, rezistând chiar la distanţă. Pe atunci credeam că o parte din vină o are originea mea, puneam pe naţiei pe care o reprezint rezerva pe care o resimţeam în atitudinea lor. Şi o rezervă cu siguranţă exista, deşi o mare parte mi se datora chiar mie, în condiţiile în care mă avântam spre integrare cu un grav şi imperdonabil complex al emigrantului est-european.
În perioada despre care vorbesc am cunoscut puţini emigranţi de altă categorie. De fapt, nici măcar nu cred că e normal să le spun emigranţi. Vorbesc despre cetăţeni europeni din ţările bogate, rătăciţi aici, atraşi de soarele Costei Brava, majoritatea pensionaţi, cu rente solide în monedă forte, cu viaţa întreagă rezolvată şi cu detaşarea pe care ţi-o dă o sumă fixă intrată în cont în fiecare lună. Desigur, nici nu aveam cum şi unde să-i cunosc, drumurile mele căutau portiţele spre o situaţie ca a lor, în timp ce ei căutau doar cele mai plăcute modalităţi de a cheltui sumele intrate în cont!
Recent revenită, privesc totul cu alţi ochi. Nici vorbă de vreun complex care să mă reţină, abordez problema relaţionării cu siguranţa pe care mi-o dă vârsta. Am intrat pe site-uri, m-am înscris în grupuri care caută şi ei, ca şi mine să-şi lărgească orizonturile prin interacţionare. Constat cu surprindere că indiferent de unde vin, chiar şi cei mult mai norocoşi, veniţi din lumi de categorii suspuse, întâmpină aceleaşi probleme pe care le-am resimţit eu, în urmă cu câţiva ani. Nu se laudă cu prea mulţi prieteni localnici, se simt siguri şi oarecum marginalizaţi. Majoritatea dintre ei îşi doresc să practice spaniola, sau catalana, dar constată că n-au cu cine. În grupul în care de curând m-am integrat, sunt şi localnici. Dar toţi au fost plecaţi din Spania pentru studii, sau la muncă, perioade lungi de timp. Sunt convinsă că experienţele câştigate departe de casă i-au adus în grup, alături de nevoia lor de acum adictivă de a sta în preajma celor cu care împărtăşesc experienţe similare de viaţă.
Grupul expaţilor este foarte diversificat, unii sunt încă activi, muncesc în companii străine şi au un nivel de viaţă care îl depăşeşte pe al localnicilor. Cu toate astea, nu par deloc mai integraţi decât am fost eu, atunci când munceam la negru. Există cumva o limită impusă, peste care nu poţi trece, nefiind de-a locului. Sau poate e doar rezultatul unor experienţe de viaţă atât de diferite, care ne fac inabordabili unii pentru alţii?! Integraţi sau nu în lumea lor, oamenii găsesc oameni şi până la urmă barierele cad, se deschid alte porţi, în spatele cărora sunt mulţi ca mine, cei care împărtăşim o nedumerire comună: oare Girona ne iubeşte?
Marţi Ryanair a anuţat o nouă rută aeriană pe relaţia Valencia-Craiova din pachetul de patru noi curse aeriene pe care le va implementa începând cu iarna 2016. Vor fi operate de pe aeroportul Manises – Valencia şi vor avea ca destinaţie Lanzarote, Malta, Varşovia şi Craiova. Acestea se vor adăuga rutelor pe care operează în prezent compania irlandeză. pentru perioadele de sezon pentru Manchester, Bari şi Torino care vor deveni şi ele permanente.
Compania a precizat că preţul scăzut al combustibilului şi alţi factori cum ar fi îngheţarea taxelor aeroportuare în Spania, facilitează extinderea numărului de rute aeriene de pe aeroportul din Valencia.
Noile conexiuni oferite de Ryanair vor zbura de două ori pe săptămână de pe aeroportul valencian. Compania va opera un total de 94 de zboruri iarna, faţă de 74 anul trecut în aceeaşi perioadă.
Ryanair a avut 1,9 de pasageri pentru operaţiunile de pe aeroportul Manises – Valencia în ultimul an şi 35 de milioane în total pentru Spania în 2015.
În contextul apariţiilor a tot mai multor traduceri din literatura română în limba spaniolă cu sprijinul Institutului Cultural Român prin Centrul Naţional al Cărţii, Institutul Cultural Român de la Madrid susţine turneul literar al scriitoarei Marta Petreu în oraşele spaniole Oliva – Comunidad Valenciana, şi Barcelona, în perioada 29 aprilie – 4 mai 2016.
Turneul literar va debuta în data de 29 aprilie cu o lectură din opera poetică a Martei Petreu, în traducerea lui Xavier Montoliu Pauli, în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie din Oliva, alături de nume importante ale literaturii contemporane precum Francesc Parcerisas, Josep Lluís Aguiló, Ivan Brull, M. Ana Diz, Ester Xargay, Cesk Freixas, Gràcia Jiménez.
