„Pentru mine, Galaţiul este rădăcina, este seva care îmi trece prin suflet”, ne-a mărturisit Silvia Marcu, una dintre cei zece laureaţi ai Galei „100 pentru Centenar” care a avut loc pe 19 iulie, la Palatul Bauer – sediul Şcolii Superioare de Canto din Madrid. Cercetător titular la Consiliul Superior de Cercetări Ştiinţifice spaniol este unul dintre cei 10 români de elită ai diasporei din Spania.
Silvia Marcu este unul dintre cei 100 de români de elită din diaspora românească pretutindeni, premiați în cadrul programului dedicat Anului Centenar.
„Un număr simbol de 100 de români din afara ţării ne amintește, acum, la 100 de ani de la Marea Unire, că suntem un popor unit dincolo de graniţe şi distanţe, capabil să conlucreze pentru idealuri comune într-o lume deschisă. Românii din diaspora conturează imaginea poporului nostru în ochii întregii lumi – un popor de oameni harnici, inteligenţi, cu putere creatoare, care oferă comunităţii în care trăiesc rodul muncii, minţii şi talentului lor. O astfel de comunitate de români muncitori şi valoroşi regăsim şi aici în Spania”, a declarat ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Natalia-Elena Intotero, la Gala „100 pentru Centenar” din capitala Spaniei. După Bruxelles, Lisabona, Roma, Londra, Paris şi Atena, Madridul a devenit cea de-a şaptea capitală în care a fost celebrată excelenţa românească de pretutindeni.
– Doamnă Silvia Marcu, ce reprezintă pentru dumneavoastră distincţia oferită în cadrul Galei „100 pentru Centenar” şi mai cu seamă faptul că aţi fost aleasă printre cei zece români de succes, oameni consideraţi modele de conduită şi implicare în păstrarea şi promovarea identităţii româneşti din Spania?
– Sunt emoţionată şi fericită pentru această distincţie, care este prima conferită de statul român, şi mă simt profund onorată pentru că am fost aleasă între cei zece români de succes. De mai bine de 25 de ani, creez punţi de uniune între România şi Spania, în domeniile cercetării geopolitice şi mobilităţii umane. Cel mai important lucru pentru mine este simbolul acestui premiu! Anul acesta, România împlineşte 100 de ani de la Marea Unire. A primi în acest an jubiliar un astfel de premiu de excelenţă şi recunoştinţă pentru promovarea identităţii româneşti este cea mai frumoasă distincţie. Felicit Guvernul României şi Ministerul Românilor de Pretutindeni pentru această iniţiativă.
– Ce loc va ocupa acest premiu în panoplia dumneavoastră de realizări profesionale?
– Acest premiu va ocupa, fără îndoială, cel mai important loc în panoplia de realizări profesionale. Toată traiectoria mea profesională am dedicat-o României şi cercetării spaţiului Europei de Est. Sunt convinsă de faptul că recunoştinţa primită din partea ţării mele, la ceas aniversar, este cea mai valoroasă!
– Ce visa să devină, când era copil, Silvia Marcu?
– Visam să fiu scriitoare! Consider că mi-am îndeplinit visul. Am descoperit pasiunea de a scrie când aveam zece ani şi profesoara mea de limba română de la Liceul de Artă din Galaţi mi-a spus: „Scrii frumos şi bine! Scrie, continuă să scrii!”. Ulterior, tata mi-a spus şi încă îmi mai spune şi acum: „Scrie, pe tine scrisul te-a salvat şi te salvează”. Asta am făcut şi încerc să fac în continuare. Să scriu.
– Care a fost traseul educaţional şi profesional pe care l-aţi urmat? Şi de ce aţi ales tocmai Spania, stabilindu-vă la Madrid în 1992?
– Am terminat Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, în 1989, anul Revoluţiei, anul când căderea Zidului din Berlin a schimbat lumea… Recunosc că am avut un curaj enorm să o iau de la capăt. A emigra în 1992, când frontierele erau închise, nu reprezenta acelaşi lucru cu liberă circulaţie, cu mobilitatea pe care o practică cetăţenii români în prezent. Este nevoie de multă hotărâre, sacrificii, ambiţie şi dorinţă de a reuşi în viaţă, pentru a o lua de la capăt…
Am ales Spania pentru că era singura ţară (alături de Portugalia) care oferea vize pentru migranţii români. Primii ani au fost foarte dificili, dar cu tenacitatea proprie tinereţii am reuşit să răzbat! M-am înscris la Doctorat în 1996 şi am obţinut titlul de Doctor în anul 2000 – Magna Cum Laudae – la Facultatea de Geografie şi Istorie din cadrul Universităţii Complutense din Madrid, cu o teză despre România, în contextul geopolitic european: tranziţie politică, integrare economică şi impact în teritoriu”. Ulterior am fost bursieră la NATO.