Moldova mea, de ce eşti tristă?
de Ludmila Vârlan Turcu
Aş vrea să urc pe-un nor,
Să zbor,să zbor
Deasupra plaiului – leagănul raiului,
Să te admir, Moldovă,fărâmă de pământ
Uitată la răscruce de drumuri şi destine,
Splendoarea ta s-o port cu mine
În ochi închişi, în zâmbet,în suspine,
În sunete de grai român, în pâine,
Păcat că numai frumuseţea îţi rămâne.
Înnebunită de lătrat de câini
Ce se urăsc la tine,
De voci străine,
Nesigură în ziua care vine,
Nici în sine
Nu ştii ce poţi să faci
Şi taci…
Nu cred că te împaci.
Ori poate oameni nu mai sunt?
Ori poate-acei numiţi cuminţi
Din moşi-strămoşi
Sunt doar fricoşi?
Moldovă, scumpă,
Dintr-o-mbrăţişare te-aş cuprinde,
Te-aş tine strâns să n-aibă parte-acei
Ce caută-a te vinde.
Şi nici acei ce nărăvesc a te întinde
În toate părţile
Crezând că este bucătica lor
Ce mai rămâne-atunci
Acestui oropsit popor?
Să zacă-n amorţire
Fără mândrie şi putere
Privind cum mâna nevăzută
Îl conduce?
Nu ştie unde-l duce…
Doar gândul liber se avântă-n zbor
Peste coline, văi,
Peste semeţii codrii tăi,
Încearcă să te scalde în ploaie de iubire,
Poate atunci ţi se trezeşte firea
Şi înţelegi de ce eşti tristă,oare,
Moldova mea?
Eu ştiu. Dar singură n-am forţă.
Numai mă doare…doare.
–
Fii mândru că eşti român!
Fii mândru că eşti român,
Oriunde viaţa te duce,
Şi să nu uiţi niciodată,
Pâinea puţină,dar dulce.
Fii mândru că eşti român,
Poartă-ţi în suflet drapelul,
Capul să nu-l ţii plecat,
Cu onoare atinge-ţi ţelul.
Fii mândru că eşti român,
Patria să nu ţi-o renegi,
Deşi-s alţii care-o spurcă,
Înainte tu să mergi…
Fii mândru că eşti român,
Ai în sânge trei culori,
Roşu,galben şi albastru,
Rămâi până o să mori.
Fii mândru că eşti român,
Iubeşte-ţi fraţii,pământul,
Căci aici te-ai zămislit,
Şi tot aici îţi e mormântul.
Văduva Andreea
La mulți ani, România!
Autor Maria Richi
2015-11-30
Poporul me în țară, fă iarăși dreptate,
Ridică-ți fruntea sus, cu demnitate,
Copiilor tăi, dă-le lumina, din carte,
Drumul croiește-l cu ei, mai departe!
Încrederea-n copiii cu drumul spre știință,
Când inima-ți bate în pură credință,
Sunt oameni cu tine, ape, munți și câmpii,
Românie mândră, mai puternică să fii!
Adu-i acasă, când departe-ți sunt fii
Și cheamă-ți la masă copiii.
Te iubește glia, țara mea dragă,
Inima-ți bate și-n Marea Neagră!
Mândră, frumoasă, vrem țară să fii,
Flăcăi mândrii și fetele frumoase cum știi,
Presară în poporul tău iar fericirea,
Renască pentru țară, din leagăn iubirea!
Ți-au dat străbunii un nume,
Din nume în lume, să faci renume,
În munte, pădurile să văd că ne cresc,
Bogată, România mea te doresc!
Un frate de-al nostru și-o țară-i lovită,
România mea, vrem țara reîntregită,
Căci oameni răi ți-au știrbit din hotare,
Vrem țara noastră, România Mare!
Urmașilor noștri, țara îmbelșugată,
Murim cu dorul de țară mare bogată,
Drapelul sus cu demnitate, cere glia,
La mulți ani, România!
–-
Tu taci,dar lacrima-ți rămâne
Azi e a ta aniversare,
E zi frumoasă și senină.
Te-au vrut martirii mândru soare
Dar dorul tău,cine-l alină?