În data de 3 mai, scriitoarea va participa, alături de Adina Mocanu (Universitatea din Barcelona) şi Xavier Montoliu Pauli (traducator), la masa rotundă „Scriitoare române contemporane: construcţia unei literaturi după căderea comunismului“, eveniment organizat de Institutul Cultural Român de la Madrid în colaborare cu Centre Dona i Literatura – Universitatea din Barcelona.
Turneul literar se va încheia în data de 4 mai cu evenimentul „Apocalipsa după Marta“ în cadrul căruia autoarea va lectura fragmente din opera sa, iar poeţii Marc Romera şi Amadeu Vidal i Bonafont vor interpreta aceleaşi fragmente în limba catalană. Evenimentul, moderat de traducătorul Martei Petreu în catalană, face parte din „Săptămâna Poeziei în Barcelona“ şi se va desfăşura la Horiginal – Obrador de Recitacions I Noves Actituds.
Marta Petreu (n. 1955, județul Cluj, Transilvania) este poetă, eseistă, redactor-şef al revistei Apostrof şi, în acelaşi timp, predă istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeş-Bolyai din Cluj“. De-a lungul carierei, a câștigat numeroase premii, printre care amintim: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997), Premiul internațional „Lillian Hellman/Dashiell Hammett Grant“ (2001), acordat de Human Rights Watch, Premiul ARIEL (2010), pentru Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian. Pentru romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, a fost recompensată cu premiile „Cartea Anului“ 2011, acordat de revista România literară, cu sprijinul Fundației Anonimul, şi cel pentru cea mai bună carte de ficțiune a anului 2011, decernat de Gala Industriei de Carte din România.
Detalii suplimentare puteți obține la:
Institutul Cultural Român de la Madrid
icrmadrid@icr.ro
Telefon: +34 917 589 566
http://www.icr.ro/madrid/
Facebook: IcrMadrid; Instituto Cultural Rumano
Așa cum am promis continuăm seria de articole despre tipicul Paștelui în Moldova.
Cîte ceva din cele ce trebuie de știut despre Săptămîna Patimilor:
Săptămîna Patimilor exprimă perioada de la Florii pînă în Sîmbăta cea Mare inclusiv. Conform rînduielilor canonice, în această săptămîna se ajunează pîna spre seara. Caracteristica esentială a acestei săptămîni sunt Deniile.
„La cîmp, lucrul continuă întreaga săptămînă, în afară de miercuri șsi vineri, care sunt zile seci și atunci nu se ară și nici nu se seamănă, căci nu răsare nimic, dar dacă și răsare, n-ajunge pînă la roadă. În această săptămînă, nu se toarce, nu se țese, nu se împletește, nu se croiește, nu se coase. Femeile fac curat, spală, pregatesc mîncare. Bărbații pleacă la lucru în cîmp, curăță ograda de gunoi, le ajută soțiilor.” (Ialoveni, 1989; info. Parascovia Patrașcu, 67 ani)
Joia Mare
„Joia Mare este o zi cînd creștinul nu-și vede capul de lucru. Înainte de răsăritul soarelui, oamenii fac focuri prin ogrăzi, aprind gunoiul de prin livezi, curăță pomii de omizi. Se zice că astfel se alungă răul din jurul casei.
Mai tirziu, femeile se duc la cimitir, curăță mormintele răposaților. Se dau de pomană colaci și covrigi copiilor și sugacilor. Nu se dau bani, e păcat.” (Ulmu, 1993; info. Parascovia Cristea, 53 ani)
„În Joia Mare, se strîng ouăle de la găini și se pun într-o trăistuță deoparte. Ele se consideră a fi lecuitoare, cu putere magică. Tot în această zi, se vopsesc ouăle. Se vopsesc în diferite culori, drept bucurie pentru copii. Însă cele strînse în Joia Mare numaidecît se vopsesc în culoare roșie, culoarea sîngelui Domnului și a Trupului lui. Ele sunt bune de leac. Găoacele de la aceste ouă se îngroapă în pămînt în coștireață, pentru ca găinile să fie ouătoare și sănătoase…” (Ruseștii Noi, 1993; info. Teodosia Cîrlan, 67 ani)
„Dacă ouăle pot fi vopsite și vineri, ba chiar și sîmbăta, apoi coptul pascăi se face numai în Joia Mare. E păcat să coci vineri . Iar sîmbăta s-ar putea să nu isprăvești tot lucrul și atunci te găsește Sfintele Paște cu mătura în mînă, ceea ce ii mare pacat…” (Milestii Mici, 1989; info Maria Balmus, 65 ani)
„Pasca fiind coptura cea mai însemnată la cea mai însemnată sărbătoare de peste an – Paștele, este făcută din cea mai aleasa făină – făina din grîu, produsul cel mai de cinste.
