Alegerile din Moldova pe înțelesul meu

Alegerile din Moldova nu sunt despre unirea cu România. Nici măcar despre tendințele expansive ale Moscovei.

Pentru că nu am o opinie clară pe subiectul unirii cu basarabenii aproape că mă simțeam o „rara avis” în peisajul înțesat de păreri pro și contra, care pare că nu lasă loc de atitudini intermediare, drept pentru care am simțit că este sănătos să mă abțin de la comentarii înainte de alegeri. Rezultatul primul tur îmi simplifică viața. De data asta lucrurile par mai clare iar numele actorilor principali mai ușor de reținut, acum că au rămas doar doi.

Un candidat socialist înclinat spre Moscova, Dodon, înfruntă în turul doi, cu un avantaj de 10 puncte procentuale, un candidat pro-european, Maia Sandu. Faptul că Dodon nu a câștigat alegerile din primul tur, pentru care ar fi avut nevoie să obțină 51% din sufragii, este deja o surpriză, dacă ne gândim la sprijinului important pe care candidatul socialist l-a avut.

Impresia că Maia Sandu ar fi fost printre favoriți, curent pe care presa românească l-a susținut, se dovedește a fi fost o exagerare, dacă judecăm după respirația de ușurare cu care este întâmpinată astăzi cvasi-egalitatea obținută la scrutin. Cele 10 puncte procentuale, care depart cei doi candidați rămași în cursa pentru prezidențiale, pot sau nu sa fie o distanță decisivă. Ele înseamnă abia 150.000 de voturi iar diaspora moldovenească numără aproximativ un milion. Mă refer la diaspora gandindu-mă că ar fi natural ca aceștia să sprijine candidatul pro-european. (evident că, – rigorile demersului gazetăresc obligă la globalizări -, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, parte din diaspora moldovenească trăiește de fapt în Est, în fostele republici sovietice, iar aceia nu este de crezut că vor vota cu Maia Sandu)

Basarabenii din Barcelona au un prieten în comunitatea românească prin prisma naturalelor tradiții comune. Nimeni însă nu i-a agasat cu îndemnuri la vre-o unire sau alta, chiar dacă ei au ales să se împartă în pro- sau ne-unioniști, aproape risipind puterea unității pe care le-ar fi oferit-o uniunea lor între ei. Poate că, pentru 13 noiembrie, când va avea loc turul hotărâtor al alegerilor prezidențiale de la Chișinău, vor uita de România pentru o zi și vor vota pentru ei înșiși.

Până una alta, este prima dată când ei chiar își votează președintele, cine știe dacă îi vor mai lăsa să o facă și altădată.

31/10/2016

Petrece Noaptea de Halloween la Castelul Dracula – Bran în Transilvania

Ultima ofertă în materie de călătorie pentru amatorii de senzații speciale vine de la Airbnb: doi norocoși vor putea petrece Haloween în Castelul lui Dracula din Munții Carpați. Katherine LaGrave descrie oferta în Traveler.

Dacă ai pierdut șansa de a închiria dormitorul lui Vincent van Gogh sau nu mai sunt locuri la grupul care va petrece o noapte dormind înconjurat de rechini, îți poți adăuga în biografie o experiență cu vampiri acceptând ultima ofertă a Airbnb: o noapte în castelul lui Dracula.

La fel ca în nuvela lui Bram Stoker, Dracula, oaspeții vor ajunge la castel în trăsură, totuși este greu de crezut că vor încerca aceeași spaimă ca personajul Jonathan Harker în același loc. („Timpul cât am așteptat părea că nu are sfârșit iar întrebările și neliniștea mă frământau. În ce fel de loc va trebui să intru și între ce fel de persoane? Ce lugubră aventură mă așteaptă?”)

Odată ajunși, vor fi întâmpinați de Dacre Stoker, stră-strănepotul părintelui lui sângerosului vampir Dracula, care este gazda serii, un auto-proclamat „expert în vampiri” și ”posesor al învățăturilor Transilvane”. După cina din marele salon, oaspeții vor explora cele 57 de camere, turnuri, coridoare semi-întunecate, scări strâmte din piatră și pasaje secrete. După apus se vor retrage în cripta în care vor dormi – în sicrie căptușite cu cea mai fină catifea, este adevărat.

Norocoșii oaspeți vor cina în marele salon al castelului

Un obiectiv turistic de prim rang al României, Castelul lui Dracula, sau Castelul Bran, este situat la granița dintre Transilvania și vechea Valahie. Cu toate că a fost rezidența Reginei Maria a României, în prezent este mai cunoscut ca fiind casa legendarului personaj al scriitorului Bram Stoker, vampirul Dracula, un întunecat conte Transilvan. (Stoker nu a vizitat niciodată România, bazându-și descrierea Castelului Bran pe imaginația proprie, iar cartea s-a bucurat de o imensa popularitate astfel că și castelul la rândul lui a devenit faimos).

31/10/201631/10/2016

Cum facem să rămânem ancoraţi în PREZENT? 9 sfaturi utile ( psiholog )

Psiholog: „Oamenii se pot îmbolnăvi psihic pentru că se raportează prea mult la trecut şi se gândesc prea mult la viitor”

Atunci când trăim un şoc puternic, cum ar fi un accident grav de maşină sau când primim o veste teribilă, ritmul bătăilor inimii crește foarte mult, nu mai putem gestiona propria respiraţie, timpul încetineşte, iar preţuirea acelui moment şi a vieţii, în general, devine atât de mare, încât ne poate schimba din temelii în doar câteva secunde.

Doar în acele clipe critice, crede psihologul Alexandru Pleşea, oamenii sunt capabili să înţeleagă cu adevărat puterea prezentului şi cum trecutul şi viitorul sunt doar nişte proiecţii ale minţii noastre asupra percepţiei realităţii. “Percepția este transformată de identificările pe care le avem între ce vedem, simțim și ce gândim în acel moment. Cu cât mai mare este intensitatea acelui moment critic, cu atât mai mult noi îl fixăm în realitatea noastră și ne raportăm la el.

Raportându-ne la trecut, nu facem decât să trăim cu el. Imaginându-ne despre viitor, nu facem decât să trăim cu el. Orice gând trece prin mintea noastră și ne ocupă spațiul îl numim imaginație, pentru că el vine fără să vrem noi. Nu este un gând intențional. Este un gând neintențional care ne absoarbe ce facem și uităm de noi. Toate problemele psihice și comportamentele dispar în clipa în care omul este în PREZENT, în clipa în care știe și observă că face orice face. Testarea vine din efortul pe care omul îl poate face stând cu atenția la ce face, nelăsând imaginația sau experiențele să intervină în mintea sa”, consideră psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept “Antrenorul Minţii”.

