Acest sfânt s-a născut în timpul împăraților vlaho-bulgari Petru și Asan, într-un sat din Bulgaria ce se numea Basarabi, de pe marginea apei Lomului. El a dus din fragedă pruncie o viață creștinească virtuasă în post și rugăciune. Întâi a fost păzitor de vite în acel sat iar apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare a hotărât să se alăture comunității monastice ce viețuia aproape de acel sat. Pe vremea când era înca foarte tânăr, cu puțin timp înainte de a se face călugar se spune că în timp ce era cu vitele la păscut a călcat din nebăgare de seamă un cuib de păsărele care era acoperit de ierburi. Profund mâhnit de această întâmplare el a plâns cu amar și a hotărât în chip de pocăință timp de trei ani de zile să nu mai încalțe piciorul cu care a călcat acel cuib, fie iarnă, fie vară.
După ce a ucenicit în ascultare desăvârșită față de mănăstirea unde se retrăsese el s-a nevoit apoi într-o peșteră din apropiere de râul Lom, neștiind nimeni adăpostul lui. Aici s-a rugat cu lacrimi zi și noapte lui Dumnezeu cunoscăndu-și dinainte ceasul ieșiri sale din această lume. Intrând în mijlocul a două pietre și-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu.
După aproape o sută de ani lumea uitase de existența acestui pustnic și venind o inundație mare apa a pătruns în peștera unde se trăise mai înainte sfântul. Atunci moaștele sfântului au fost luate de ape și au zăcut nestricate mult timp în noroi. Vrând Dumnezeu să fie descoprit Sfântul său bineplăcut acesta s-a arătat în vis unei copile ce pătimea de mult timp de un duh necurat, zicându-i ”De mă vor scoate părinții tăi din apă, eu te voi tămădui” Fetița și-a înștiințat părinții a doua zi iar aceștia împreună cu clerici șialți credincioși s-au dus cu cântări și rugăciuni la locul indicat. În acel loc strălucea de ceva vreme o lumină puternică iar oamenii care treceau pe acolo credeau că este vreo comoară ascunsă în pământ, neștiind că acolo se află sfântul. Trupul său a fost descoperit întreg și strălucind de Harul Duhului Sfânt, iar copila s-a vindecat îndată.
Fiind înștiințat de toate acestea domnitorul Ungro-Vlahiei a trimis preoți și sfetnici ca să-l aducă pe Sfânt la București în Biserica Curții Domnești. Mergând acei trimiși la Basarabi au luat trupul sfântului și au pornit la drum. Dar ajungând aproape de ținutul rusesc unde era o fântână nu au mai putut să înainteze. Nedumeriți de aceasta cei din alaiul domnesc au socotit cu sfat de obște să injuge doi boi tineri neânvățați ca să vadă unde este voia Sfântului să meragă, iar sfântul s-a întors imediat în Basarabi oprindu-se în mijlcul satului. Preoții și boieri s-au întors la București povestind domnitorului cele întâmplate. Iar aceste a trimis boieri și cu cheltuiala sa a ridicat o biserică cu hramul Cuviosului Dimitrie din Basarabi, unde a fost așezat sfântul.
În acestă bisericuță sfântul făcu de-a lungul vremii multe minuni. Una dintre ele a fost aceea a unui iubitor de Dumnezeu Ioanichie care căzând în boală grea era purtat de patru inși care l-au adus la Biserica Sfantului Dimitrie și l-au lăsat zăcând acolo. În biserică slujindu-se Sfânta Liturghie după trei ceasuri acesta s-a sculat sănătos și umbla pe picioarele sale, lăudând pe Sfântul și mulțumindu-i.
În anul 1774 spre sfârșitul războiului ruso-turc, un general rus a vrut să ia sfintele moaște și să le ducă la adăpost în Rusia ca să nu fie profanate de către turci. Un prieten apropiat al acesui general pe nume Hagi Dimitrie l-a rugat pe acesta ca să lase sfintele moaște românilor. Generalul a luat numai o mână a sfântului pe care a trimis-o la Lavra Perceska de la Kiev. Sfintele moaște au fost întâmpinate cu evlavie de tot poporul și au fost așezate în Biserica ce mare a Mitropoliei din București. Imediat Sfântul a început să facă minuni: războiul a încetat, poporul a fost izbăvit de boala cea cumplită a ciumei simțind neâncetat ocrotirea lui.
În fiecare an la 27 octombrie poporul se adună cu rugăciuni și cântări ca să îl cinstească pe Sfântul Dimitrie Basarabov ale cărui moaște izvorăsc o mireasmă plăcută, cu ale cărui rugăciuni Doamne miluiește-ne pe noi. Amin.
Diana, Parohia Sf. Gheorghe, Barcelona
Bibliografie:
1 Mineiul pe Octombrie,Editura Institutului Biblic și de Misiune, București,2004
2http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/