Unele femei amestecă făina de grîu cu cea de păpușoi și pasca are un gust mai bun. Grîul e în cinstea mesei, iar popușoiul e sațul casei. Pasca se coace în forma rotundă, deoarece scutecul cu care a fost înfășurat Domnul Isus Christos era rotund. Și fiindcă mormîntul Domnului a fost de formă dreptunghiulara, se fac păști și de așa formă…” (Ialoveni, 1993; info Alexandra Armașu, 68 ani)
„Ouăle se vopsesc cu buruieni. Și anume: pentru vopsirea ouălelor galbene se ia coaja de ceapă și coaja de pădureț. Cojile se fierb bine, apoi se pune zer în apă, după care se pun ouăle și se țin pînă capătă culoarea dorită. Pentru a afla culoarea vopselei, femeile fierb în ea mai întîi un singur ou, apoi și pe celelalte. Oul de încercare se sfințește și se dă copiilor să-l mănînce în ziua de Paști. Găoacea lui se păstrează la coardă, în casa cea mare. Se zice că această găoace, mai ales daca este roșie, aduce noroc în gospodărie.
Culoarea roșie iese din pojarniță și sovîrf. La fel, se fierb mai întîi buruienile, apoi se pune zerul și, în sfîrșit ouăle. Ouăle, de orice culoare ai vrea să le faci, mai întîi se vopsesc in galben, apoi în culoarea dorită. Verdele iese din sămînța florii-soarelui, din brăndușă, din urzică…” (Ulmu, 1993; info Parascovia Cristea, 53 ani)
Legenda ouălelor roșii
„Dușmanii lui Iisus L-au răstignit pe cruce și-și băteau joc de El în cel mai barbar mod. Istovit de atîta chin, Iisus a cerut apă, dar ei i-au dat oțet și urzici.
Maica Domnului, văzînd acestea, le-a adus călăilor un paneraș cu ouă, rugîndu-i să înceteze de a-L mai chinui. Dar jidovii și mai mult îl batjocoreau. Maica Domnului a pus panerașul cu ouă lîngă crucea pe care era răstignit Fiul ei și plîngea. Sîngele curgea din rănile lui Iisus pe ouă și, în scurt timp, ouăle s-au făcut roșii, de parcă erau vopsite.
Domnul Iisus Christos a zis: În amintirea mea, să vopsiți ouă, așa cum am vopsit eu acum. Cînd Iisus Christos a înviat, Maica Domnului a vopsit ouă roșii, a copt pasca și s-a pornit să-și vadă Fiul. În drum, pe oricine întîlnea, îi spunea: Christos a Înviat! Și-i dăruia o pască și un ou roșu.” (Mileștii Mici, 1989; Efim Andronache, 77 ani)
Comunicat de Presă
Cătălin Buzatu, fost jucător profesionist de tenis, continuă cu firma sa Excellence Vip Services să ofere cele mai uimitoare servicii de lux din întreaga lume. A reușit să întâlnească și să satisfacă cu profesionalism cele mai pretenţioase şi cele mai exclusive cerinţe ale clienţilor săi.
Orice serviciu de lux care vă puteți imagina vă poate fi pus la dispoziţie de către omul de afaceri Cătălin Buzatu cu fiecare dintre serviciile pe care le prestează.
Clienții săi cei mai mulţi vin din Arabia Saudită, Rusia, China sau America. Actori de renume mondial, sportivi de performanţă, proprietari ai marilor companii s-au declarat satisfăcuţi şi apelează în mod obişnuit la Excellence VIP Services.
Excellence VIP Services este o firmă completă dedicată serviciilor de lux, clientul poate inchiria vile oriunde în lume, yachturi magnifice și exclusive pentru a se bucura de o vacanţă minunata intr-un cadru de lux și relaxare. Avem cea mai bună securitate privată și cele mai incredibile automobile de închiriat sau spre inchiriere cu șofer privat în cazul în care clientul solicită acest serviciu. Avem o echipă de CONCIERGE în întreaga lume, pentru a facilita toate solicitările, events planner, bilete la cele mai bune evenimente sportive, festivale, premiere şi gale, etc… toate acestea cu posibilitatea de a zbura în cele mai exclusive aeronave private din lume – dispunem de o flotă foarte mare pentru a putea satisface orice solicitare.
M-aş putea extinde mult mai mult, dar în acest caz doresc a vă face cunoscută noua opțiunea pe care compania mea a pus la dispoziția clienților pentru anul 2016. Avem deja disponibile noile carduri MEMBERSHIP, dacă doriți să achiziționați SILVER CARD, GOLD CARD sau PLATINUM CARD, veţi putea beneficia de un serviciu estra-personalizat, cu prioritate și CONCIERGE PRIVAT 24 de ore oriunde în lume.