În opinia specialistului, oamenii se raportează mult prea mult la trecut şi îşi proiectează la fel de mult evenimente şi gânduri în viitor, încât psihicul lor va cunoaşte câteva dereglări majore care vor conduce la stări de anxietate, stres, tulburări comportamentale etc. “În momentul în care vom înceta să ne raportăm atât de mult la trecut şi viitor şi ne vom canaliza toate gândurile, emoţiile şi sentimentele în prezent, atunci vom începe procesul nostru de vindecare psihică. Mintea umană nu este construită astfel încât să îşi centreze energiile pe planuri sub-realiste sau supra-realiste, ci natura ei este să trăiască prezentul, să se bucure de el. Doar în acest fel îşi poate păstra echilibrul”, crede psihologul Alexandru Pleşea.

Cum putem rămâne ancoraţi mai mult în prezent? 9 sfaturi utile

când ești la birou, setează un pop-up care să te pună să te miști la fiecare 15 min;
când mergi, fii atent la natură, la ce simți și observă cât mai mult din jur;
când vorbești, ascultă până la final, fără a formula idei înainte să termine cel din fața ta;
când lucrezi, fă efortul să lucrezi mai repede și mai bine, concentrat pe ce faci, şi nu cu mintea altundeva;
când stai la masă, nu te apleca, ci simte, gustă și miroase mâncarea;
când faci afaceri, caută echilibru între partea morală și cea financiară;
adu-ți aminte de respirație – chiar dacă este un proces automat, conştientizarea ei te poate ancora în prezent;
adu-ți aminte că emoțiile negative manifestate te trag în jos, încearcă să găseşti părţile pozitive pe care ţi le oferă prezentul;
când privești telefonul sau laptopul, simte-ți degetele și nu te identifica cu ce vezi.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

Alexandru Pleşea
Psihoterapeut & Hipnoterapeut
www.alexandruplesea.ro

30/10/201630/10/2016

„ Amesteca-te ” sau „ Mescla’T ” (in limba catalana)

Vineri, 21 octombrie 2016, în Sabadell a avut loc deschiderea „Mescla’T” („ Amesteca-te ”), o manifestare organizată de Primăria orașului Sabadell, care a reunit asociații și reprezentanți ai majorității colectivelor naționale ale grupărilor de imigranți ce conviețuiesc în zona metropolitană a Barcelonei, alături de asociațiile vecinale. Pentru două zile primăria a pus la dispoziție standuri iar entitățile invitate și-au prezentat fiecare bogăția culturală din zestrea pe care o are.

Din partea comunității românești Asociația Culturală Româna din Sabadell – ACROS a fost partenerul instituțional al municipalității și coordonatorul acțiunii din partea română. ACROS a considerat evenimentul ca fiind unul important și semnificativ pentru comunitate, oferind la rândul lor deschiderea manifestării către alte grupări și asociații românești care au dorit să se implice.

La deschiderea oficială, din partea ACROS , despre țara noastră a vorbit celor prezenți Jessica Delalune. Vorbele spuse din suflet ne-au făcut să fim mândri că suntem români și că putem participa la manifestare alături de celelalte entități prezente.

Zilele de 21 și 22 octombrie, sărbătoarea ne-a dat ocazia de a face cunoscută tradiția, cultura și gastronomia românească tuturor vizitatorilor, indiferent de zona de pe mapamond din care provin. O sărbătoare de care comunitatea noastră s-a bucurat din plin. Roberto Vâlsan, președintele Asociatiei Culturale din Sabadell s-a îngrijit ca toți cei care au vizitat standul românesc să afle câte ceva despre țara noastră, oferind broșuri turistice tipărite cu imagini spectaculoase din toate zonele țării precum și alte materiale audio-vizuale.

roberto valsan — *foto: mediabarna.com / Cristian D.*

Expoziția de artizanat și artă populară pe care RoBarna a prezentat-o s-a bucurat de un real succes, iar bunătățile pregătite special pentru această ocazie de Ana și Anca au încântat paladarele vizitatorilor.

artizanat robarna — *foto: mediabarna.com / Cristian D.*

Preotul Virgil Cândea de la Parohia Ortodoxa Sf Tecla din Sabadell a oferit informații despre activitatea recent înființatei biserici din Sabadell – acțiune la care de asemenea Roberto Vâlsan a avut o contribuție importantă -, distribuind vizitatorilor noile calendare ortodoxe și a prezentând expoziția de icoane a parohiei.

popa sabadel — *foto: mediabarna.com / Cristian D.*

Grupul Eko Valls (Eveline, Gelu si Gabi Grozavu) ne-au purtat prin cântecele lor prin toata țara, din Banat, Transilvania, Oltenia până în Moldova.

Ansamblul de dansuri populare „Luceafarul”, al Asociației Socio-Cultulară Mihai Eminescu din Tarragona, condusă chiar de președintele Dan Ancu împreuna cu Doina Ponea, a încântat publicul cu dansurile populare, lor alăturându-se și cei prezenți indiferent de naționalitate – chiar și o pereche de miri din Sud-America.

amestecate — *Multiculturalitate în toată splendoarea: o nuntă peruană și dansatori români /*

Pe parcursul întregii zile români și spanioli au dansat împreună, au cântat și au schimbat opinii în legătura cu lucruri legate de țara noastră.

Tombola a făcut deliciul celor prezenți, cadourile surpriză acordate de către Roberto Vâlsan din partea organizatorilor, fiind primite cu mare plăcere de către câștigători.

ACROS a făcut o demonstrație de unitate a comunității, deschizând o manifestare pe care ar fi putut-o duce singuri și către alte asociații din comunitate, nu neapărat prietene însă dornice să participe în numele unui obiectiv comun. Rămânem cu gustul bun, al surprizei plăcute, aceea că pentru prima dată de când există mediu asociativ în Barcelona, o asociație românească „comparte” (să îmi fie scuzat neologismul) protagonismul și participarea cu alte entități românești în numele unui scop comun – prezentarea tradițiilor naționale în cadrul unui eveniment.