Te cântă-n versuri,te slăvește,
Dar cine te apără mamă,
Când corbii trupu-ți risipește
Și la străini noi plătim vamă?
În țară ne conduc străinii
Și îți pângăresc pământul sfânt.
Nu mai cunoaștem gustul pâinii,
Ne fură eroii din mormânt.
Ne intrezic credința sfântă
Și ne învrăjbesc cu ura lor.
Și Eminescu se frământă,
Strivit de un blestemat picior.
Suntem mulți,dar nu te apărăm
Așa cum au făcut strămoșii.
Știm numai să ne lamentăm,
Dar stăm ascunși ca toți fricoșii.
Toți după bani astăzi aleargă,
Căci orbi, pământul ți l-au vândut
Și au plecat în lumea largă,
De plânsul tău nu i-a durut.
Unde-s eroii de altă dată
Ce-n lupte sângele și-au vărsat?
Ca să fi țară apărată
De lăcomia celui spurcat.
Deșteptă-te azi,popor român
Și apără-ți glia străbună!
Nu o-ngenunchia la cel păgân,
Nu-ți vinde casa și pe mumă!
De ce vrei copiii să-i lași slugi,
În țara și în pământul lor?
Căci prin nepăsarea ta ajungi
Ca să fi la alții creșetor.
Unde-i curajul tău române?
Unde îți este demnitatea?
Tu taci,dar lacrima-ți rămâne…
Cine să-ți caute dreptatea?
Gabriela Zidaru
–
ROMÂNIE, LA MULŢI ANI!
Spre Alba-n inima de ţară
Azi vin românii în Ardeal,
E sfântă zi de sărbătoare
Şi buciumul sună pe deal!
Un nume sacru, ROMÂNIA,
Pe buze-i murmurat în cor,
Am moştenit odat’ cu glia
Şi dulcea limbă din popor!
E trupul tău, iubita mamă
Aicea prin Carpaţi, pe plai,
Şi libertatea azi ne cheamă
Să sărutăm un colţ de rai!
O, Basarabie, tărâm străbun
Şi azi mai stai, între străini,
Te-aşteaptă mama ta la san…
La locul tău, printre români!
Suntem uniţi cu bună seamă
Şi nu ne temem de duşmani,
Azi, ROMÂNIE, sfânta mamă
Îţi spunem iară, LA MULŢI ANI!
Nicuță Ioan Lungu
Augsburg
01. Dec. 2015
–
La mulți ani!
Elena Buldum
Astăzi tresalt, în cuget și simțire,
mi-e vorba, cum mi-e portul românesc,
Că s-a înfăptuit Unirea neamului meu…
și eu iubesc din suflet tot ce-i strămoșesc,
Astăzi îmi tresaltă gândul…
de-a Imnului cu dragoste de țară și de dor,
Că-mi iubesc țarina, pământul,
și unde am crescut, aș vrea să mor.
Astăzi îmi tresaltă inima,
vibrează pentru al țării viitor
Și ochii mei se-nalță spre cer,
mă rog pentru-un destin strălucitor,
Azi e sărbătoare, să ne iubim români,
și la mânie eu suspin,
România mea cea dragă, când te iubesc,
eu îți simt alinul, că-mi alin…
Astăzi tresalt, când limba mea grăiește românește…
graiul cel dulce din străbuni,
România mea, zâmbesc,
zâmbește, pe buze te slăvesc,
aduc omagiu celor buni.
Astăzi tresalt în cuget și-n simțire,
vibrează inima din piept cu drag,
România mea cea dragă,
La mulți ani! Asteaptă-ți fiii tăi, cu dor în prag!
–
Inimă de român
inimă caldă de român
izvorâtă din glia străbună
înalţă-te lin la ceruri
cere binecuvântarea
trăirii eterne
tu ştii să cânţi
să reciţi
să te rogi
să iubeşti mai mult
ca oricine altul
gazdă primitoare şi bună
pentru atâtea popoare
găzduieşte-l şi pe Dumnezeu!
Elisabeta Luşcan
–
LA MULŢI ANI ROMÂNIA !
PURURI UNIŢI SUB TRICOLOR
Prin veac mereu am fost uniţi
Cu toţi românii sîntem fraţi
Şi am trăit nedespărţiţi
În jurul munţilor Carpaţi.
