Dar eu am stat la masa electorală la care veneau spaniolii grămadă, am lăsat Paștele meu deoparte, poate or ajunge vreodată să priceapă că nu ai cum să fixezi ziua alegerilor în plin Paște ortodox, când la tine în țară trăiesc 1 milion de români, și alte zeci de mii de greci, armeni, georgieni, ruși, ucraineni, bulgari, etc. Așa cum nu ai cum să faci alegeri în plin Ramadan. Din respect. Dar șacalul nu știe chestii din astea. El este doar un supraviețuitor care consideră eleganța un snobism inutil și fandosit.
Nu! Eu sunt un căpșunar la o masă electorală, trag cu ochiul la oamenii ăștia care se bagă în hora democrației, că poate nu s-a înțeles, democrația este fix votul și cam atât.
Oana Ursache / Granada
Indiferent cât sună din cozi șerpii cu clopoței din politichia dâmbovițeană, democrație este atunci când deschizi ochii la oamenii din jurul tău și închizi ochii la Antena 3, când pricepi că cineva îți joacă fente printre proprii neuroni, mergi în piață și vezi că și bătrânica de îți vindea legături de pătrunjel și busuioc și 7 ouă, până și ea și-a dat seama că am lăsat țara pe mâna nimicului absolut.
Fără să fi avut vreodată geniali oameni de stat, am reușit totuși performanța de a atinge fundul hăului, ei bine, te trezești într-o dimineață, te uiți în telefon, vezi că numerele pe care le ai în agendă încep toate cu alte prefixe decât 0040, și te ia o mâhnire vecină cu depresia, scrâșnești din dinți și te bagi în politică. Și faci uite așa politică cu oamenii din preajma ta acolo unde trăiești, și mergi cu gașca la vot și de la 80% în sus prezență la vot, începi să trimiți întrun Parlament oamenii care contează.
Dar eu sunt o biată căpșunăreasă, ce știu eu despre politica spaniolă, ce știu eu despre oamenii de ieri și oamenii de azi din politica lor? Ce înțeleg eu din țara lor, din legile lor, din felul lor de a fi, din modus vivendi hispaniensis?
Să nu cumva să mă confundați cu vreun analist, cu vreun statistician sau jurnalist, cu vreun deținător de adevăruri absolute azi și penibile resorturi ilogice mâine.
Așa căpșunăreasă cum sunt, nu doar est-europeană intercalată în Occident, ci și femeie, cum s-a mai pomenit să nu poată o femeie să doarmă noaptea de grija afișelor pe care le-a lipit astă noapte până la ora 3, urcându-se pe scara proptită pe stâlp, cu patentu’ la brăcinari? Iaca am învățat de la ei, i-am învățat pe de rost, îi intuiesc și le dau dreptate sau îi contrazic, după cum le este norocul și cunoașterea.
Românii au în casa TV românesc. Tu? Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Sunt căpșunăreasă și știu cum au jucat cei de la guvern cartea acestor alegeri. Era now or never și vor câștiga, așa cum a câștigat acest personaj politic spaniol de final de deceniu de început de mileniu, pe care îl înmormântaseră cu toții și îi cântaseră prohoduțul, dar ei din morți s-a sculat, cu moartea pre moarte călcând, i-a răspopit pe toți și a dansat pe amintirea marilor legende politice din vechimea celor mai bine de 45 de ani de democrație, vechii lupi de mare din politica spaniolă au rămas pagini în cursurile de istorie din universități, iar la Montcloa s-a așezat semeț modelul șacalului tânăr și disperat după putere, care ia avionul prezidențial să margă la concert rock și să facă un tur al lumii ca să vază și ochiul lui lumea, pe care o văzu oglindită până atunci doar în orgoliul lui nemăsurat.
Sunt căpșunăreasă și locuiesc într-un sat numit Peligros (funny name, inni?) și în duminca Paștelui meu, adică eu sunt agnostică, dar tot aș fi ciocnit un ou roșu.
Sunt căpșunăreasă și ieri m-a sunat după jumătate de an Lavinica, o femeie a carei poveste ar trebui să punem mâna să o scriem, m-a sunat și mi-a adus un cozonac proaspăt scos din cuptor și trei ouă: unul roșu, unul galben și celălalt albastru. Nu râdeți! Nu vă rotiți ochii în capuri! Pentru că cele trei ouă în sudul Spaniei au alt sens și alte valențe și alte coduri decât cele de acasă. Aici când primești chestii din astea, primești de fapt aerul pe care l-a respirat dăruitorul la el acasă, în sat la el, iar tu primindu-l, crezi că este fix aerul de acasă de la tine, în cazul meu de pe Obcina Mare. Când primești cadou trei ouă tricolor, îți faci selfie cu ele! Și nu la mișto!