Zilele de 21 si 22 octombrie vor rămane, conform declarațiilor vizitatorilor și participanților, o zi „de neuitat”. Toate naționalitățile prezente la „Mescla’T” ( Amesteca-te ) au fost încântate să cunoască amănunte despre religia, artizanatul și gastronomia tradițională românească, au fost interesate de demonstrația prietenie, solidaritate, libertate, egalitate pe care comunitatea noastră a făcut-o.

Țările și organizațiile participante la „Mescla’T” (Amesteca-te):

Agermanament sense fronteres I Anaruz “n” Afrika
Assoc. Catalanoamaziga per la Cultura i el Desenvolupament
Asoc. de Inmigrantes de Sant Cugat y el Vallés.
Asoc. de Uruguayos del Vallés
Asoc. Latinoamericana de Sabadell – Casal Llatinoamericà
Asoc. Cultural Rumana de Sabadell
Assoc. Africana de Sabadell
Assoc. Afrocatalana d’Acció Solidària
Assoc. Amics Escola Ghazni
Assoc. Amigos Mira España
Assoc. Bencadi
Assoc. Colors del Món
Assoc. Cultural Candome Bantu
Assoc. Cultural Indígena Runa Pacha
Assoc. Cultural Pakistaní UMEED-E Catalunya
Assoc. Cultural Templo de la Diosa
Assoc. de Dones Africanes de Catalunya
Assoc. de Dones de Torreguitart
Assoc. de Refugiados Sirios Istishraq
Assoc. dels Malienses Residents a Sabadell
Assoc. Guinea Bissau i simpatitzants
Assoc. Hispanolatina del Vallés
Assoc. Juvenil Esquitx
Assoc. Manden Dekuru o Unió Manding
Assoc. Peruana de Sabadell ASPERSAB
Assoc. Senegalesa Residents a Sabadell
Assoc. Sòcio-Cultural per la defensa del Mediambient de Balandou – APROMAB
Assoc.Techonar
Ayuda Directa
Càritas
Casal de l’Amistat Català-Cubà de Sabadell
CCAR I CCOO
Creu Roja
EDUCO
Espai Jove Can Puiggener
Espai Jove Can Rull
Espai Jove Creu de Barberà
Espai Jove Torre Romeu
FAIV
Fund. Educació Solidària
Fund. Main
Fund. Quetzal
Fund. Secretariat Gitano
Fund. SID Moskitia
Fund. Vicente Ferrer
Indian Sunrises / Sonrisas de Bombay
Lliga del Drets dels Pobles
Mans Unides – Sabadell
Moviment Ecumènic – Grup de Diàleg Interreligiós de Sabadell
Nous Homes de Sabadell
Oxfam Intermon
Plataforma Ciutadana de Suport a les Persones Refugiades – Sabadell
SCAI
Sindicalistes Solidaris
Testimonis Cristians de Jehovà
UGT
Vida i Pau
Xarxa Antirumors de Sabadell
Xarxa Solidària Sabadell – Colòmbia

30/10/201630/10/2016

„De ce iubim femeile?” – Cartarescu tradus în limba catalana de Xavier Montoliu Pauli

E limpede că şi adulţii au nevoie de poveşti. Numai că zânele lor şi-au scurtat rochiile, şi-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie şi au învăţat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat şi mai periculos decât meseria de zână, spune editorul de la carturesti

Un mănunchi de istorii cu femei aşadar, spuse simplu, captivant, de un povestaş a cărui viaţă seamănă ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cartarescu. În fiecare poveste e un sâmbure de neobişnuit care stă ascuns în carnea obişnuitului, în „ordinar” o sămânţă de extraordinar care dă rod epic.

Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor „pentru că sunt femei“.

„De ce iubim femeile?” adusă în „Masia” culturii catalane de traducătorul Xavier Montoliu Pauli şi publicat de editura „Lleonard Muntaner” ne oferă ocazia de a-l întâlni pe autor la Barcelona.

Despre „De ce iubim femeile?” s-au spus multe, Cărtărescu este dealtfel unul dintre autorii români cei mai comentați și nu doar prin prisma faptului că este unul dintre clasicii care se studiază conform programei școlare:

Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai traduşi autori români, scrie această carte ca o recapitulare metaforică a experienţelor cu femei pe care le-a avut, mai ales în tinereţea sa. Cartea pe care o scrie Mircea Cărtărescu nu este o carte pentru femei. Este o carte pentru bărbaţi. Scrisă cu scopul direct de a justifica iubirea bărbaţilor pentru femei. De aceea, Cărtărescu vorbeşte despre femeile frumoase din viaţa lui, cu feţe frumoase sau cu vise frumoase –este memorabil episodul cu visul despre un castel de cleştar plin cu fluturi- despre femei deştepte şi puternice, despre femei cu care a avut prime experienţe de tot felul. „De ce iubim femeile” este o carte interesantă, despre cum arată, în ochii scriitorului român, femeia contemporană.

Asta e cartea prin care Mircea Cărtărescu a devenit „cool“ și cumpărat nu doar de pasionații de literatură bună (și elitistă) și de snobi, ci și de publicul larg. Se știe că „De ce iubim femeile“ s-a bucurat de un succes fenomenal și a fost ținta multor detractări, pe măsura adulației unui mare segment de cititori. S-a tot afirmat că scriitorul și-a „prostituat condeiul“, că a scăzut cu mult ștacheta, că a devenit populist, facil și frivol. Recunosc că a fost prima sa carte pe care am citit-o având în minte aceleași prejudecăți, dar încercând totodată să mă detașez de ele.

Adevărul e că „De ce iubim femeile“ e o carte bună. Bineînțeles, nu intră în categoria „Orbitorului“, a „Travestiului“ și „Nostalgiei“, dar este o culegere de texte scrise în diverse publicații de larg consum și, drept urmare, într-o formă accesibilă, dar fără să facă concesii la calitate și substanță. Textele sunt foarte bine scrise, pline de umor, percutante și vivace. Nu regăsim arhitecturi textuale elaborate și goblenuri stilistice, însă nici mediocritate și derizoriu. De asemenea, vom întâlni suficiente scene memorabile, foarte expresiv realizate, care ne vor rămâne în minte, indiferent de părerea finală asupra cărții. Lăsând la o parte titlul „catchy“, textul final, plin de enormități, volumul e meritoriu și nu constituie pierdere de vreme. E o imagine mai accesibilă a unui mare autor, fapt cât se poate de legitim.

30/10/201630/10/2016

Vorbe care dor

Într-o lume în care totul se schimbă cu o repeziciune uimitoare, în care este greu de găsit stabilitatea de orice natură, cu egoismul ajuns la cote alarmante și în care nu te mai poți baza pe nimeni – câteodată nici măcar pe tine -, ce este de făcut?