Catalin Buzatu, împreună cu echipa sa, face ca experiența specială să vă aparțină în întregime.
Considerăm fiecare moment din viaţă unic și special, știm foarte bine că luxul este o experiență personală și visele dumneavostră nu cunosc limite.
Pentru mai multe informații vizitați pagina noastra web și contactați echipa noastră.
Catalin Buzatu, profesional del mundo del tenis, consigue con su empresa Excellence VIP Services, ofrecer los mas impactantes servicios de lujo alrededor del mundo.
Ha conseguido cumplir y satisfacer con gran profesionalidad las exigencias mas exquisitas de sus clientes mas selectos.
Todo el lujo que puede imaginar al alcanze de su mano, eso consigue el empresario Catalin Buzatu con cada uno de sus servicios.
Sus clientes mas asiduos así lo reafirman desde Arabia Saudí hasta Rusia, pasando por el mercado Chino o el Americano.
Actores de renombre mundial, deportistas de élite, dueños de grandes compañías han visto sus expectativas cumplidas con Excellence VIP Services.
Excellence VIP Services es una empresa muy completa de servicios de lujo, el cliente puede alquilar maravillosas villas en cualquier parte del mundo, magnificos y exclusivos yates para hacer de sus vacaciones todo un mundo de lujo y relax.
Tenemos la mejor seguridad privada y los coches mas increíbles con servicio de chófer si el cliente así lo requiere; Disponemos de un equipo de CONCIERGE alrededor del mundo que facilitaran todas sus peticiones, events planner, entradas a los mejores acontecimientos deportivos, galas etc y todo esto con la posibilidad de volar en los mejores aviones privados del mundo, disponemos de una amplia flota para satisfacer cualquier petición.
Me podría extender mucho más, pero si me interesa hacerles saber la nueva opción que mi compañía a puesto a disposición de sus clientes para este año 2016.
Ya estan aquí nuestras tarjetas de MEMBERSHIP, tanto si desea adquirir nuestra SILVER, GOLD o PLATINUM CARD, el cliente se verá beneficiado de un servicio aún más personalizado, con prioridad y su CONCEIRGE PRIVADO las 24 horas en cualquier parte del mundo en la que se encuentre.
Catalin Buzatu, junto con su equipo de profesionales, consigue que la experiencia le pertenezca en su totalidad.
Consideramos cada momento de su vida como único y especial, sabemos muy bien que el lujo es una experiencia personal y sus sueños no conocerán límites en nuestra compañía.
Para más información visite nuestra web y póngase en contacto con nuestro equipo de profesionales.
Precis nu îmi place să mor cu tot înțeles tentând consecința cuțitului în echilibru, linia cu mâinile egale melancolie atenuata prin fugă. Graba însă nu ți-o poate povesti nimeni e un timp din impuls gură care nu mai sta înăuntru și-un „ne-am putea vedea” înflorit într-o carne care nu bănuiește. Moartea e o muncă oricât ai spăla-o.
Toți copiii mici se pierd în templu măcar o dată gustul lucrurilor se păzește pe necălcate și așteptarea din aer e locul unde soarta ți se pune deoparte poate, simplu, din frica ta. Mamele știu să nu întrebe doar trăind lângă viață nu se ia salvarea lumii la tine treaba Lui e decât toate mai întreagă treabă scriu să se facă în mine ce din altă vrere vine și pune duminică azi la umbra uitatului, moarte.
Crede-le doar în umbletul de deasupra poate și-n punctul de trezire al umbrei femei toate coaste, înapoi la al nostru aduse. La marginea de ștergar negrul cărnii cu ele oglindă în dezbrăcat, curată. Eu am un paradis mic cu perdele ce fac la lumină prima dată așa cum rodul altui trup se pune: sfios, fără apă, doar frunze. Zilele care cu tot cad una pusă iar între cele.
La somnul tău om nu am pus niciodată și să văd că la gură cu îmbrățișările te întrebi dacă n-a fost iubirea prea lungă! Gândești că făcută cu margini din rotundă fără destin o s-o lași că cerul din aripi e dus la viață și atât tu, care ai cunoscut iubirile toate și chiar ai îngrijit cateva! Până la urmă ăsta e un monolog pentru moartea mea prin tine singur de ce alt lucru aș putea să vorbesc înapoi nu mă mai pui albă carne in lume, nu e nimic de făcut, te iubesc eu.
El își puse linia inimii ea împărți foamea și îi lăsă pâinea nici măcar tânără nici măcar franțuzoaică.
La capătul celălalt al casei e cineva în lucrurile mele e clar că din înaltul patului micile animale bărbați nu se sacrifică singure la unu din zi, în fiecare zi oră de mâncat carne. Așa cum mă vezi așa stau cu lingurițe de argint la aruncătura mâinilor și de liniște doar crucea la gură. Cu pâine o să te aduc la mine și-o să te culeg ca și cum ai fi pasăre în felul nostru, ca oamenii, schimbăm aripi.
