Românul este cetăţeanul ăla care dacă îl inviţi nu vine iar dacă nu îl inviţi se supără. Iar Iohannis şeful nostru.
Ca să ne situăm:
1. În 21 octombrie a avut loc la Madrid un summit important al popularilor europeni: Merkel, Sarkozy, Rahoy, prietenul Juncker şi alţii de calibrul asta (contestaţi sau nu contează mai puţin, pâna una alta sunt stăpânii europei la momentul acesta).
2. La congeres a fost invitat, cum era şi firesc, preşedintele Iohannis. Acesta, supărat că pupila sa, Alina Gheorghiu, nu a fost acceptată în cărţi pentru vicepreşedenţia popularilor europeni, refuză să vină la Madrid.
Cum nu mai înţelege nimeni care de pe unde sunt am să le zic populari tuturor (pnl, usl,..)
3. Un animal politic de rasă, fostul preşedinte Băsescu, profită de invitaţia personală pe care o primeşte la Summit şi participă la Madrid, ocazie care se dovedeşte o şansă uriaşa de promovare a unui partid în care s-a înscris recent şi pe care Băsescu l-a acaparat cu naturaleţe. (altă înşiruire de majuscule misterioase PMP, … )
4. Buuun. Acum: Iohannis a refuzat sa vină (nu comentez decizia pentru că mi-ar fi greu să mă opresc din invective, motivaţia este una halucinantă) în schimb la Madrid a participat o delegaţie a PNL. Ce este interesant pentru noi este că dacă tot au venit la Madrid, de ce sa nu profite si să mai faca una de-aia de pe malurile Dâmbovişei, să puna de o intâlnire cu diaspora liberală prin reprezentanţii ei. Da’ nu cu toţi. Nu. Numai cu o parte, aia care le convine. Că au şi ei cumetri sau cumnaţi.
Si uite aşa, fără presă, fără jumatate dintre cei care le flutură steagurile prin Spania, au bifat la foaia de parcurs o întâlnire cu comunitatea româneasca din Spania, emanând un comunicat de presa din care trebuie sa reţinem cum ne-au explicat ei în ce fel merge treaba cu evoluţia procesului de aprobare a legii votului prin corespondenţă.
Ce lipseşte din comunicat este explicatia opoziţiei „popularului” Tariceanu la legea aia.
„Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez? (un cetătean turmentat, O scrisoare pierdută – 1884)” — Ion Luca Caragiale despre alegeri