Pe plaiul „Mioriţei” ne-am născut
Şi mândri sîntem ca români,
Pe „Gura de rai” noi am crescut
Şi-aici vom fi în veci stăpâni.
La mulţi ani de ziua sfântă a României !
Să nu uităm să fim români,
În ziua sfântă a bucuriei
Cu toţi să devenim mai buni !
Sîntem cu toţi români şi fraţi,
Un binecuvântat popor,
Iar peste arcul munţilor Carpaţi,
Pururi uniţi sub tricolor.
Am fost alături prin veacuri îngrădite,
Răul noi nebiruiţi l-am înfruntat,
Prin depărtate ere ce ne-au fost închise,
La libertate am visat.
Nepieritoare naţie îţi binecuvinteză fii,
Aflaţi de strajă la drapel,
De ziua sfântă a României,
Prezent ! răspund cu toţii la apel.
La mulţi ani de ziua sfântă a României !
Să nu uităm să fim români,
În ziua sfântă a bucuriei,
Cu toţi să devenim mai buni !
Sântem cu toţii români şi fraţi
Un binecuvântat popor,
Iar peste arcul munţilor Carpaţi,
Pururi uniţi sub tricolor !
Azi peste tot e sărbătoare,
Români cu toţi vă bucuraţi,
Iar de la mic până la mare
Vă strângeţi roată şi jucaţi.
Şi pretutindeni să se întindă
În jurul lanţului Carpaţi,
O horă mare care să-i cuprindă
Pe toţi românii ce sânt fraţi.
La mulţi ani de ziua sfântă a României !
Să nu uităm să fim români,
În ziua sfântă a bucuriei
Cu toţi să devenim mai buni !
Sântem cu toţii români şi fraţi,
Un binecuvântat popor,
Iar peste arcul munţilorCarpaţi
Pururi uniţi sub tricolor !
Dorel Dobre Delagorj
–
ROMÂNIA
Să-i fim alături în vecie
E unică și este vie
E România unor vremuri grele
Și îi dorim ca să culeagă stele…
În fiecare zi e ZIUA ei
Ziua miresmei florilor de tei
Eu n-o iubesc doar azi și gata
În inimă ea-mi e săgeata…
E greu în ea , dar e a noastră,
Cu bolta EI cea mult albastră
Va fi cândva mereu lumină
Și, sigur, viața mai senină…
OANA BERDILĂ-1 DECEMBRIE 2015
–
Să ne cinstim Decembrie-Întâiul…
Să ne-amintim cu toţii an de an,
De Alba-Iulia şi mândra ei Cetate,
Ce Ţara a chemat la unitate
Şi-a proclamat Poporul suveran-
Ca un rotund de inimă ce bate!
Să ne-amintim Decembrie-Întâiul,
Nu cel de-acum,blazat şi festivist,
În care Neamul suferă şi-i trist
Şi nu îşi mai găseşte căpătâiul-
Căci prigonit se află precum Crist!
Să ne-amintim de Titu lui Herdelea
Şi de urmaşii oierului Cârţan,
Ce i-a pornit cu turma spre Divan,
Să-şi stapânească singuri ei averea-
Să nu-i mai dijmuiască vreun profan!
Să ne-amintim acestea laolaltă
Şi să vibrăm cu toţi sub Tricolor,
Să mai simţim că suntem un popor,
Că ţara noastră nu-i o biată haltă-
Ci vatra strămoşească a tuturor!
Să ne cinstim Decembrie-Întâiul!…
Vasile Neagu-Scânteianu
–
COLIND PENTRU ŢARA MEA
O insulă-ntr-o mare slavă
Tot mai frumoasă, mai aproape
Se vede România, cu-un proaspăt, vesel chip,
De cânturi şi de jocuri plină.
Din Mare şi Dunarea lină,
Din sudul tot ca o gradină
Trecând prin Bărăganul unde,
Dospeşte pâinea ţarii, iar vinul zace-n şip
Şi până-n Obcini, pe la Tisa
Se întreţin hotare-n pază,
La răsărit, pe Prut cu-alţi ai nostri fraţi
Iar la apus, pe la Buziaş
Lăsat de Gelu , Glad , Farcaş
Pamânt cu munţi, dealuri şi şes,
Atâta se-ntinde ţara ce trebuie s-o păstraţi.
