Marti, 9 aprilie 2019
Deja nimeni nu mai neagă moartea tinerei Nelea S.
Corpul fără viață, al tinerei de 26 de ani a fost găsit pe jumătate îngropat pe un teren viran de lângă Ulldecona, la douăzeci de kilometri de Vinaros unde victima, din Republica Moldova, locuia. Logodnicul, de 22 de ani, român, este arestat acuzat de moartea violentă a perechii sale. Vorbim cu Nuria Ventura, primarița orașului Ulldecona / Tarragona.
Îndoielile unora, speranțele majorității, au primit singurul lucru concret în această poveste începută vinerea trecută cu arestarea unuia dintre locuitorii satului Ulldecona (Tarragona): odată descoperit corpul neînsuflețit al femeii de 26 de ani se putea vorbi despre crimă.
Moartea s-a supus probelor
Dintr-un moment în altul au încetat să îi mai spună Adrian și au început să vorbească despre el folosind sintagma „bărbatul acesta”. „Ăsta”. Ceea ce, într-o mica localitate precum Ulldecona este un apelativ care funcționează atunci când vrei să te distanțezi de cineva. Un demonstrativ care, de moment, este prima condamnare primită de tânărul de 22 de ani care se presupune că în urmă cu câteva săptămâni i-ar fi luat viața celei care fusese perechea lui sentimentală.
Acești oameni liniștiți, locuitori ai așezării tarragonese, își imaginau că poveștile cu morți violente sunt ceva ce aparține domeniul cinematografiei și programelor de televiziune. Un sat întreg emoționat și în șoc. Nu există sfaturi pentru a face față neputinței. Și nici furiei. A exprima în cuvinte pare a fi, deși nu sutem absolut siguri, cea mai bună metodă de a vindeca.
Nuria Ventura, primarul Ulldeconei, jurnalistă de profesie, e o obișnuită a întrebărilor. Le-a adresat diferitelor personaje pe care le-a intervievat de-a lungul timpului și, ca autoritate publică-deputat, primar- a și răspuns colegilor dumneaei. Obținerea acestui interviu a fost un lucru complicat. Primărița care de obicei acționează neîntârziat, de data aceasta ezita.
După patru zile ne răspunde totuși:
Sensibilitatea ne supune că, emoțional, morțile violente sunt de nerezolvat. În ce își găsește sprijinul Nuria, persoana, în confruntarea cu acest act de violența extrema?
N.V. Este un moment de tristețe absolută și de dezolare. Dar în fața adversităților știm să ne unim forțele. Sunt zile foarte dificile dar sunt și zile în care ne unim pentru a oferi familiei, apropiaților și cunoscuților Neleei sprijinul, afecțiunea și condoleanțele noastre sincere. Dovada publică a celor enumerate o constituie decretarea celor doua zile de doliu oficial.
Eficiența forțelor de ordine ne-a înapoiat corpul victimei și, deocamdată, o parte din adevărul faptelor. Ne rămâne doar să nu o facem de „două ori victimă”.
Cum putem debilita neimplicarea individuală și colectivă în cazurile de violența de gen, cum putem lăsa de „îndulcit statisticile” ?
Ne reafirmăm convingerea că este nevoie de o schimbare la nivel social care să elimine orice fel de violență de gen, fie ea fizică, verbală ori de altă natură și încurajăm relațiile de respect și egalitate între bărbați și femei. Crimele de acest tip sunt cea mai agravată consecință a inegalităților și a discriminării pe care le suferă încă femeile. Nu ne aflăm în fața unei teme individuale, domestice ci se tratează de o problemă colectivă, politică și publică și, tocmai de aceea, cu toții trebuie să ne transformăm într-o voce colectivă care sa spună Suficient!
Este evident că nu există comportamente rezonabil-violente. Până în ce punct aspiră legea civilă să regularizeze relațiile care sunt, în fond, niște acorduri personale?