Văd viața din anul 2016 total diferită față de cea din 2000, deși au trecut doar 16 ani… văd viața acum ca pe o junglă, unde cel mai puternic supraviețuiește. Dacă am apucat să supraviețuiesc până acum înseamnă că sunt puternic sau doar am avut un noroc chior? Mă întreb cum va fi lumea peste încă 16 ani, în 2032. Va mai fi măcar?

Înainte să se stingă bunica mea, am întrebat-o: “Mamaie, am observat ca pe vremea matale relațiile durau, nu prea existau divorțuri. Cu bune, cu rele, viața mergea înainte. Ce s-a întâmplat între timp cu lumea”? Mamaie s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Eram în curte, sub bolta de viță de vie. Și-a ridicat privirea și mi-a spus: “Ei dragă, uite o întâmplare. Mi s-a stricat televizorul. Am întrebat în stânga și în dreapta ca să-l duc la reparat. Știi ce îmi spuneau toți? Să-l schimb. Cum să repar un televizor vechi? Vezi tu, pe vremea noastră nu am fost învățați să aruncăm lucruri, ci să le reparăm. La fel și cu relațiile dintre oameni, le reparam. Omul modern vrea tot timpul ceva nou. Dar de multe ori acel “nou” se învechește mai repede decât cel vechi. Eu nu m-aș da pe una tânără”. Și a tăcut.

Până în ziua de azi meditez la acele cuvinte… “trebuie reparat, nu aruncat”. M-am uitat în viața mea și de multe ori am aruncat tot ce era vechi. Pentru că sunt modern. Dar de multe ori lucrurile vechi sunt mai bune decât cele noi.

Ne plictisim prea repede de orice și cuvântul la ordinea zilei este monotonie. Intrăm în monotonie și nu mai știm cum să ieșim. Mereu vrem altceva. Chiar și atunci când avem tot ce ne trebuie și avem stabilitate facem cumva să destabilizăm lucrurile. Avem lângă noi o persoană care ne oferă totul, dar noi nu vrem monotonie. Avem persoane care sunt gata să sară oricând în ajutorul nostru dar le dăm cu piciorul. Îi neglijăm. Uităm de ei. Egoismul vorbește. Spunem că ne pasă de ei și că se pot baza pe noi, când colo, dăm bir cu fugiții când au nevoie de noi.

Nu renunțăm la noi, nu renunțăm la capriciile noastre, nu renunțăm la zona noastră de confort. “Așa sunt eu și basta! Dacă nu e de acord, contra vântului nu pot uda”. Nu ne pasă de sentimentele celuilalt, de simțirile lui, visele lui, dorințele lui. Spunem un “te iubesc” doar atunci când suntem noi mulțumiți cu noi. Îmbrățișăm doar când avem noi nevoie. Nu ne gândim la beneficiile acestora chiar și atunci când nu simțim să le facem. Dacă mie nu-mi fac bine, poate îi fac celuilalt. Sau poate ușor, ușor, printr-o minune, îmi pot face bine și mie.

De multe ori am preferat să primesc o palmă decât un cuvânt nepotrivit. Cred că durerea loviturii de palmă ar fi durut mai puțin. Indiferența doare. Doare tare. Și uneori are repercusiuni grave. Unele ireparabile.

Nu există fericire doar când tu oferi, la fel cum nu exista fericire și împlinire dacă doar tu primești. Mulți înțeleg prost relațiile. Mulți intră într-o relație pentru că sunt fericiți. Găsesc relațiile ca fiind un izvor al împlinirii lor trupesti și sufletești. Cred că o relație are doar avantaje. De fapt relațiile au avantaje și dezavantaje. Dacă nu ești capabil să fii conștient și de acele dezavantaje, stai pe loc. Lasă-ți egoismul și privește și la celălalt. Intri într-o relație ca să îl faci fericit pe celălalt, iar celălalt pe tine. Nu fiecare pentru el. Și dacă te hotârăști totuși să intri, gândește-te că e pe viață. Sentimentele, amintirile, trăirile, bucuriile, necazurile, frământările nu se aruncă. Totul se repară. Dar nu totul se poate repara. Câteodată trebuie înlocuit. Când? Doar tu ești capabil să stii!

29/10/201629/10/2016

În noaptea aceasta se dau ceasurile înapoi cu o oră

Trecerea la ora de iarna are loc în fiecare an în ultima duminică din luna octombrie.

Potrivit astronomilor, ca regulă, ora oficială de vară este aplicată între ultima duminică din luna martie şi ultima duminică din octombrie

Conform Convenţiei fuselor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pămînt acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sînt date de faptul că, la fiecare 15 grade longitudine, apare o oră în plus. Numerotarea acestor fuse începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului 1 şi a Europei Orientale – ora fusului 2.

Din motive încă neclare cele două momente din an în care ziua pierde, respectiv câștigă o oră, continuă să reprezinte o politică acceptată și aplicată cu toate că beneficiile pe care se presupune că le aduce măsura sunt din ce în ce mai des contestate.

Astfel ora 03,00 din această noapte de sâmbătă spre duminică va deveni ora 02,00, trecem la ora de iarna.

Dormim mai mult cu o oră.

29/10/201629/10/2016

Volumul „Gânduri Împărtășite” al tinerei poete Cristina Maria Parvu din Valencia

Pe parcursul vieţii, cine nu a scris măcar o poezie sau nu a compus una fără însă a o fi așternut pe hârtie?

Cu siguranţă fiecare dintre noi a trăit măcar o dată această emoţie, iar dacă acestea au fost scrise din suflet, se numeste pur și simplu poezie. Nu contează daca scrii adolescent fiind, dacă ești adult sau la o vârstă înaintată, dacă eşti bucuros sau trist. Poezia ta te definește.

Am primit la redacţie volumul „Gânduri Împărtășite” al tinerei poete Cristina Maria Pârvu din Valencia – Spania. Cum o deschid, citesc dedicația: „Cu iubire, părinţilor mei, Paula şi Andrei. Nu o să imi fie de ajuns întreaga viaţă pentru a răsplăti grija şi dragostea voastră. Fără voi, astăzi aş fi nimic. M-aţi învăţat că nu banii contează cel mai mult în trecerea noastră, ci familia, respectul şi bunul-simţ. Fiecare membru al familiei e legat de ceilalţi, aşa cum degetele sunt pe veci legate de palmă. Prin intermediul acestei cărţi, urmele paşilor mei şi ai voştri vor trăi mulţi ani de acum înainte. Îmi lipseşti enorm, minunea mea de mamă! Vă voi iubi mereu, icoanele mele!”.