Căci leganat de libertate,
Ştiind ce vrea, ştiind ce poate,
La sânul frumuseţii traia un vesel neam;
Cu harul inimii şi-al gurii
Se preumblau colindătorii
Şi ca dulceaţa băuturii
Noi toată Europa-n cultură-o îmbătam.
Flori timpurii! Popor în floare,
Ce-ai rezistat într-o strânsoare,
Ţi s-a curmat avântul? Viu soare, strălucitor şi pur,
Prea tare săgetai? Furtuna
Mereu se aduna şi-ntruna
A spart ţambale şi-au rupt struna,
Dar hora tot mereu băteai, mai aprig împrejur.
Trecutul ţării noastre scumpe,
Simt deseori cum mai irumpe;
Ne revedem stramoşii, năucitor pierind,
În piei miţoase la hotare,
Traci seminţii, între popoare
Robite unei glii avare,
Pe maluri surpe sau prin peşteri tot veghind.
Ni se perindă, apoi, anii
Când au sosit aci romanii
Constructori de oraşe şi dictatori de legi:
Traianul Imperator care,
La Tapae,-a măcinat sub care
Grumajii unei lumi “barbare”
Şi-a ferecat în lanţuri vajnicii viteji.
Miraj al tinerelor mlade,
Ca mamă cred că bine-ţi şade,
Cu harul tău fantastic, total neprihănit,
Să torni la fiecare viaţă,
Speranţa şi buna dulceaţă
Prin slove dulci cu rezonanţă,
Potirul de iubire plin,… să fie implinit!
Scrutând pe cer de dimineţi,
Sau în apusuri frumuseţi,
Poeţii noştri vor ca ţara a o tălmăci.
Pe ei frumosul îi îmbie
La dragoste şi poezie;
Iubirea, flăcările-nvie
Şi-aprinsa lor sclipire se vede ca la magi.
Cretu S. Ionel
–
ROMÂNIA
cand vii dinspre răsărit
îţi închipui că ţara aceasta
este o imensă câmpie
din al cărui grânar
ai putea hrăni
lumea
peste un timp
privirea îţi urcă
pe dealuri domoale
pătate în culori nuanţate
unde calmul anotimpurilor
veghează veşnicia
de la începuturi
în zare
cresc munţii
pe sus pătaţi de zăpadă
mai jos
albiţi de pietre semenţe
mai toţi
acoperiţi cu păduri
neatinse de timp
sau cu paşuni
ţesute din ierburi multicolore
dacă urci printre ape
găseşti izvorul înălţimilor
numai de acolo
poţi să priveşti
ŢARA MEA
întinsă peste patima lumii
ca o culoare rotundă
peste imensitatea cerului
sub care stă
neclintită
de AZED Anghel Zamfir Dan
–
Când peste Prut rusificat-au Ţara,
Iar alţii vor enclave în Carpaţi,
Să ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre fraţi.
De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoşesc –
S-au pripăşit şi alţii… Astăzi , frate,
Nu le mai place graiul românesc.
Bolnave minţi ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confraţii au uitat de Muşatini.
Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aştepta să vină Ceasul Bun.
Nu ne mai amăgiţi cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori… Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferinţă,
Să izbăvim al neamului blestem.
Vom aştepta… Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.
Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România )
–
Întâi decembrie
E-ntâi decembrie şi iarna tristă-mi pare
O, de-aş avea pe palme acum scumpă tiară,
S-o pun pe tricolor şi să mă-nalţ spre zare,
Apoi să-ncoronez această mândră ţară.
Dar parcă un blestem loveşte-n suflu-i gol
Şi-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă,
Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol,
Oare cât mai avem, de chin în astă soartă?!
Ne plângem morţii tinerii, cei pe un rug jerfiţi
Pentru un pumn de-arginţi ce mâinile păteză,
Îmbătrânim prematur peste suflări loviţi,
Iar aripile-s frânte, însă conştiinta-i trează.
Din din mii de piepturi, talazuri se ridică
De voci care îşi cer un simplu drept la viaţă,
Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică
Să nu mai poată-n veci să ne rânjească-n faţă.
