„Un om din Sabadell şi un domn din Terrassa”: este cea mai celebră dintre zicalele care condimentează istorica rivalitate între cele două oraşe mari din vecinătatea Barcelonei, din Valles-ul Oriental. Încă astăzi rivalitatea nu s-a stins şi se mai găseşte câte cineva care îşi susţine fierbinte apartenenţa la una sau alta dintre origini. Însă rivalitatea mocnită nu serveşte doar la tachinarea vecinului ci s-a convertit într-un motor de dezvoltare economică, urbanistic şi demografic al zonei. Strădania pentru păstrarea identităţii a servit acestor două oraşe să nu se lase înghiţite de colosul vecin Barcelona.
Ambele au, la prima vedere, multe lucruri în comun. Au fost pioniere ale industrializării textile catalane, au fost afectate în mod egal de fenomenul imigraţiei din anii ’70-’80 şi au ştiut să iasă din criza perioadei de industrializare orientându-se spre sectorul de servicii. Însă dincolo de aparenţe, apar diferenţele.
Sabadell şi Terrassa au început să aibă succes în secolul VII odată cu naşterea industriei textile prelucătoare de lână. Cea din Terrassa era o clasă de fabricanţi puternică care se ţinea deoparte de muncitorii din oraşul vecin. În schimb, Sabadell, în opinia istoricului Xavier Marcet, „avea o structură socială mai democratică, mai permeabilă şi mai mobilă. În Terrassa erau în stare să condamne cu dispreţ pe stăpânul unei intreprinderi care s-ar fi căsătorit cu o filatoare de rând. În Sabadell, în schimb, ar fi fost acceptat fără probleme”
Odată cu criza sectorului textil cele două oraşe au pariat pe sectorul serviciilor. Dar în timp ce Terrassa şi-a pierdut sectorul textil în mare parte, în Sabadell companiile manufacturiere care au supravieţuit crizei au ieşit întărite. Astăzi acolo se concentrează cele mai importante industrii de coloranţi textili din Spania. Dezvoltarea urbanistică făcută oarecum în paralel a fost deasemenea o măsură a rivalităţii dintre cele două oraşe conduse de primari proveniţi din burghezia locală a fiecăruia dintre ele. Sabadell propune un model bazat pe sustenabilitate şi folosire intensivă a teritoriului, în timp ce Terrassa, beneficiară a unei suprafeţe de teren aflat între limitele localităţii mult mai mare, îşi permite luxul de a se dezvolta pe orizontală mai relaxat.