27 August – Ziua Națională a Republicii Moldova

27 August – Ziua Națională a Republicii Moldova

Trimite și altora
  • 2
    Shares

Republica Moldova sărbătoreşte, la 27 august, Ziua naţională. La această dată, în 1991, în contextul destrămării Uniunii Sovietice, Republica Moldova a devenit stat independent, potrivit www.mae.ro.

Cu o suprafaţă de 33.846 km pătraţi şi o populaţie stabilă de 3.555.200 persoane (1 ianuarie 2015, fără populaţia din stânga Nistrului şi Tighina/Bender), Republica Moldova este divizată administrativ în două regiuni cu statut special, notează www.mae.ro, şi anume: Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (populaţie – 161.800 locuitori (estimare 2015), suprafaţă – 1.848 kmp) şi Transnistria (populaţie – 505.153 locuitori, suprafaţă – 4. 163 kmp), precum şi 32 de raioane: Anenii Noi, Basarabeasca, Briceni, Cahul, Cantemir, Călăraşi, Căuşeni, Cimişlia, Criuleni, Donduşeni, Drochia, Dubăsari, Edineţ, Făleşti, Floreşti, Glodeni, Hânceşti, Ialoveni, Leova, Nisporeni, Ocniţa, Orhei, Rezina, Rîşcani, Sîngerei, Soroca, Străşeni, Şoldăneşti, Ştefan Vodă, Taraclia, Teleneşti, Ungheni.

Capitala este oraşul Chişinău, cu o suprafaţă de 571,6 kmp şi o populaţie de 789.500 locuitori, potrivit volumului ”Chişinău în cifre. Anuar statistic 2010”, publicat pe http://www.statistica.md/. Alte oraşe: Bălţi, Tiraspol, Tighina, Cahul.

Situată în sud-estul Europei, Republica Moldova se învecinează cu România la vest şi cu Ucraina la nord, la est şi la sud. Relieful este scund, reprezentat de câmpii şi coline joase (altitudinea maximă Dealul Bălăneşti, 430 m; altitudinea minimă, – 2 m, Valea Nistrului). Principalele cursuri de apă sunt Nistrul (1.352 km, 660 km pe teritoriul Republicii Moldova) şi Prutul (967 km, 695 km pe teritoriul Republicii Moldova). Lacuri mai mari sunt cele ale amenajărilor hidroenergetice: Costeşti (pe Prut, 92 kmp), Dubăsari (pe Nistru, 67,5 kmp), Cuciurgan (pe râul omonim, 28 kmp), potrivit volumului ”Enciclopedia statelor lumii” (2016).

Republica Moldova are o climă temperat-continentală, cu precipitaţii medii de 500-550 mm/an în nord şi centru (regiunea Codrilor 560 mm/an) şi sub 450 mm/an în sud; 70% din precipitaţii cad în intervalul aprilie-octombrie.

Teritoriul dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră a fost locuit în Antichitate de triburi geto-dacice (carpi, costoboci). În secolul al VI-lea î.Hr., la vărsarea Nistrului (Tyras), coloniştii greci au fondat oraşul cu acelaşi nume; cucerit de Burebista şi înglobat vastului său regat (60/55 î.Hr.), Tyras a fost ataşat, în secolele II-III d.Hr., provinciei romane Moesia Inferior. În oraş s-au aflat, potrivit inscripţiilor, unităţi ale Legiunilor I Italica, a V-a Macedonica şi a XI-a Claudia, consemnează ”Mica Enciclopedie de istorie universală” (2002).

Imperiul Roman şi-a instituit dominaţia în sudul Basarabiei de azi, în secolele II-IV d.Hr. În mileniul I d.Hr., teritoriul Moldovei a fost străbătut succesiv de popoarele migratoare, în drumul lor spre apus: sarmaţi, goţi, huni, gepizi, avari, slavi, ş.a. În 1241, a avut loc marea invazie tătară, când regiunea a trecut sub controlul politic al Hanului Hoardei de Aur.

Întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea, Principatul Moldovei a inclus între hotarele sale teritoriul situat între Nistru, Prut, Dunăre şi Marea Neagră. În secolele XIV-XV, frontiera răsăriteană a principatului a fost fortificată cu cetăţi puternice, precum: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă ş.a. În 1484, Imperiul Otoman a ocupat cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, transformând, în 1538, la sfârşitul primei domnii a lui Petru Rareş, Tighina şi sudul Basarabiei în raia turcească. Restul teritoriului a rămas, până în 1812, parte a Moldovei.

La 18/28 mai 1812, s-a semnat Pacea de la Bucureşti, care a pus capăt războiului ruso-turc (1806-1812), în urma căreia teritoriul cuprins între Prut şi Nistru, denumit Basarabia, parte a principatului Moldovei (45.600 kmp, cu o populaţie de cca 400.000 locuitori, în proporţie de 86% români) era anexat Imperiului Ţarist. În cursul secolului al XIX-lea, Basarabia a fost colonizată cu ruşi, ucraineni, polonezi, germani, evrei, şi supusă unui proces de rusificare, iar românii, unei politici de deznaţionalizare. În 1867, limba română a fost interzisă în şcolile din Basarabia.