Cuvântul înainte mi-a plăcut și m-a îndemnat să intru în universul liric al tinerei poete. Cartea cuprinde poezii în limba română, spaniolă şi franceză. Fotografia de coperta este o pictura a Silviei Stamatescu, artistă plastică din Valencia. I-am cerut Cristinei Maria Parvu să se prezinte pentru dumneavoastră:

„Numele meu este Maria Cristina Pârvu şi am 27 de ani. Copilăria mi-am petrecut-o la Măneciu, o localitate din Prahova, aproape de Staţiunea Cheia. Părinţii au avut grijă să-mi ofere o educaţie solidă, chiar dacă lipsurile băteau la uşă, eu fiind mezina între 5 fraţi. Am fost pasionată dintotdeauna de limba franceză, mă visam profesoară. Iar visul meu s-a îndeplinit, urmând facultatea de limbi străine şi obţinând diploma de licenţă. Bunii mei fraţi mi-au fost întodeauna alături, m-au îndemnat să îmi urmez ţelurile.

După un timp, l-am cunoscut pe dragul meu soţ, iar mai târziu, am fost binecuvântaţi cu un băieţel minunat. Am ales să nu maă mai opun demonului car emă îndemna să scriu acum câtva timp. Nu mi-a înșelat așteptările, cu bucurie, vă împărtăşesc faptul că am câştigat premii la concursuri de poezie, am participat în antologii, atât în limba română, cât şi în limba spaniolă şi franceză. Mulţumesc tare mult tuturor celor care cred în mine și mă încurajează!

Dragii mei cititori,

Îmi doresc nespus să vă regăsiţi în mesajele transmise şi să iubiţi poezia mea.

Într-o seară aam îndrăznit, am compus prima mea poezie. Ulterior, am început să-mi postez toate creaţiile pe internet, m-am înscris în diferite grupuri de poezie, primind tot mai multe încurajări. Spre surpriza mea, cuvintele de laudă nu au întârziat să apară. Îndemnată de tot mai multă lume să îmi expun gândurile, mi-am creat pagina „Jurnalul Cristinei”. Am descoperit cu bucurie că poeziile mele plac oamenilor, aşa că m-am hotărât să public cartea „Gânduri împărtăşite”. De curând, mi-am încercat puterile cu haiku-uri, poeme scurte, care folosesc tehnică de proveniență japoneză, de care între timp m-am îndrăgostit iremediabil.

În opinia mea, simplu înseamnă frumos. Și e atât de greu să rămâi simplu! Trăirile mele sunt expuse în versuri, redând frumuseţea din ele, aşa cum petalele unei flori dau frumuseţea întregii plante. Nu mă consider poetă, ci doar un simplu trecător ce împărtăşeşte gândurile sale cu celorlalți.

Vă mulțumesc”

CV Literar:

Pârvu Maria Cristina

Domiciliu: Spania, Valencia
Profesie: profesor, traducător
Activitate pe diverse site-uri literare din România și Spania
Volum de autor: Gânduri împărtășite, ed. Epublishers
Colaborează cu revistele: Expresia ideii, Bogdania, Memoria Slovelor, Contraste culturale
Câștigă concursul de debut literar Lumen, nefinalizat
Câștigă diplome importante la concursuri de poezie clasică și haiku
Câștigă trofeul Bogdania, 2016
Publică în antologii:
– Lyrics et Prosa, ed. Națiunea
– Lumina cuvintelor, ed. Liric graph
– Fel de fel de stihuri
– Aripi spre zbor
– Escritores al alba
– Luz de luna II
– Porciones del alma III
– Poetas nocturnos
-Antología de haikus, Spania

Puteți sprijini poetul cumpărându-i lucrările. Le găsiți la:
Comandând pe mailul editurii, info@epublishers.info
De asemenea, o puteţi găsi în librării.
Online o puteți comanda la Amazon

29/10/201617/02/2021

Oferim gratis birou în Barcelona parlamentarilor de Diaspora

Alegerile parlamentare de anul acesta, 2016, au o miză – dacă spun istorică probabil că ar fi ușor exagerat dar nu departe de adevăr: Revendicarea diasporei, ca entitate, începe după 11 Decembrie 2016 pentru că sunt șanse ca în parlament să ajungă și oameni care înțeleg diaspora. Iar viitorii parlamentari vor decide dacă în țară vor rămâne doar ei cu pensionarii și asistații social.

În ciuda eforturilor disperate pe care inițiatorii legii electorale le-au făcut pentru a minimiza impactul pe care votul diasporei l-ar putea avea, evoluția actorilor politici de la București arată o preocupare evidentă pentru greutatea și influența votului din diaspora. Noi, la 3.000 de km de cheiul Dâmboviței, nu pare că ne dăm seama exact de dimensiunea neliniștii celor care candidează la parlamentare anul acesta dar lucrurile stau chiar așa: la umbra scutului pe care au avut grijă să îl construiască, nepermițând votul diasporeanului pentru circumscripția din buletin, la București se respiră rece când se pronunță cuvântul „diaspora”.

Primul investitor al țării

Dacă până de curând se accepta că banii care intră în România sunt bineveniți, oarecum ca o datorie naturală, ultimele balanțe între investițiile străine și sumele provenite din diaspora ridică întrebări. Deja nu mai este o glumă, în timp ce pentru investițiile străine statul își coboară pantalonii acordând facilități și scutiri de impozite inimaginabile omului de rând, miliardele intrate în economie trimiși de noi au fost considerate ca o dijmă banală cuvenită arendașului.

Sub pretextul că sumele trimise sunt contribuții personale trimise către familii se eludează evidența că banii se cheltuie în țară totuși, nu rămân la saltea ci intră în circuitul economic, la fel ca oricare altă investiție.

Ce se întoarce la noi din toate astea?

Aproape nimic. Vom continua totuși să ne sprjinim familiile, pe cei rămași în țară, vom continua să contribuim la acțiuni umanitare punctuale, indiferent de nepăsarea celor pe care i-am votat în trecut. În același timp avem dreptul la viață și dincolo de condițiile de subzistență pe care fiecare dintre noi luptăm să ni le îndeplinim în țara în care am ales să ne căutăm traiul avem nevoi specifice neîndeplinite, pe care statul căruia am ales să îi plătim impozite nu are datoria să le acopere, nu e treaba lui.

