Să ajungi acasă îți trebuie curaj – Emilian Pal - 16/09/2020
Colectiv, tragedie homeopata, impotenta, inutila - 30/10/2018
Te gândești să te întorci? Smart-up! - 31/01/2018
Fii mobil DIGI mobil. Participa si Castiga! - 19/05/2017
Primele doua parcuri din topul european sunt în Spania, Guell Barcelona si Retiro Madrid - 25/07/2022
Aripa moștenită - 24/06/2022
San Joan, e liber vineri 24 iunie, unde - 22/06/2022
Cum sa ai internet in Spania - 10/06/2022
Burse ESADE in Barcelona pentru studentii romani - 04/06/2022
Fara restrictii COVID la calatoria Spania-Romania-Spania - 03/06/2022
Se numara romanii. Doar cei din tara. Plecatii nu. - 10/05/2022
Expozitie de arta vestimentara de inspiratie africana la Ulldecona / Barcelona - 09/05/2022
Cu Macron Franta merge sau se duce? - 25/04/2022
Dentist Barcelona – Clinica Dr. Andreea Elena Simon - 16/04/2022
Intre doua case

Mama, mă întreabă al meu, ieri, dis-de-dimineaţă, ai fost aseară?” Îi explic, după ce mă dumiresc la ce se referă, că am avut motive întemeiate pentru care nu am fost la „Simfonii de toamnă”, dar că am tras cu ochiul la „directul” transmis de Mihai Chira şi că a părut a fi fost tare frumos, din ce-am văzut eu.
Cei plecaţi ştiu tot de acasă, tot. Stau cu ochii pe ştiri, pe site-uri, sunt uneori mai la zi decât noi, ăştia de ne ducem zilele aici. Se informează până la amănunt, atât cât se pot informa, o fac, uneori cu riscul dezinformării, de unde apucă, mai caută, mai citesc şi sunt cu ochii aici. E felul lor de a fi în legătură cu „acasă”. Sunt la curent cu toate bunele şi mai puţin bunele ce se întâmplă în ţară, se bucură şi suferă pentru tot ceea ce e legat de România. Mai toţi.
Degeaba îi certaţi ca, odată plecaţi, să facă bine şi să-şi vadă de vieţile lor, în ţările alea perfecte unde trăiesc. Cum să le ceri să nu îi mai intereseze ceea ce se întâmplă în casa în care s-au născut? Cum să nu le pese că parte din sufletul lor e sau nu în regulă, se bucură sau suferă? Cum să rupă lanţul ancorei care îi ţine, zdravăn, înfipţi în locurile astea?
Sunt în situaţia de a compara, cei care au ochi, zilnic, în ţările de adopţie, ce e acasă cu ce e acolo. Ce e acasă naşte supărare, de multe ori, naşte frustrare şi grijă de cei rămaşi. Şi doare.
Sunt între două case, cu sufletul rupt. Au soluţii care cu greu îşi găsesc rezolvare acasă, dar nu obosesc în a le face cunoscute. Şi iar doare.
...
publicat în social media
Foto de Nik Shuliahin pe Unsplash