A avut loc o Conferinţă a Românilor de Pretutindeni care şi-a ţinut lucrările Duminică la Palatul Parlamentului din Bucureşti. Nu se poate spune că a fost un eveniment ţinut pe ascuns, oamenii chiar au anunţat evenimentul, în ciuda vocilor care se plâng acum că nu i-a chemat nimeni, că ei ar fi vrut sa participe etc. Nici pe noi nu ne-a chemat nimeni dar am putut acredita un corespondent acolo. Ba chiar pot spune ca era cam vraişte, nu ne-a legitimat nimeni. Intra oricine.

Fiecare grup prezent acolo va profita de moment pentru a scoate în evidenţă aspectele care îl avantajează, evitând să menţioneze aportul celorlalţi la eveniment. Unii vor spune că votanţii lui Iohannis s-au dus să-l asculte pe Băsescu, alţii că doar ei sunt cei meniţi să fie vocea Diasporei iar alţii se vor bate pe umeri considerând că întâlnirea a avut rezultate decisive.

Cum am văzut noi evenimentul:

Iniţiatorii, cu titluri si funcţii, au avut agende si obiective proprii dar nu neaparat convergente. Unii au vrut doar să dea frumos la poze, alţii au căutat o legitimare pe care se pare că o găsesc mai greu în locurile de unde vin iar alţii, mai naivi, chiar au crezut că e „pe bune”. Măcar una dintre intenţii a fost împărtăşită, aceea de a aduna în aceeaşi incintă (chiar daca nu cu agende similare) reprezentanţi ai politicului românesc şi ai mediului asociativ de prin Diaspore (se pare că sunt mai multe).

Nu este momentul sa vorbesc despre legitimitatea sau reprezentativitatea delegaţilor la conferinţă, îmi păstrez placerea de a comenta în alt moment, voi spune doar că fiecare a vorbit pe limba lui deşi într-o românească neaoşă, despre ce l-a interesat mai tare. Politicienii prezenţi au vorbit despre ce trebuie să facem bine ca să nu fie rău , sefii din Diaspora Istorică s-au plâns ca nu îi bagă nimeni în seama, nici măcar în anii electorali iar neo-Diaspora (adică noi aştia, plecaţii de „buna voie”) şi-au arătat muşchii electorali lucraţi pe la cozile din Noiembrie 2014.

Dacă nu îi poţi convinge, zăpăceşte-i.

Asta pentru că, spre deosebire de ceea ce credem noi pe aici, convins fiecare că pe strada lui s-a inventat apa caldă, Diaspora este un organism viu si complex, cu nevoi şi obiective variate, greu de definit ca întreg. Dacă se adună în aceeaşi sală Diaspora din Republica Moldova cu cea din Banatul Sârbesc, cu Diaspora de peste ocean şi cu neo-Diaspora din Europa rezultă un amalgam de istorii care au în comun doar limba română şi vocabula „diaspora”.

Nici nu e de mirare că Doamna Consilier trimisă de Preşedenţie săptămâna trecută să ia temperatura românilor din Spania ne-a rezolvat rapid problemele, umplându-ne de respect. Adevărul este că nu au nici cea mai mică idee despre ce aşteptăm noi de la clasa politică din România. Nu că noi am şti dar măcar nu avem nevoie de votul nimănui.

Conferinţa a avut ca rezultat un manifest în câteva puncte, care înşiră revendicări esenţiale pentru părţi dar vag definite, adresate cuiva, nu ştim exact cui.

Ce am învăţat de aici?

Am văzut cum poate să fie coborât în derizoriu un document în patru puncte: îngrămădind acolo unirea cu Moldova, un minister pentru Diaspora, modificarea structurii parlamentului şi organizarea unui referendum pentru adoptarea votului electronic. Subiecte atât de dispare că ar merita câte o conferinţă fiecare în parte. De ce nu au înghesuit acolo şi că vom rezolva problema păcii în lume, eradicarea cancerului sau a foametei din Africa?

Totuşi nu i se poate nega evenimentului meritul de a fi adunat la un loc oameni politici şi reprezentanţi ai unei Diaspore care încercă să se definească. E un început, semn că oamenii vor să vorbească (am putea spera că şi încearcă să se asculte între ei), să se audă, să definească o cale de dialog. Asta este important, dincolo de discuţiile despre care partide, grupări, orgolii sau interese au iniţiat Conferinţa.