Erau și destui care veneau cu puterea antiseptica a leprei știută grâul la cinci pâini și, mai îndărăt, datul în mâna al peștilor îi prinsese răsfirați cu Dumnezeu care abia se mutase rotind. Acum se vorbea de înnoitul ploilor încă o dată o binecuvântare repede, demografică, cu apă deasupra și cei știutori ca și neînțărcatii repetau orb pe sânge desfăcutul cărnii din iubirea ei. „Ce obicei să nu scoți cuțitul la omul mort”, gândi de spate întors Noe aștepta să-l iubească arca era iar linie și început.
Mi-am luat să iubesc singurul bărbat cu care nu știu face viață nici linie fără tremur somnului. Îmi rămâne inelul lui între degete unul măcar nu-l vrea până unde osul respiră cu restul mâinii. Știm de existența unei politeți civile femeile frumoase din el cu bărbații de la mine frumoși se știu deja fața și numărul și-au dat pacea pe gură și ne lasă să ne schismuim noi singuri.
Mă uitam la Dumnezeu ca la soare, înainte de el o avusesem numai pe mama și aveam poftă să fim mulți la bătrânețe să ne ferim de statul înăuntrul pământului și de viermii la inimă cu femei după dragoste. El era ceva mai în vârstă ca mine și când vorbea rar mă ceream singur om la oase trânteam pe deasupra raiurile să aibă popii unde ne număra junghiurile și noi de ce râde.
Aşa cum începusem să vorbim în articolul de săptămâna trecută, pentru a putea călători cu copii minori şi în funcţie de circumstanţele noastre personale, vom avea nevoie de anumite documente.
Călătoria minorului însoţit de unul dintre părinţi
În cazul în care călătoreşte doar unul dintre părinţi împreună cu copilul de naţionalitate română, acesta va trebui să prezinte Poliţiei de Frontiera următoarele documente: Paşaport sau Carte de Identitate individuală a părintelui însoţitor; Paşaport sau Carte de Identitate individuală a minorului; Înscris autentificat cu acordul celuilalt părinte privind: efectuarea călătoriei, statele de destinaţie şi perioada în care se desfăşoară călătoria. Dacă celălalt părinte este decedat, puteţi aporta certificat de deces, hotărâre judecătorească sau comunicare oficială de la oficiile consulare ale României în străinătate. Dacă celălalt părinte este declarat dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti, nu va fi nevoie de prezentarea acestui înscris. Important de ştiut că, atât declaraţia de dispariţie cât şi decăderea din drepturile părinteşti obţinute în Spania, trebuie înregistrate şi recunoscute de către Statul Român.
Călătoria minorului însoţit de o persoană desemnată
În situaţia în care minorul călătoreşte însoţit de către o altă persoană, aceasta va trebui să prezinte, pe lângă actele de identitate, cazierul judiciar şi o declaraţie autentificată a ambilor părinţi/sau a părintelui căruia i s-a acordat custodia unică (prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă), declaraţie prin care aceştia îşi dau acordul cu privire la efectuarea călătoriei în statul sau statele de destinaţie şi la perioada acestei călători.
Călătoria minorului neînsoţit de unul dintre părinţi
Atunci când minorul trebuie să călătorească singur, poate fi însoţit şi o persoană desemnată din cadrul unei companii de transport internaţional de persoane. Este necesară, în acest caz, prezentarea a unui document din care să rezulte calitatea de persoană desemnată de compania de transport internaţional a persoanei care însoţeşte minorul.
Toate aceste circumstanţe sunt cuprinse în Legea nr. 248/2005 „privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate” şi pe site
Instituto Cultural Rumano
Plaza de la Lealtad, 3, entreplanta dcha. 28014 Madrid
Comunicat de presă
Madrid, 25 aprilie
75 de zile Dada
Pentru a marca una dintre cele mai importante aniversări culturale ale acestui an, Institutul Cultural Român de la Madrid (ICR) a organizat, pe durata a 75 de zile, varii activități menite să marcheze contribuția românească la mișcarea dadaistă. Seria de evenimente ’75 de zile Dada’ se încheie miercuri, 27 aprilie, cu două ateliere de colaj adresate elevilor și proiecția a două documentare inedite cu mărturii ale unora dintre fondatorii mișcării dadaiste.
