Moldovenii au de ales între o formațiune socialistă, condusă de Dodon, cu rădăcini și sprijin fațiș de la Moscova și o partida pro-europeană, condusa de Maia Sandu. Partidul declarat pro-european a mai condus țara un număr de ani fără însă ca în acest timp să aibă loc reformele pe care le-a promis, ci dimpotrivă, scandalurile de corupție au ținut capul de afiș al publicațiilor ani la rând.
Pro-europenii au mari probleme în a convinge electoratul că în proximul mandat chiar vor face reformele pe care le promit, în condițiile în care au mai avut puterea, timp în care s-au întâmplat lucruri cel puțin ciudate din punctul de vedere al europeanului de rând – dacă ar trebui să amintesc doar de scandalul miliardului de dolari care a „dispărut misterios” din băncile Chișinăului – . Pare aproape o misiune imposibilă convingerea electorilor că de data asta interesele oamenilor de rând chiar vor fi apărate.
Pe de altă parte Dodon este pe valul unui 40% de intenție de vot în sondaje, sprijinit de la Moscova, iar cei 3 milioane de moldoveni rămași in țară – în condițiile în care emigrația se ridică dupa ultimele evaluări la 25% din populația activă – sunt tentați să îl voteze în amintirea vremurilor glorioase când Basarabia era gobernie sovietică.
Anunțul prin care omul influentului Plahotniuc spune că se retrage din cursă declarându-și sprijinul pentru principalul candidat pro-european, ia prin surprindere atât electoratul, care nu înțelege mare lucru din mișcarea omului de afaceri, cât și staff-ul de campanie al Maiei Sandu care vede în această mișcare un cadou otrăvit.
Oricare ar fi însă intenția de vot a fiecărui moldovean cu drept de vot, esențială este exprimarea lui, oriunde s-ar afla cetățeanul moldovean: emigrat la Moscova, în Europa de Vest, în România sau rămas acasă.