Organizată la Palatul Parlamentului din Bucureşti, având ca iniţiatori pe deputatul Eugen Tomac, în parteneriat cu Federaţia Asociaţiilor de Români din Europa (FADERE), Fundaţia Naţională Pentru Românii de Pretutindeni (FNPR), Consiliul Româno-American şi Asociaţia Românilor din Italia (ARI).

Corespondentul acreditat al RoBarna, prezent la lucrarile Conferinţei, ne-a informat despre desfasurarea conferintei, urmand sa revenim cu un material mai amplu.

S-a emis o rezolutie supusa la vot in cadrul conferintei care cuprinde urmatoarele revendicari catre forurile decizionale:

-Înfiinţarea unui minister al românilor de pretutindeni;
-Alocarea unui număr de parlamentari pentru diaspora corespunzător numărului de români stabiliţi în afara graniţelor ţării;
-Datorită gravelor deficienţe semnalate de catre reprezentanţii românilor din diaspora cu privire la aplicabilitatea votului prin corespondenţă care nu rezolvă problemele cu care se confruntă cetăţenii care urmeaza să-şi exprime votul, solicităm introducerea ca procedură alternativă, pe langă votul tradiţional şi votul prin corespondenţă, votul electronic;

În eventualitatea imposibilităţii asumării raspunderii politice pentru aplicarea celor solicitate, cerem Preşedintelui Romaniei, Domnul Claus Iohannis să folosească în litera şi în spiritul legii pârghiile instituţionale ce ii stau la dispozitie în vederea organizării unui referendum în acest sens.”

S-a mai cerut tratarea de maniera diferenţiată a situaţiilor diasporei economice faţă de diaspora „istorică”, în care oamenii au ajuns emigranţi prin forţă, opresiune sau prin schimbarea granitelor şi pierderea cetăţeniei. Cu referire directa la comunitatile româneşti din Serbia, Ukraina sau Macedonia.

Dintre cei ce au luat cuvantul in cadrul atelierelor:

LONDRA -LONDON

In perioada 15-16 martie, va avea loc „ExCel London” Targul de Tehnologie portabila (The Wearable Technology Show). Acesta este printre cele mai mari targuri de specialitate din lume. Aici sunt prezentate noutatilwe si ultimele inovatii din domeniul ceasurilor smart, realitatii augmentate, IOT si gadget-uri smart. Somitati din domeniu tin conferinte si prezinta produse revolutionare ce nu sunt inca lansate pe piata. Pentru intrare, doritorii vor plati 15 lire pentru cel mai ieftin bilet.

ATENA

In fiecare an, din iunie pana in august, Atena este in sarbatoare. Festivalul Epidaurus este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai importante evenimente de muzica clasica din lume. Aici au cantat chiar si in teatrul antic (Odeon) construit de Herodoes Atticus -nume precum Maria Callas, Rudolf Nurejev, Jose Carreras, Vanessa Mae sau Orchestra Simfonica Bolshoi. Pretul variaza in functie de spectacol.

ROMA

Pe data de 21 aprlie, Roma isi serbeaza ziua de nastere cu concerte in Piazza del Campidoglio si focuri de artificii peste Tibru. Este si o ocazie de a vizita toate muzeele si monumentele Romei fara a plati intrare, dar si de a descoperi tot felul de evenimente mai micute, dar interesante, care au loc in piatetelei Romei. Cand italienii petrec,e un adevarat spectacol.

BARCELONA

In fiecare an pe data de 13 martie, mii de alergatori din toata lumea iau cu asalt strazile Barcelonei pentru a se intrece in maratorul care se intinde pe 42 km si serpuieste printre cele mai importante obiective turistice ale orasului. Localnicii vin in numar foarte mare pentru a-i sustine pe participantii care trebuie sa termine cursa in 6 ore. Este cu siguranta o experienta pe care n-o veti uita.

PARIS

Parisul este plin de muzee superbe. Insa, pentru a le vizita pe toate va trebui sa cheltuiti destul de mult pe intrari. Nu si daca vizitati Parisul pe 21 mai, in Noaptea Alba a Muzeelor. Atunci, 63 de muzee (Muzeul Picasso, Muzeul Carnavalet, Orsay, Petit Palais etc) sunt deschise pe parcursul intregii nopti si intrarea e libera. Multe dintre ele organizeaza si evenimente speciale.