În jurul expoziției cu lucrări de grafică de Marcel Iancu, Victor Brauner, M. H. Maxy și H.-M. Teutsch, realizate în colaborare cu Biblioteca Academiei Române, Institutul a construit un întreg program cultural la sediu, în cele mai prestigioase instituții culturale madrilene, cât și în spațiul virtual. Astfel, după conferința internațională „Centenarul Dada: Cabaretul Voltaire și avangardele europeneˮ din data de 17 februarie, în datele de 17 și 24 aprilie publicul a putut participa la două vizite ghidate susținute de responsabilul galeriei Guillermo de Osma, una dintre cele mai importante galerii madrilene specializate în arta modernă. José Ignacio Abeijon a vorbit publicului despre mișcarea dadaistă și artiștii care s-au afiliat „spiritului dadaˮ, contribuția românească la internaționalizarea mișcării, ramificațiile spaniole și reverberațiile dadaiste în arta secolului XX.
Ateliere de colaj pentru elevi
În colaborare cu Casa del Lector, instituție literară madrilenă de referință, Institutul Cultural Român de la Madrid, organizează, în data de 27 aprilie, la Casa del Lector, două ateliere de colaj pentru elevi. Acestea vor fi conduse de Alexandru Iatan, tânăr artist român stabilit la Madrid, care lucrează în această tehnică și care a realizat identitatea vizuală a seriei de evenimente ce stau sub semnul Centenarului dadaismului. Atelierele au o parte teoretică, în care li se prezintă elevilor tehnica colajului, temele politice și sociale specifice acestei forme de artă, precum și rolul jucat de colaj în arta dadaiștilor. În cea de-a doua parte, elevii vor realiza propriile colaje.
Interviuri inedite cu dadaiști
În seara zilei de 27 aprilie, de la ora 19.00, vor fi proiectate în Auditoriul Casa del Lector două documentare inedite din colecția „Arhivele secolului XXˮ realizate de Societatea de Radiodifuzione Franceză în anul 1971. Cele două filme conțin amintiri și anecdote ale artiștilor care au fondat Cabaretul Voltaire în Zürich, dar și ale celor care au fost martorii sfârșitului mișcării dadaiste la Paris. Printre artiștii intervievați se numără Marcel Iancu, Richard Huelsenbeck, Hans Richter, Julius Evola, Philippe Soupault ori Man Ray.
Blog în limba spaniolă dedicat avangardelor românești
Dincolo de evenimentele punctuale, Institutul Cultural Român își propune să pună la dispoziția publicului vorbitor de spaniolă informații aprofundate despre mișcarea de avangardă românească. În acest scop, a lansat blogul vanguardiasrumanas, care se dorește a fi un instrument de referință despre dadaism și mișcările născute din acesta în România.
Detalii suplimentare puteți obține la:
Institutul Cultural Român de la Madrid icrmadrid@icr.ro
După ploaie, soarele, cărţile şi trandafirii au inundat străzile Gironei.
La 10 dimineaţa eram deja pe Rambla (Strada Mare – pentru profani n.r.), unde oraşul mă aştepta cu o invazie de zâmbete, revărsate fără reţinere din spatele a sute de tarabe. Nimeni nu pleacă de Sant Jordi fără o carte, fără un trandafir. Rambla a fost rezervată librăriilor, care aveau la vânzare ultimele apariţii, bestselleruri la preţuri deloc prietenoase. Mi-am cumpărat „Amantul japonez” a Isabelei Allende, la preţul de 19,70 euro. O am în româneşte, normal că o am, Allende e în top 10 pentru mine, dar prefer s-o citesc în spaniolă, pentru că o traducere, oricât de fabulos de bună ar fi, nu poate concura originalul. Vă las pe voi să judecaţi dacă e scumpă, sau ieftină. Eu zic că e un preţ just, autorul ar trebui să trăiască din drepturile de autor, apoi mai sunt editurile, distribuitorii, librarii, traducătorii. Fiecare plăteşte impozite, iar în final, cititorul îi plăteşte pe toţi. Doar dacă doreşte!
Pe Rambla erau şi tarabe cu flori, am văzut trandafiri cu miile şi de toate culorile. 6 milioane de fire, cifra care se vehiculează, referitor la vânzările de anul acesta. La mine în cartier costau 1,5 euro. Cu cât te apropii de Rambla, cu atât preţul lor creşte. Ajunge până la 3-4 euro, acelaşi trandafir, dar o parte din preţul lui merge în scopuri nobile. Majoritatea celor care vând trandafiri în centrul Gironei sunt asociaţiile umanitare,de toate felurile: pentru refugiaţi, pentru drepturile homosexualilor, pentru copiii cu autism, lupta contra cancerului, separatiştii, faţă în faţă cu cei în contra separatismului, protectorii animalelor, adăposturi de animale, ecologiştii, azile de bătrâni şi cantine sociale, tineri care luptă cu adicţii de tot felul, asociaţii care ajută la reintegrarea celor marginalizaţi.