Aş vrea ca prin minune să-nvie toţi haiducii,
Să mazilească-ndată pe cei ce sunt ciocoi,
Iar Domnul să ne-ajute pe drumul greu al crucii
Să nu ajungem sclavi, umblând flămânzi şi goi.
Trezeşte-te române, în vremea de pe urmă
Şi fii ca Avram Iancu ori Gruia lui Novac,
Noi nu suntem supuşi nici animale-n turmă,
Suntem poporul mândru cu inimă de dac.
versuri Rodica Constantinescu
–
GANDURI CATRE DACIA
De-ar fi sa ma mai nasc odata,
As vrea sa-mi fie iarasi Romania
Tara de bastina si glia,
Unde a fost si Ioan Roata…
As vrea din nou sa ma trezesc,
Privind spre soare si spre stele
Unde-am nascut visele mele,
Si primul cald si sincer „te iubesc”…
As vrea sa ma mai nasc zambind
Pe malul Dunarii iubite…
Sa mai primesc in dar clipite,
Ce pret Iubirii-as da la schimb…
Ma iarta tara c-am plecat din tine…
Dar tu nu stii ca inca sunt a ta !
Cu fiecare gand si vis, ce inca vrea
Sa-ti fie tie cat vei fi doar bine !
De-ar fi sa ma mai nasc din nou,
Nu as alege de pe glob o alta tara !
In tine-as vrea s-adorm ultima oara,
Si daca s-ar putea sa-ti fiu apoi ecou…
Autor Jane Crisan
–
Gânduri de Ziua Naţională…
PATRIA, AZI…
(de Ion Ţoanţă ©2014)
Patria plânge-ntr-un colţ de sertar,
în acest secol, trist şi murdar,
mai vine, din când în când, un bătrân arhivar
şi-o şterge de praf
cu-n prosop la fel de murdar…
Ştefan se ridică şi-şi caută sabia
lăcătuită-n muzee otomane,
Mihai îşi cheamă, la oaste, norodul
dar, vai, şi-a pierdut capul,
tăiat de un ungur (fără de cap).
Poetul mai cântă, cu lira domoală,
copiii-s veseli, iar au liber la şcoală,
calendarul arată că-i Zi Naţională,
am ajuns să cităm, ca dictoane,
„Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”
–
LA MAREA SĂRBĂTOARE
Tu Ţară mea frumoasă ,dulcele meu rai,
Îmbracă-te-n costum străvechi de sărbătoare,
Îţi cântă doina din adâncuri pe-ntregul plai,
Cerul lasă să se-nchine mândrul soare.
Imbraca-te în roşu,fecioara din Carpaţi,
Adună macii-nfloriţi vara-n câmpie,
Din rubiniul lor iubirea etern s-o împarţi,
Prunci şi bătrâni vin de peste tot să te mângâie!
Îmbracă-te în galben din holde bogate ,
Mlădie trupul să ţi-l ridici înspre soare!
Acolo unde cântă trilurile toate,
Feciori ca brazii porniră horele în zare.
Îmbracă-te-n vestmânt de albastru cer senin
Cu ie clătită în înspumata mare,
Te-nchină,îngenunchează şi-ntr-acest festin,
Cinsteşte-i azi pe cei ce ţi-au adus onoare!
Iti canta buciumul în mioritice văi,
Se-nfioara în plai şi Zamolxe zeul,
De peste tot,din munţi,câmpii sună zurgalai,
Colindul sfânt se-naltă precum curcubeul.
De „foaie verde”freamătă întreaga glie ,
De „ce-avem îngropat aici”oftează omul,
De „Ce-ţi doresc eu ţie,dulce Românie”
Mai sus trudeşte să se-nalţe pomul.
Şi în freamăt de ape şi dulce baladă,
Fecioara pură,cheamă la tine poporul!
Niciunde nu este mai bună pâinea caldă
Şi ape să te-mbie să le sorbi izvorul.
Niciunde nu cânta în iarnă ciocârlia
Şi stelele nu sunt salbă peste creste,
Niciunde amarul nu-l’neacă veselia
Şi tu,fecioara,să fii zână din poveste.
ŞT.B.-30.XI.2015