Tot ce ține de limba și identitatea românească nu poate intra în atribuțiile statului spaniol – cu toate că am senzația că Barcelona a făcut pentru noi în sensul acesta mai mult decât Bucureștiul – iar de proiectele necesare diasporei nu este normal să se ocupe Bruxelles-ul. Am mai scris despre motivele pentru care un centru cultural in Barcelona nu va exista prea curând, disiparea și lipsa de coeziune a diasporei fiind și continuând să rămână scuza perfectă pentru dezinteresul autorităților (între timp a fost „emanată” chiar și o lege pentru înființarea centrelor comunitare, rămasă fără obiect în momentul în care s-a constatat că de fapt nu știu nici ei dacă au cu cine să facă parteneriatele în diaspora).

Vom urmări activitatea viitorilor parlamentari pe care îi vom sprijini și care promit proiecte specifice comunităților românești din Diaspora. Pentru început le sugerăm înființarea de birouri parlamentare itinerante în zonele cu emigrație numeroasă, pe modelul consulatelor itinerante, cu un program fix.

În Barcelona cel puțin, la RoBarna, le oferim un birou pe cheltuiala comunității. Oricare parlamentar de diaspora îl va putea folosi pentru a ține contactul cu alegătorii din Barcelona după alegeri, cu un program pe care promit să îl facem public.

28/10/201628/10/2016

Chirie sau Proprietate ?

Apartament închiriat sau rate la bancă?

Întrebarea asta și-a pus-o oricine trăiește în Spania de 10 ani încoace. Varianta apartament cu chirie nu este o modă, a venit ca să rămână, este o tendință care se impune în piața imobiliară. Asta este ce afirmă experții: „Închirierea a venit ca să rămână”, spunea săptămâna aceasta în Barcelona consilierul delegat al Anticipa Real Estate, Eduard Mendiluce. Sistemul deja câștigă teren în fața locuinței în proprietate, chiar dacă este încă departe de nivelul la care se află în țările din nordul europei.

În plus, faptul că există mai multă lume dispusă a alege chiria locuinței sporește cererea, în timp ce în zone ca Barcelona oferta nu crește și are ca rezultat creșterea prețurilor. Cei 764 de euro care se plăteau în medie pentru chiria unei locuințe la sfârșitul celui de al doilea semestru al anului trecut acum se apropie de cei 816 euro pe lună, maximul istoric atins în anul 2008. Voci autorizate, printre care președintele Camerei de la Propietat Urbana, Joan Rafols, dau asigurări că anul viitor prețurile chiriilor vor crește, depășind nivelul atins înaintea crizei economice.

Profesorul José García Montalvo de la Pompeu Fabra consideră pozitivă creșterea numărului celor care aleg chiria și califică de anormală situația anterioară, când aproape 9 de fiecare 10 familii trăiau în apartamente proprietate personală. Logic ar fi, spune, să se ajungă la un procent de aproximativ 30% de locuințe închiriate. Un studiu al Fotocasa subliniază că chiriile au trecut de la un 15% din piața imobiliară în 2011 la 23,5%în 2015.

Autoritățile de asemenea pariază pe chirie. Responsabilul Patronatului Municipal de l’Habitatge de Barcelona, Àngels Mira, spunea vineri că înainte ca „burbuja” imobiliară să fi explodat autoritățile promovau facilitățile către familiile care doreau cumpărarea de locuințe de protecție oficială, în timp ce astăzi dedică resurse pentru ajutorarea persoanelor care întâmpină dificultăți în a plăti chiria. Sistemul de închiriere actual permite accesul la închirierea de locuințe fără să afecteze proprietarii, putându-se astfel ajunge la un preț mediu rezonabil și păstrând un nivel acceptabil de rentabilitate.

Este o atitudine agreată și de generalitatea catalană, adjunctul directorului general de Coordinació și Seguiment dels Programes d’Habitatge, Jaume Cleries, afirmă că „Generalitatea pariază pentru chirie; promovarea locuinței în proprietate este un concept care va rămâne secundar pentru mult timp”.

28/10/201628/10/2016

Este timpul ca noi, românii din Diaspora, primul contribuitor la bugetul național, să fim ascultați!

Doru Coliu, din Tarragona, Spania, candidează la alegerile parlamentare din 11 Decembrie pentru un loc de deputat din partea PMP. Este prima dată când cineva care trăiește în Catalunya candidează pentru unul dintre cele 6 locuri de parlamentar de diaspora. L-am întrebat care este esența programului pe care îl propune:

Spune că programul său politic este simplu și se bazează pe ideea că diaspora are nevoie de existența la București a unui minister cu buget propriu, dedicat exclusiv cazuisticii specifice românilor din afara granițelor. Susține că aceasta ar elimina situațiile în care scuza „nu am avut majoritate în Parlament” poate fi folosită în continuare ca justificare pentru a acoperi dezinteresul față de diaspora.

„Este timpul ca noi , românii din Diaspora, primul contribuitor la bugetul național, să fim ascultați !

De aceea propun :

Crearea unui Minister al Românilor de Pretutindeni cu un buget de 100 de milioane care să se ocupe cu precădere de ajutorarea românilor din Diaspora care doresc să se întoarcă acasă. Asistenta juridica gratis atât pentru cei care doresc să investească în România, cât și pentru cei care doresc să acceseze un program european.

Acest Minister va avea două departamente : unul cultural pentru cei care au nevoie de ajutor în țările în care sunt și celălalt care se va ocupa de românii care vor să se întoarcă acasă.

Acest Minister trebuie să cuprindă și să colaboreze cu persoane desemnate în acest sens, din fiecare minister al guvernului.

Astfel atunci când un român din Diaspora va lua legătura cu acest departament, să i se poată oferi toate informațiile necesare de care are nevoie, să fie ajutat el și familia lui cu locuri de munca, copiii cu școala (aici este nevoie de un proiect de lege în Educație care să facă tranziția de la un sistem educativ din țara de unde vine, la cel românesc pe durata a doi ani).”

Îl puteți contacta pe candidatul pentru Circumscripția 43 – Diaspora la Camera Deputaților din partea PMP, Doru Coliu, la adresa de mail: dorupetrisor@gmail.com

27/10/201627/10/2016

Topinambur – ”Cartoful” pentru Diabetici, o cercetare interesantă

După 20 de ani de cercetări, primul soi de topinambur românesc va intra în producția de masă.