Apoi mai sunt şcolile, care adună bani de proiecte, asociaţiile sportive, care se autofinanţează, elevi şi studenţi care strâng bani pentru excursii, partide politice, politicieni independenţi, reprezentanţi ai bisericilor de toate felurile, ateişti, budişti…Toată lumea poate fi prezentă, iar tu le poţi susţine cauza, cumpărând un trandafir, sau o carte de la ei, preţul cărţilor începând în acest caz de la 1 euro. Cărţile sunt donate de membrii acestor organizaţii, unele purtând mesaje din partea celui care a donat-o. Poţi doar să contribui cu sume oarecare, mari sau mici, dacă eşti partizanul cauzei respective. Vei fi răsplătit cu ceva, poate vei primi o brăţară impletită de ei, o insignă, un trandafir, sau poate doar pliante. Sigur vei primi multe zâmbete şi mulţumiri! Eu am primit un trandafir, deşi am refuzat să donez cauzei. Era un grup de elevi,care îşi adunau bani pentru o excursie de final de studii. Copiii ăştia văd lumea toată, drept răsplată că termină liceul. Sau poate facultatea, nu ştiu exact. Ei bine, am considerat că trebuie să donez altor cauze, mult mai importante, din punctul meu de vedere, aflându-mă chiar lângă taraba părinţilor care se confruntă cu autismul copiilor lor. Fata mi-a înţeles mesajul, mi-a dăruit un trandafir şi mi-a urat să fiu fericită de Sant Jordi. Sunt convinsă că va face excursia, cu sau fără donaţia mea.
Am primit şi o carte, cred că era un militant antiseparatist şi spun asta după propaganda pe care am găsit-o apoi prin carte. Nu ştiu ce anume a văzut în privirea mea, dar m-a oprit pe stradă şi mi-a dăruit cartea intitulată „Mai no serem estrelles del rock”. În traducere „Niciodată nu vom fi stele ale rock-ului”, autor Jordi Sierra i Fabra. Am zâmbit, ştiu că n-a avut niciun mesaj special pentru mine, dar da, niciodată nu vom fi!
La început de Rambla, părinţii îşi instruiau copiii ce să facă dacă se pierd în mulţime; o mamă scria pe antebraţul fiicei un număr de telefon; bătrânii îşi făceau curaj să intre în aglomeraţie. Îndrăgostiţii se pupau, cu trandafirii şi cărţile la subsuoară, părând departe de toţi şi de toate; unii erau opriţi doar pentru a mângâia coperţile cărţilor recent cumpărate.
Poezia publicată pe pagini volante pe pdul Eiffel, Girona – Spania
La podul de fier, cel construit în 1876 de Eiffel şi compania lui, poezia era stăpâna. Podul era împânzit de foi albe, fluturate de un vânt călduţ, toate scrise de copiii şcolilor din oraş. Unele erau compoziţii proprii, altele erau poeme celebre, toate dedicate acestei sărbători. Fiecare scrisă de mâna unui copil, stăteau acolo ca nişte fluturi albi uriaşi în soarele amiezii, aşteptând să fie citite, dăruind gânduri şi cuvinte celor dornici să le primească. A fost, de departe, cea mai frumoasă experienţă a acestei zile dedicată cuvântului scris.
În Piaţa Independenţei s-au încins sardanele şi s-au prins în horă toate naţiile, unite sub soarele roş-galben al sărbătorii. N-am încercat să prind pasul, m-am oprit o clipă doar, ca să-i privesc şi să mă minunez cum joacă în piaţa publică nişte bătrânei care abia umblă, alături de tineri, copii şi străini stingheri, care mai mult încurcă dansul, prin nepricepere. Bunăvoinţa tuturor m-a binedispus.
Sant Jordi e sărbătoarea cărţii, a cuvântului scris, a iubirii şi a spiritului catalan. Dar, prin munca sutelor de voluntari din spatele tarabelor, devine şi sărbătoarea solidarităţii, a pluridiversităţii, un manifest comun al dorinţei de a face mai bună lumea pe care o împărţim.
Este mesajul cuvântului scris, de aici, din Girona!
Şi închei cu textul unui pliant, primit nici nu mai ştiu de la cine:
„În noua Catalunya, cea a tuturor, nimeni nu te va întreba de unde vii, ci încotro ne îndreptăm împreună!”
Cartea este o comoară neprețuită, ea trebuie citită și împărțită cu alții, mai ales atunci cînd conține așa frumuseți. Astăzi rup bariera distanței și a timpului și împart cu voi înţelepciunea lăsată nouă de străbunii noștri, căci ea este solul în care se ține prins Pomul Vieții noastre. Prin intermediul acestui articol vă las mărturii despre datini și obiceiuri din Moldova la Florii și importanța acestei sărbători pentru noi, creștinii.
Precum a spus autoarea cărții ‘Folclor din Moldova’ Ludmila Romanciuc-Dutcovschi, fiecare dintre noi e dator să-și aplece urechea la vorbele bătrînilor, să strîngă nestematele și să le transmită ca pe o relicvă sfîntă nepoților și strănepoților, ca aceștia să nu ne blesteme ca i-am înstrăinat de neam.