     Ca o fată de măritat, urâţică, cam grasă şi puţin saşie, am aşteptat un Făt Frumos, funcţionar guvernamental, să coboare din avionul de Bucureşti şi să-mi declare iubire veşnică, să-mi spună că nu poate trăi fără mine. Nu s-a întâmplat. Nici un oficial român, de pe la guvern sau parlament nu s-a deranjat să vină să întrebe măcar dacă mi s-a ofilit buletinul.

     Ani la rând au zis că-s chioară şi needucată, că împing cărucioare de senili prin Italia, că m-a gheboşat culesul de căpşuni sau că sunt o curva prea ieftina să pot avea pretenţii. Am înţeles într-un final că nu sunt frecventabil drept pentru care mi-am văzut de necazurile mele şi ale celor rămaşi în ţară depinzând de bruma de bani ce le puteam trimite.

    Anii au trecut, nu m-am pricopsit însă ştiu măcar ce datorez, cui şi când e ziua de plată, m-am obişnuit să trăiesc dupa reguli şi îmi e mai bine. Doar că apare acum Făt Frumos de la Bucureşti şi îmi spune „ştii, îmi pare rău că te-am ignorat toţi anii ăştia dar am avut probleme, nici nu-ţi închipui cât de greu mi-a fost, dă-mi mie votul tău”. Ups.

   Cam acesta este cadrul pentru vizitele pe care oficialităţile din ţară ni le fac în anii electorali.

    Parlamentari care zice că sunt responsabili de „parohii” prin diaspora sunt 6. Din 800. Până la urmă slavă domnului că nu sunt mulţi, avem mai puţine mese de întins. Ne-a vizitat consiliera Preşedintelui pentru relaţia cu diaspora (suna groaznic aia cu românii de pretutindeni, e tot una cu a zice românii de nicaieri). O doamnă agreabilă, cu CV impresionant, care a mâncat pâine în diaspora. Diaspora aia din Elveţia, nu se cultivă căpşuni acolo.

   Stiţi cum este atunci când te vezi după multă vreme cu un cumnat şi ăla te ia repede că ce greu se descurcă el cu banii că tocmai şi-a schimbat maşina ca să nu-ti treaca prin cap sa-i ceri? Exact asta a fost postura doamnei consilier la întâlnirea cu presa. Că guvernul nu are bani nici pentru zece burse de studiu în cazul în care cineva ar vrea sa studieze fenomenul emigraţiei româneşti.

   Ne-a mai zis că nu ne dă bani, că nu are dar că ne învaţă să pescuim. Da, ştim că în România se pescuieşte mult, în ape tulburi şi îmi închipui că s-a ajuns la un nivel de expertiză suficient încât să poată învăţa şi pe alţii dar zic pas. Nu ştiu cum o fi prin centrul Europei însă pe aici se mănânca mult peşte, drept pentru care a trebuit să am învăţăm (a palos) să-l prindem, astfel că Bucureştiul a ratat şi şansa de a ne învăţa el cum se face.

   S-a felicitat doamna consilier că voiajul domniei sale s-a făcut fără bani de la buget. Doar că regretă că conferinţa de presă a fost organizată în pripă iar asociaţiile româneşti nu s-au arătat interesate. Poate că nu le-a interesat asocierea cu motivul principal pentru care s-a facut vizita: un premiu de excelenta in nu se stie ce, inventat de o publicaţie locală întru slăvirea şi sub oblăduirea unei inocente fundaţii. Cu sprijin subţire, conform Advisory Board, fără bani de la buget.

Cât de încântati de vizita doamnei consilier au fost reprezentanţii mediului asociativ românesc din Spania puteţi citi în articolul acesta.

   Doamna consilier, proaspăta excelenţă în ceva, la sfârşitul vizitei trage o concluzie năucitoare, zice: „Românii nu au nevoie de ajutorul statului român, ci au nevoie de respect şi de un stat care să le recunoasca meritele.” Înţelegem că tocmai a realizat că diaspora este un nepreţuit depozit de voturi şi a hotărât că suntem respectabili, acesta fiind, probabil, calitatea care o califică pentru premiul pe care tocmai i l-au inventat.

   Ce am învăţat de aici? Că Bucureştiul nu are nici cea mai mica idee despre care ar fi necesităţile reale ale diasporenilor. Ştie însă acum că susţinem excelenţa.

    Later edit: Ni s-a atras atenţia ca Doamna Consilier nu a primit de fapt nici un premiu drept pentru care facem cuvenita rectificare. Doamna Consilier doar a legitimat evenimentul la care facem referire.