Va amintiti de cainii fara stapani din oras? Zilele trecute mi-am amintit de cei care stau rabdatori la trecerea de pietoni si asteapta destepti sa se schimbe in verde culoarea semaforului iar in momentul cand pietonii incep sa traverseze, se strecoara si ei printre picioare lor.
O sa va intrebati:”chiar asa?”, da, chiar asa…
Trecerile de pietoni sunt un ecosistem aparte; câini care așteaptă sa traverseze strada, pensionari mergand în ritm vioi și cu pălăria în mână în timp ce mulțumesc șoferului pentru marinimia de a fi oprit mașina cu scârțâit de roți, turisti uimiți că verdele semaforului e facultativ și că erau cât pe ce să își sfârșească zilele într-o țară pe care o credeau locuita de europeni.
E verde pentru pietoni? Nu conteaza! Daca tii la picioarele tale trebuie sa te grabesti si sa te asiguri, stanga, dreapta, nu care cumva sa nu te uiti , pentru ca risti sa te trezesti cu o masina oprita la un metru de prima linie de var alb. Soferul e sef, de ce sa protejeze pietonul de un stress suplimentar, pe care l-ar putea evita printr-un act de vointa proprie?
„Nu, nene. Nu scrie în nicio lege că trebuie să mă opresc la distanța, suficient cât să nu provoc o tahicardie”, așa că hai cu pulsul mărit !
Dupa cateva luni in Barcelona, va spun cu mana pe inima ca m-am vindecat de stresul traversarii strazii, nu mai trec strada uitandu-ma catre sofer ca si când l-as provoca: “Hai sa te vad daca ai curajul sa ma calci?!!” Traversez agale chiar si pe trecerile de pietoni nesemaforizate. Pentru ca stiu, sunt convinsa ca nu voi auzi scartait de roti la doi metri distanta. Niciodata.
Azi am vazut un cuplu de indragostiti care se sarutau pe o trecere de pietoni, in timp ce soferii asteptau rabdatori ca momentul sa se termine intr-un fel. Hmmmmm!
Ceva nu e in regula cu trecerile de pietoni din Romania. Numai eu simt asta?