Mamele toxice oferă o dragoste copleşitoare, sufocantă, obositoare şi în acelaşi timp imatură copiilor lor. Proiectează asupra lor propria insecuritate pentru a-şi face simţită puterea de influenţă şi, în felul acesta, a avea un total control asupra vieţii proprii şi a copiilor pe care îi cresc.
Rolul mamei în educaţia copilului este, aproape întotdeauna, esenţial şi decisiv. Ea este cea care stabileşte strânsa legătură de grijă şi afect cu noul născut care, zi după zi, se va desprinde din braţele ei ca să îşi continue sigur pe el drumul prin lume ştiindu-se iubit, având întotdeauna acest reper care i-au oferit o iubire incondiţională şi sănătoasă pentru a se maturiza.
Însă în cazurile în care mamele atârnă de umerii copiilor propriile lor probleme, procesul educativ se alterează, se îndepărtează de scopurile naturale ale dezvoltării sau securităţii personale ale tânărului, de idealurile de independenţă fizică şi emoţională ale acestuia.
Ce este în spatele personalităţii unei mame toxice?
Poate părea ciudat dar în spatele personalităţii mamelor toxice este iubirea.
Când este vorba de iubire există două feţe ale aceleiaşi monede: există puterea care face posibilă dezvoltarea personală a cuiva, fie că este vorba de partenerul de viaţă sau de un familiar, şi există de asemenea partea toxică a iubirii unde se practică dragostea egoistă şi interesată, de multe ori axfisiantă, care poate fi complet distructivă.
Preocupant este că mamele toxice (dar nu doar ele, există de asemenea taţi şi bunici toxici) educă copii aflaţi în plin stadiu de maturizare personală, etapă unde se aşează bazele personalităţii proprii, dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Toxicitatea mamei va genera carenţe de personalitate, insecurităţi de multe ori imposibil de remediat. Caracteristicile psihologice ale mamei toxice sunt:
Personalitate nesigură
În general mamele toxice sunt dominate de nesiguranţă combinată cu o autosuficienţă care le fac să vadă în copii lor colacul de salvare pe care îl modelează şi îl controlează atent pentru a-l avea mereu alături, care să le acopere necesităţile viitoare. Văzând cum le cresc copii, care devin din ce în ce mai autonomi şi care nu mai au atât de multă nevoie de ele, capabili fiind de a-şi susţine singuri traiul, sunt tot timpul măcinate de temeri, înainte de orice le este teamă că vor rămâne singure.
Obsesia pentru control
Necesitatea impulsivă pentru controlul fiecarui aspect al vieţii personale face ca mamele toxice să intervină exagerat de mult în viaţa copiilor lor. Nu sunt capabile să vadă limitele, pentru ele control este echivalent cu securitate, este ceva stabil, iar ceva stabil este confortabil şi le face să se simtă sigure.
Complicat în dimensiunea aceasta este că mamele toxice îşi exercită controlul convinse fiind că fac bine şi că în felul acesta îşi demonstrează dragostea pentru ceilalţi. „Eu îţi fac viaţa uşoară controlând fiecare moment din viaţa ta ca să fii fericit”, „Eu ştiu mai bine ce este mai bine pentru tine”. Controlul fără discernământ sub pretextul iubirii este o formă de protecţie exagerată. Împiedicăm astfel ca un copil să devină autonom, încrezător şi curios. Şi, în plus, să înveţe din propriile erori.
Proiectarea ratărilor personale
„Vreau să ai ce eu nu am avut”, „Nu vreau să faci aceleaşi greşeli ca mine”, „Vreau să ajungi ce eu nu am reuşit să ajung”.
Frecvent, mamele toxice proiectează asupra copiilor ratările din viaţa personală, fără să se întrebe ce îşi doresc cu adevărat aceştia, fără să le lase posibilitatea să aleagă, convinse fiind că în felul acesta îşi demonstrează iubirea. În realitate este o falsă iubire, una interesată.
Cum să înfrunţi o mamă sau un oricare familiar toxic?
Este mama ta, sau este familia ta, îi iubeşti şi înţelegi că ruperea acestui ciclu de toxicitate poate fi dureroasă. De multe ori spunând adevărul despre ce simţim produce disconfort dar este o necesitate. Este vorba doar de a marca limitele, de a lăsa clar ceea ce permiţi şi ce nu. Nu vrei să faci rău nimănui însă trebui să faci clară ideea că tu deasemenea nu vrei să fii afectat.
Recunoaşte manipularea când o vezi. De multe ori este atât de subtilă încât este dificil de identificat însă la un moment dat vei şti. Si, peste toate, nu cădea în plasa „victimizării”, este o resursă facilă la care recurg frecvent persoanele toxice. Se identifică drept „rănite”, „îndurerate”, când, în realitate, recurg la o formă de control la fel ca oricare alta.
