Azi acasa, in Republica Moldova si in Romania se sarbatoreste Ziua Martisorului. Dar in Barcelona el a ajuns inca de simbata dupa amiaza, 27 februarie, cu multa forta si caracter. In ciuda frigului si ploii din acea zi, Martisorul barcelonez a pasit pragul orasului, vesel si cu multa dispozitie.
Cum traim in secolul tehnologiilor, deja de 2 zile tot vedeti poze si pe sus, si pe jos despre un Workshop de EstiMoldova, dar stiti voi oare cu adevarat ce s-a intimplat acolo?
Astfel că o sa aflati mai multe amanunte din prima persoana, de la mine ca organizator!
Multi deja stiti ca Asociatia EstiMoldova a comunitatii moldovenilor din Barcelona de la inceputul anului, lunar, petrece ateliere in sediul Asesoria Internacional BCN. Si asa a fost anuntat si acest atelier, care pentru că venea in ultimele zile de februarie l-am numit „Primavara vine cu un Martisor” şi l-am dedicat martisorului.
Ca de obicei, am pregatit materiale pentru copiii de toate virstele, ca sa nu stea nimeni fara treaba si sa plece suparat acasa: mostre de Martisoare, informatie, tot! Cind ajung la local, surpriza – Robarna ne-a pregatit pentru copii diplome de participare iar gazda noastra Cristina Saftoiu a adus o cutie de fimo, iar doamna Cristina Monica Cociu ne-a adus martisoare de feltru.
Putin trecut de ora 16.00 sala noastra era plina de lume. Intre vreo 14 copii si mai dublu de adulti am stat ca la sezatoare si am vorbit despre originea Martisorului, traditiile din diferite zone a Moldovei si Romaniei, legendele care circulă prin lume despre el. Adevarul este ca am vorbit putin, copii erau nerabdatori sa inceapa a taia hirtia, sa maseze fimo si sa rasuseasca firul de alb si rosu care de fapt este esenta acestui amulet. Alexia, o fetita care sper ca intr-o zi sa ne poarte faima in lume cu rezultate excelente la gimnastica artistica, a fost ca o suveica: cind la masele cu aplicatii, cind pe covor rasucind sireturi. A reusit sa-si faca martisoare de tot felul, chiar si unul cu medalion ca in timpurile celea de demult. Mireia si Otilia, alte doua copile zvapaiate, au masat fimo si au facut un sir intreg de juvine si flori care le adunau si le separau, de numai ele stiau despre ce poveste merge vorba acolo. Emily, o copila ghidusie care o cunosc practic de nou-nascuta salta vesel cu o alta minune frumoasa de copila in jurul meselor si apoi se asezau si dibaceau vesel martisorii lor. Vesel a fost si cu grupul celor mai maricei, unde marea majoritate erau baieti, infatisarea carora parca striga: „Dati-ne o minge si o poarta”. Dani, Cristi, Alex si inca vreo citiva buni purtatori ai ADN-ului moldav au stat la covor si au rasucit rabdatori fire rosii si albe. Mai tirziu am auzit o mamica spunând că era nespus de bucuroasa sa-si vada baiatul indeletnicind cu ata.
Tatii copiilor au facut un mic Sfat al Tarii, vorbind despre situatia pe care o avem acasa, de noul Guvern al Republicii Moldova si probabil de-ale lor de-a baietilor, ca nu prea am avut timp sa stau cu ei, asa doar ce am mai auzit cu coada urechii. Mamele cind cu copii, cind la taclale pentru ca e si asta un lucru necesar, au mai facut schimb de telefoane, opinii, reţete si de toate, ca asa suntem noi femeile vrem sa stim despre toate si sa reusim peste tot. Atit unii cit si altii s-au bucurat de aceasta posibilitate de a-si mai impartasi grijile si nevoile.
Cum e primit la noi, toata munca bine facuta trebuie rasplatita. Asa ca la urma toti copii au primit in dar cite o diploma de participare la primul atelier de confectionare a Martisoarelor; da, da .. la primul, pentru ca ne-a placut atit de mult, si din cite am inteles voua tot aşa, am hotarit sa-l transformam intr-o traditie. Si mai, surpriza-surprizelor a venit de la Dulcerita (din mina d-nei Rita Cumurciuc) care ne-a lasat pe toti impresionati cu Martisoarele ei comestibile.
De nu mai putin succes s-au bucurat sarmalele de la familia Untila. Daca pentru comunitatea romana a fost o supriza apoi pentru noi, cei care deja de ceva timp ii cunoastem, suntem obisnuiti cu generozitatea acestei familii si implicarea lor activa in activitatile noastre. Ca sa va imaginati cit de gustoase erau sarmalele si cit de dorite, apoi sa stiti ca am facut coada pentru ele. Dupa ce am ras oala cu sarmale, am dat gata si cu restul dulciurilor de pe masa. Stiu ca v-am umplut gura de saliva dar nu pot sa nu aduc multumiri magazinului de produse romanesti „Mercatrom” care a contribuit la chefuletul nostru primavaratic cu apa si sucuri pentru copii si dulciuri.
Cam asa a fost treaba la noi la atelier. Cam nu se prea dadeau dusi acasa la urma, semn ca le era foarte bine si mai apoi din comentariile si opiniile care s-au dat, am inteles ca oamenilor le-a placut si isi mai doresc asa activitati. Iar de ati ajuns pina aici cu cititul si vi s-a trezit dorinta de a participa, sa stiti ca noi va asteptam cu drag. Iar de nu credeti celor „cetite” veniti si va convingeti si singuri la urmatoarea activitate!
Din numele Asociatiei „EstiMoldova” va doresc un Martisor frumos si vesel, acest siret de alb-rosu pe care am inceput al rasuci sa fie imbibat cu multe momente din acestea frumoase si pozitive.
Cu drag pentru voi,
Presedinta Asociatiei „EstiMoldova”
Elena Nazarova