În aprilie 1917, în urma prăbuşirii regimului ţarist, a luat fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc, iar Congresul ostăşesc de la Chişinău (23-27 oct. 1917) a proclamat autonomia teritorială şi politică a Basarabiei şi a luat iniţiativa constituirii, din reprezentanţi ai tuturor naţiunilor, confesiunilor, asociaţiilor profesionale şi culturale, a unui parlament – Sfatul Ţării. La 2 decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească.

Întrunit la Chişinău, Sfatul Ţării a votat, la 27 martie/9 aprilie 1918, unirea Basarabiei cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, din 29 octombrie 1920, semnat de Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia. Autorităţile sovietice, care nu recunoscuseră unirea Basarabiei cu România, au creat, în 1924, în stânga Nistrului, RSS Autonomă Moldovenească, în componenţa RSS Ucrainene, în speranţa înglobării Basarabiei în această nouă unitate teritorială.

În 23 august 1939, s-a încheiat, la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov, iar în virtutea punctului 3 al protocolului adiţional secret, URSS a adresat României notele ultimative din 26 şi 27 iunie 1940, ocupând cu forţa armelor, la 28 iunie 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. La 2 august 1940, a fost proclamată, prin hotărârea Sovietului Suprem al URSS, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, republică unională în cadrul Uniunii Sovietice. Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţei şi judeţele Hotin (nordul Basarabiei), Ismail şi Cetatea Albă (sudul Basarabiei) au fost trecute în componenţa Ucrainei.

Basarabia a fost reintegrată în hotarele României între iulie 1941 (România a intrat alături de Germania în al Doilea Război Mondial) şi august 1944 (când România, la 23 august, a întors armele împotriva trupelor naziste), când a fost din nou ocupată de trupele sovietice şi anexată URSS. Tratatul de pace de la Paris (1947) a consfinţit frontierele de stat de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, frontiera sovieto-română rămânând cea existentă la 1 ianuarie 1941.

La 27 august 1989, Frontul Popular al Republicii Moldova a organizat o mare adunare naţională, care a impus, la 31 august 1989, adoptarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin. Limba română se utilizează în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv în instituţiile de stat şi ale administraţiei publice centrale şi locale.

La 23 iunie 1990, Parlamentul de la Chişinău a adoptat Declaraţia Suveranităţii RSS Moldova. La 23 mai 1991, a avut loc adoptarea noii denumiri a statului – Republica Moldova, iar la 27 august 1991, a avut loc Proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova. În aceeaşi zi, România a recunoscut independenţa noului stat.

Chişinău, capitala Republicii Moldova, a fost atestat documentar prima dată la 1436, fiind apoi menţionat ca târg, în 1666, în timpul domnului Moldovei Gheorghe Duca (1665-1666). În 1677 şi 1684, Miron Costin l-a inclus între oraşele Ţării de Jos a Moldovei, iar Dimitrie Cantemir l-a menţionat în ”Descriptio Moldaviae” alături de Lăpuşna şi Tighina. În urma Păcii de la Bucureşti (1812), prin care întreaga Basarabie era anexată de Imperiul ţarist, Chişinău a fost proclamat, în 1818, centrul administrativ al regiunii Basarabia şi Ţinutului Orhei. În anii 1917-1918, Chişinău s-a aflat în mijlocul evenimentelor care au dus la separarea Republicii Democratice Moldoveneşti de Rusia şi unirea ei cu România, în 27 martie/9 aprilie 1918.

În epoca interbelică, oraşul a devenit unul dintre marile centre urbane ale României întregite, recăpătându-şi treptat aspectul românesc. Anexat odată cu Basarabia de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, oraşul a devenit, după proclamarea RSS Moldoveneşti, capitala noii republici incluse în componenţa URSS. Revenit la România (1941-1944), Chişinăul a fost ocupat la 24 august 1944 de Armata Roşie devenind capitala RSS Moldoveneşti (1944-1991). După 1945, autorităţile sovietice au rusificat populaţia oraşului în proporţie de 40%, Chişinăul devenind un oraş închis.

La 27 august 1991, la Chişinău, a fost proclamată independenţa Republicii Moldova, acesta devenind capitala noului stat suveran şi totodată primul centru politic, economic, ştiinţific şi cultural al acestuia.

Un important patrimoniu cultural se află răspândit pe întreg teritoriul ţării, notează pagina oficială a Agenţiei Turismului a Republicii Moldova, fiind identificate peste 140 de monumente, precum aşezări geto-dacice, fortificaţii romane şi medievale, diverse complexe arheologice – Orheiul Vechi, mănăstiri rupestre, peşteri săpate în stâncă, o cetate dacică, ruinele unei băi publice tătărăşti, conace boiereşti şi case ţărăneşti.

Totodată, de-a lungul malului drept al Nistrului, există o serie de cetăţi din epoca medievală, precum fortăreţele de la Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă, care au jucat un rol important în apărarea ţării. În prezent, Republicii Moldova îi aparţin doar două cetăţi – Soroca şi Tighina, care s-au păstrat într-o stare bună, fiind incluse în circuitul turistic.

agerpres

  • 2
    Shares