Topinambur, numit și „picioică”, „măr-de-pământ”, „morcov-porcesc”, „nap porcesc”, „pere-iernatice”, „guli”, „cartoful săracilor” (din maghiară) este o plantă înrudită cu floarea soarelui. Este o plantă de cultură de la care se folosesc, asemeni cartofului, tuberculii subterani. Numele de topinambur provine de la tribul amerindian „Topinambas”.

Tuberculii de topinambur au un gust dulceag. Ei pot fi folosiți în salate sau fierți în apă sărată sau fripți ca și cartofii pai sau ca suc obținut din tuberculi. A început să fie utilizat tot mai mult ca hrană pentru bolnavii de diabet, deoarece conține un polizaharid care este suportat de bolnavii cu o glicemie crescută. Mai poate fi utilizat și la obținerea unor băuturi alcoolice.

Conțin doar 31 kcal. la 100 g și peste 75% apă.

După 20 de ani de lungi cercetări, o echipă de la Stațiunea Legumicolă Buzău a reușit să pună la punct tehnologia primului soi de topinambur din România. Specialiștii din întreaga lume îl consideră drept “planta viitorului”.

„Soiul de topinambur românesc trimis pentru omologare și brevetare provine din exemplare ameliorate culese din două locații, zona Călărași și din mai multe localități din zona Munților Buzăului. Acesta este o resursă naturală ieftină, nemodificată genetic, care poate fi cultivată cu succes în toate zonele țării, fără îngrășăminte chimice de sinteză, erbicide, pesticide sau insecticide, producțiile la unitatea de suprafață fiind foarte mari, ajung și la 120 de tone la hectar, iar beneficiile medicinale și alimentare sunt de necontestat”, a declarat, pentru AGERPRES, cercetătorul Costel Vânătoru, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice.

Soiul de topinambur românesc, are o înălțime de peste 3 m și o producție anuală de peste 100 tone de tuberculi la hectar. Florile sunt folosite în medicina naturistă, iar tulpinile pentru gustul lor dulceag.

„Noul soi atinge o înălțime de aproape trei metri, tulpinile pot fi folosite cu succes la realizarea perdelelor de protecție, dar și în domeniul energetic, masa vegetativă aeriană a plantei fiind compusă în special din tije lemnoase folosite pentru producerea peleților, combustibil prețios pentru centralele termice, producția de biomasă la unitatea de suprafață obținută de la topinambur depășind de câteva ori celelalte plante similare de cultură”, a concluzionat cercetătorul Costel Vânătoru.

27/10/201627/10/2016

Viața și minunile Sfântului Dimitrie cel Nou Basarabov – cel care aduce de spor si armonie

Acest sfânt s-a născut în timpul împăraților vlaho-bulgari Petru și Asan, într-un sat din Bulgaria ce se numea Basarabi, de pe marginea apei Lomului. El a dus din fragedă pruncie o viață creștinească virtuasă în post și rugăciune. Întâi a fost păzitor de vite în acel sat iar apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare a hotărât să se alăture comunității monastice ce viețuia aproape de acel sat. Pe vremea când era înca foarte tânăr, cu puțin timp înainte de a se face călugar se spune că în timp ce era cu vitele la păscut a călcat din nebăgare de seamă un cuib de păsărele care era acoperit de ierburi. Profund mâhnit de această întâmplare el a plâns cu amar și a hotărât în chip de pocăință timp de trei ani de zile să nu mai încalțe piciorul cu care a călcat acel cuib, fie iarnă, fie vară.

După ce a ucenicit în ascultare desăvârșită față de mănăstirea unde se retrăsese el s-a nevoit apoi într-o peșteră din apropiere de râul Lom, neștiind nimeni adăpostul lui. Aici s-a rugat cu lacrimi zi și noapte lui Dumnezeu cunoscăndu-și dinainte ceasul ieșiri sale din această lume. Intrând în mijlocul a două pietre și-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu.

După aproape o sută de ani lumea uitase de existența acestui pustnic și venind o inundație mare apa a pătruns în peștera unde se trăise mai înainte sfântul. Atunci moaștele sfântului au fost luate de ape și au zăcut nestricate mult timp în noroi. Vrând Dumnezeu să fie descoprit Sfântul său bineplăcut acesta s-a arătat în vis unei copile ce pătimea de mult timp de un duh necurat, zicându-i ”De mă vor scoate părinții tăi din apă, eu te voi tămădui” Fetița și-a înștiințat părinții a doua zi iar aceștia împreună cu clerici șialți credincioși s-au dus cu cântări și rugăciuni la locul indicat. În acel loc strălucea de ceva vreme o lumină puternică iar oamenii care treceau pe acolo credeau că este vreo comoară ascunsă în pământ, neștiind că acolo se află sfântul. Trupul său a fost descoperit întreg și strălucind de Harul Duhului Sfânt, iar copila s-a vindecat îndată.

Fiind înștiințat de toate acestea domnitorul Ungro-Vlahiei a trimis preoți și sfetnici ca să-l aducă pe Sfânt la București în Biserica Curții Domnești. Mergând acei trimiși la Basarabi au luat trupul sfântului și au pornit la drum. Dar ajungând aproape de ținutul rusesc unde era o fântână nu au mai putut să înainteze. Nedumeriți de aceasta cei din alaiul domnesc au socotit cu sfat de obște să injuge doi boi tineri neânvățați ca să vadă unde este voia Sfântului să meragă, iar sfântul s-a întors imediat în Basarabi oprindu-se în mijlcul satului. Preoții și boieri s-au întors la București povestind domnitorului cele întâmplate. Iar aceste a trimis boieri și cu cheltuiala sa a ridicat o biserică cu hramul Cuviosului Dimitrie din Basarabi, unde a fost așezat sfântul.

În acestă bisericuță sfântul făcu de-a lungul vremii multe minuni. Una dintre ele a fost aceea a unui iubitor de Dumnezeu Ioanichie care căzând în boală grea era purtat de patru inși care l-au adus la Biserica Sfantului Dimitrie și l-au lăsat zăcând acolo. În biserică slujindu-se Sfânta Liturghie după trei ceasuri acesta s-a sculat sănătos și umbla pe picioarele sale, lăudând pe Sfântul și mulțumindu-i.