Și am mai primit ouă de acasă, ouă de la Viorica, vecina noastră care are găini porumbace, enorme, grase și ouătoare, mi le-a fiert mama și mi le-a trimis, să am ou cu gălbenuș adevărat. Și mi le-a fiert un pic moi, exact așa cum îmi plac mie. Și mi-a făcut cozonac și pască și mi-a trimis. Și a mai venit și o colegă de la Universitatea din București, care mi-a adus rahat și ciocolată cu iepurași de paște desenată pe ea.
Dar eu am stat la masa electorală la care veneau spaniolii grămadă, am lăsat Paștele meu deoparte, poate or ajunge vreodată să priceapă că nu ai cum să fixezi ziua alegerilor în plin Paște ortodox, când la tine în țară trăiesc 1 milion de români, și alte zeci de mii de greci, armeni, georgieni, ruși, ucraineni, bulgari, etc. Așa cum nu ai cum să faci alegeri în plin Ramadan. Din respect. Dar șacalul nu știe chestii din astea. El este doar un supraviețuitor care consideră eleganța un snobism inutil și fandosit.
Sunt la masă, spaniolii au venit ca nebunii, au luat cu asalt secția de votare, au stat liniștiți la coadă. Au râs zgomotos. Așa sunt ei! E duminică, e primăvară, a plouat un pic, se vor face iar măslinele grase cât pumnișorul de prunc, ce motiv ar avea să se isterizeze, e soare și de aici pleacă la berică, umplu terasele și se pun pe dezbătut, pe râs și pe alocuri pe dansat.
Vin familii întregi, cu copii în cărucioare și prunci după gât, cu bunicii și cu verișorii, ba chiar și o nuntă întreagă a venit, toate femeile cu pălării de Buckingham, și bărbații în smocking și încă o tură de copii înfășurați în catifeluri și mătăsuri scrobite.
Cum să nu îi iubești?
Îi iubesc, cum să nu? În calitatea mea de căpșunăreasă, fac totalul participării și îmi dă 65%. Dar eu sunt de litere. Aștept pe unii mai performanți să dea rezultatele lor.
Îi iubesc și pe copiii mei, care au făcut ochii cât cepele când am ajuns azi acasă, deși nu mă așteptau, mi-au dat surpriza surprizelor colegii mei și m-au înlocuit la masă, așa că am ciocnit ouă și am mâncat pască. Sunt căpșunăreasă, i-am avut pe copii cu mine la masa de Paște și, așa agnostică cum sunt, mi-am explicat că asta înseamnă de fapt sărbătorile dintre oameni: bucurie! De ce mama huciului ne-o fi atât de greu să ne bucurăm, nu reușesc să înțeleg. Sunt la masa, verific buletine si nu am timp sa ma plictisesc, pentru că mă gândesc cu groază că se vor umple urnele. O spun în glumă colegilor mei de la celelalte partide. Îmi arată că avem două urne suplimentare. Rămân mască. La toate se gândesc spaniolii ăștia!
Nu înțeleg ce îi mână în luptă, cel mai probabil spaima de formațiunea de extremă dreapta (sper!!!!), verzii generați de pretențiile Cataluniei la independență, adică naționaliști ei, păi ce?, noi să fim mai proști?, ia de aici formațiune de extremă dreapta, cu spaniolismul tatuat direct pe venă și discurs orbanistic, sau polonez, sau italienesc, vin și ei cu pumnul spre cer să echilibreze balanța dezechilibrată de către extrema stângă.
Spaniolii sunt pasionali, se încing, dar nu scot toporul. Ei au învățat să meargă la vot și să își verifice democrația. Și-au activat simțul civic și dau năvală de dimineață. Curg șiruri lungi, interminabile, mulți tineri, multe tatuaje, piercinguri pe peste tot, bicicliști, motocicliști, încearcă toți sa voteze cât mai repede, să nu piardă din timpul de terasă, de plimbare, de cursă până la mare, de ascensiune pe munte. Mai mare dragul!
Tare multe înveți din țara în care trăiești, dacă stai la o masă electorală.
Dar ce voiam să vă spunde fapt: frate! Mi s-a facut un dor și un chef de votat, ceva de speriat! Mă mănâncă degetele! Ceea ce vă doresc și Domniilor Voastre!