„Cu două săptămîni pînă la Paște, începe Săptămîna Floriilor, cînd nu se seamănă decît flori, căci ceea ce semeni înflorește, dar rod nu dă. Și se încheie săptămîna aceasta cu frumoasa sărbătoare de Florii. Această sărbătoare este respectată ca și Paștele. Se serbează în Postul Mare (Postul Paștelui) cu o săptămîna pînă la Paști. În ajun de sărbătoare, starostele bisericii aduce sălcii cu mărțișori pentru a fi folosiți a doua zi la slujba bisericească de la Florii. Acasă, creștinii aduc la fel crengi de salcie, ca să le sfințească a doua zi și să le aibă în gospodărie. Se spune că cel ce are mai mulți mărțișori sfințiți, acela va trăi mai mult.
Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu? Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Din salcia sfințită la Florii nu se aruncă nici o bucățică, căci asta ar însemna să nu recunoști intrarea Domnului în Ierusalim.” (Ialoveni, 1991; info: Alexandra Armașu, 68 ani)
„În Ajun de Florii, se pun în apă neîncepută flori de grădină uscate și flori de leac, iar în zorii zilei de Florii, te speli cu această apă, zicînd:
Să fiu frumos (frumoasă),
Mirositor (mirositoare)
Și duios (duioasa)
Ca o floare.
Se spune că astfel vei fi frumos tot anul și oamenii te vor iubi. Fetele mari fac așa pentru a se mărita mai degrabă.” (Ulmu, 1993; info: Lidia Cristea, 58 ani)
„La Florii, în timpul slujbei, preotul unge cu Sfîntul Mir atît ramurile de salcie aduce în Ajunul sărbătorii de starostele bisericii, cît și salciile aduce de creștinii veniți la biserică. Aceste crenguțe cu muguri catifelați și argintii simbolizează florile cu care l-au primit oamenii pe Christos la întrarea în Ierusalim și noi, credincioșii, se cuvine să întîlnim această sărbătoare în fiecare an cu flori și rugăciuni. Creștinii mai aduc la această sărbătoare și colivă, pe care preotul o sfințește. După slujbă, coliva este dată de pomană, iar crengile de salcie sunt aduse acasă. O crengută se pune în grajd, pentru ca să fie animalele sănătoase, celelalte se pun în streșina casei. În casă, nu se aduc, căci, aducîndu-le în casa, toți puișorii (sau cea mai mare parte din ei) mor.” (Mileștii Mici, 1992; info: Maria Balmuș, 65 ani & Zenovia Castraveț 66 ani)
„În ziua de Florii, la prînz, se mănîncă pește prăjit în untdelemn, ca la Buna Vestire. Dezlegarea la pește vine de pe vremea Mîntuitorului, cînd a luat pește din lacul Genisaret și l-a dat apostolilor.” (Ialoveni, 1989; info: Parascovia Petrascu, 67 ani) „Pentru ca să fie sănătoase și să aibă mult lapte, vitelor li se dă să mănînce salcie sfințită la Florii. Se zice că astfel se sfințește și vaca. Dacă duci la iarmaroc un dobitoc de vînzare, trebuie mînat cu o crenguță de salcie. Astfel, îl vinzi mai ușor, cu dobîndă.” (Bardar, 1990 ; info: Ana David, 70 ani)
„Floriile“ reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“ şi este o veselă aniversare a reînvierii naturii. Simbolul sărbătorii sunt ramurile verzi de salcie. Expresie a fertilităţii – orice mlădiţă prinde rădăcini când găseşte un teren puţin umed – şi a regenerării ciclice a vegetaţiei, salcia aduce în atenţie bogata simbolistică a arborelui sacru, venerat de-a lungul timpului în majoritatea civilizaţiilor străvechi. În Extremul Orient, salcia simbolizează nemurirea. Ea favorizează regenerarea vieţii; mormintele personajelor mitice erau plasate la umbra sălciilor (China). În insula Hokkaido salcia este un arbore totemic; din ramurile salciei amestecate cu lut s-au creat primii oameni. Pentru indieni, salcia este atât emblema fertilităţii, asociată feminităţii, cât şi simbolul purităţii, deoarece salcia nu poartă fructe niciodată.
Pe terenul din baza sportivă Can Boixeres din L’Hospitalet de Llobregat astăzi, Duminică 24 Aprilie 2016 fotbaliştii de la Dracula Boys joacă de la orele 13 meciul din sfertul de finală contând pentru faza finală a campionatului de fotbal amator. Adversarii vor fi Real Deportivo.
Faza regulată a campionatului s-a încheiat cu poziţionarea echipei noastre pe locul 5, care le-a permis prezenţa pe tabloul final al play-off, ale cărei prime partide se joacă astăzi de la orele 13.