În anul 1774 spre sfârșitul războiului ruso-turc, un general rus a vrut să ia sfintele moaște și să le ducă la adăpost în Rusia ca să nu fie profanate de către turci. Un prieten apropiat al acesui general pe nume Hagi Dimitrie l-a rugat pe acesta ca să lase sfintele moaște românilor. Generalul a luat numai o mână a sfântului pe care a trimis-o la Lavra Perceska de la Kiev. Sfintele moaște au fost întâmpinate cu evlavie de tot poporul și au fost așezate în Biserica ce mare a Mitropoliei din București. Imediat Sfântul a început să facă minuni: războiul a încetat, poporul a fost izbăvit de boala cea cumplită a ciumei simțind neâncetat ocrotirea lui.

În fiecare an la 27 octombrie poporul se adună cu rugăciuni și cântări ca să îl cinstească pe Sfântul Dimitrie Basarabov ale cărui moaște izvorăsc o mireasmă plăcută, cu ale cărui rugăciuni Doamne miluiește-ne pe noi. Amin.

Diana, Parohia Sf. Gheorghe, Barcelona

Bibliografie:
1 Mineiul pe Octombrie,Editura Institutului Biblic și de Misiune, București,2004
2http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/

26/10/201626/10/2016

Alegeri Moldova: la sfârșitul acestei saptămâni moldovenii își aleg președintele

Moldovenii au de ales între o formațiune socialistă, condusă de Dodon, cu rădăcini și sprijin fațiș de la Moscova și o partida pro-europeană, condusa de Maia Sandu. Partidul declarat pro-european a mai condus țara un număr de ani fără însă ca în acest timp să aibă loc reformele pe care le-a promis, ci dimpotrivă, scandalurile de corupție au ținut capul de afiș al publicațiilor ani la rând.

Pro-europenii au mari probleme în a convinge electoratul că în proximul mandat chiar vor face reformele pe care le promit, în condițiile în care au mai avut puterea, timp în care s-au întâmplat lucruri cel puțin ciudate din punctul de vedere al europeanului de rând – dacă ar trebui să amintesc doar de scandalul miliardului de dolari care a „dispărut misterios” din băncile Chișinăului – . Pare aproape o misiune imposibilă convingerea electorilor că de data asta interesele oamenilor de rând chiar vor fi apărate.

Pe de altă parte Dodon este pe valul unui 40% de intenție de vot în sondaje, sprijinit de la Moscova, iar cei 3 milioane de moldoveni rămași in țară – în condițiile în care emigrația se ridică dupa ultimele evaluări la 25% din populația activă – sunt tentați să îl voteze în amintirea vremurilor glorioase când Basarabia era gobernie sovietică.

Anunțul prin care omul influentului Plahotniuc spune că se retrage din cursă declarându-și sprijinul pentru principalul candidat pro-european, ia prin surprindere atât electoratul, care nu înțelege mare lucru din mișcarea omului de afaceri, cât și staff-ul de campanie al Maiei Sandu care vede în această mișcare un cadou otrăvit.

Oricare ar fi însă intenția de vot a fiecărui moldovean cu drept de vot, esențială este exprimarea lui, oriunde s-ar afla cetățeanul moldovean: emigrat la Moscova, în Europa de Vest, în România sau rămas acasă.

26/10/2016

Ministrul Fondurilor Europene paraseste guvernul Ciolos

„Ultima mea ședință ca membru în Guvernul Cioloș 1. E un sentiment ciudat. Pare un secol privind înapoi, dar nu au trecut nici șase luni de ministeriat, nici un an de când am mers la Cancelarie. A fost intens. Și a fost o onoare! De azi începe altceva”, a scris Cristian Ghinea.

La începutul lunii octombrie, președintele USR, Nicușor Dan, anunța că este posibil ca ministrul Cristian Ghinea să se regăsească pe listele Uniunii.

„Eu și alți colegi de-ai mei suntem rupți în fața perspectivei, pentru că orice fel de deal politic presupune o retragere de la guvernare (…). Și atunci, și eu și alți colegi ai mei care au avut asemenea discuții cu Uniunea Salvați România oscilăm între a mai folosi cele două-trei luni pentru a finaliza niște proiecte sau a face acest pas, care ar putea să asigure supraviețuirea mai mare a întregului proiect. Decizia asta, care nu este o decizie deloc ușoară, toți suntem într-un fel de efervescență a deciziilor bune pe care putem să le mai luăm încă, deci decizia asta care nu este ușoară va fi luată în următoarele două-trei săptămâni și apoi ne liniștim”, a spus Ghinea, la sfârșitul lunii septembrie.

El a confirmat faptul că au existat discuții cu Uniunea Salvați România, dar nu cu liberalii.

„Au existat discuții cu Uniunea Salvați România. Este un partid care într-un mod absolut remarcabil spune că acest Guvern a făcut lucruri bune, care ar trebui să continue. Într-o lume politică în care a devenit o modă să iei în derâdere tehnocrații, există acest partid cu oameni curați și care spune nu, dimpotrivă, oamenii ăștia au început ceva bun și ar trebui să continuăm. Dat fiind că ei spun asta, au existat discuții cu ei. Infirm în același timp că aș fi avut discuții cu Partidul Național Liberal”, a adăugat Ghinea.

Cristian Ghinea a absolvit Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București și un master în cadrul Universității London School of Economics (2007-2008), în cadrul căruia a studiat guvernarea europeană, potrivit site-ului caesarfoundation.org.

A colaborat cu revista „Dilema veche” (1999-2015), dar și cu alte publicații, printre care „România Liberă” și platforma online Contributors.ro.

A fost implicat și într-o serie de proiecte civice cu organizații precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR — CH și Freedom House, mai scrie caesarfoundation.org.

Până în 2015 a fost director și membru în consiliul director al think tank-ului Centrul Român de Politici Europene, una dintre direcțiile principale de cercetare în cadrul acestei instituții fiind influența Uniunii Europene asupra justiției și luptei anticorupție în România. În decembrie 2015, a devenit consilier de stat pentru afaceri europene la Cancelaria Primului-ministru.

Este autor al mai multor capitole despre România din rapoarte internaționale precum: „Media Sustainability Index” (studiu al Societății Academice Române, 2003) și „Nations in Transit” (studii ale Freedom House).

În 2011, a coordonat un volum despre influența UE asupra reformei în justiție în șase țări din Balcani — plus România și Bulgaria, iar în 2012 a publicat articolul „Struggling with Media Capture” (în Revista „Understanding Media Policies”, împreună cu Alina Mungiu Pippidi). Tot în 2012 a publicat volumul „Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituțiile anticorupție”.

sursa: agerpress