Nu este vorba de a continua să formulăm vise și dorințe. Trebuie să construim o societate care să nu tolereze, mai mult, să respingă orice tip de violență de gen. Trebuie să transformăm realitatea pentru a putea obține o societate liberă și sigură, o societate justă, egalitaristă, o societate în care nici un bărbat să nu se simtă îndreptățit să omoare o femeie.
Este necesar să penalizăm această atitudine și să luptăm impotriva imaginilor care o normalizează, banalizează sau chiar îi fac apologie. În definitiv, vom lupta pentru o societate egalitaristă, dreaptă, bogată, integratoare și liberă de violență. Echilibrata.
Acestea sunt marile provocări pe care le avem în față și trebuie să beneficiem de sprijinul și ajutorul tuturor instituțiilor, agenților sociali, femeilor și bărbaților din orașele și satele noastre. Doar așa putem transforma această idee în realitate.
În ultimii ani au existat polemici în ceea ce privește pedepsirea acestor fapte. Este suficientă această „veghe a statului”? Cum se poziționează societatea? Cum se pot obține bunele practici care să frâneze comportamentele delictive?
Șocul pe care ni-l produc crimele care au la bază violența de gen trebuie să servească pentru a impulsa o reflexie profundă asupra a tot ceea permite și sprijină violența contra femeilor. Astăzi suntem marcați de durerea provocată de asasinatul Naleei dar suntem un grup și vom transforma această durere în forță pentru a continua să luptăm pentru drepturile femeilor.
O crimă, trei naționalități implicate.
„Cei de-ai casei”, românii (una dintre comunitățile cele mai importante din Spania) și cetățenii Republicii Moldova. Într-un fel reprezintă un pas înapoi pentru unele dintre colectivele de inmigranți cele mai bine integrate din zonă.
Castellón, Vinaros, Ulldecona, La Senia. Geografie cu oameni. De mai bine de 15 ani, Ulldecona, este (și nu va înceta să fie) un referent pentru integrare. Cum se reface un sat extenuat de tragedie?
N.V. În astfel de situații nu se pune problema naționalității. Mai presus de locul din care provenim suntem toți persoane. Ne afectează pe toți și toți blamăm violența împotriva femeilor și asasinatul ca maxim exponent al acesteia.
Violența împotriva femeilor reprezintă una dintre cele mai josnice violări ale dreptului omului și, din păcate continuă să fie o problemă globală care nu ține cont de frontiere, vârstă, cultură sau statut social sau economic. Este prezentă în timp de pace și în perioade de conflict, în mediul familiar, la locul de muncă sau pe stradă. Este o nedreptate care împiedică avansul societății pe drumul spre egalitate și bunăstare așa cum toate și toți ne dorim.
Pentru a nu se îmbolnăvi (cine a spus că poporul nu se poate îmbolnăvi la fel cum o fac persoanele) Ulldecona luptă. Am asistat ieri la adunarea convocată de Plenul Primăriei, marșul organizat de Grup de Dones. Un mod de a nu lăsa durerea doar la stadiul de sentiment de impotență, nu?
Să continuăm lupta, să nu uităm. Să educăm. Să sumăm tinerii în lupta noastră pentru egalitate. Este imperios necesar să exprimăm public dezaprobarea noastra față de violență și să cerem pedepsirea, fără drept de apel, celor care o practică. Pentru că o parte fundamentală a luptei împotriva violenței o reprezintă condamnarea socială totală și absolută.
Asasinatul reprezintă manifestarea cea mai grotescă dar începe mult înainte și se ascunde în spatele faptelor sociale acceptate și fundamentate în comportamente cu bază structurală și culturală; situații care alimentează inegalitatea dintre femei și bărbați care se traduce într-o relație de subordonare care fracturează conviețuirea și pacea unei societăți care dorește un viitor fără frică.
Sigur că ne-am intrebat de ce…
Viața are o valoare supremă și,tocmai de aceea, să adâncim interogativul doare. „Om bun”, „vecin bun”, „ne era drag”… Dar moartea insistă în convingerile sale. Timpul ne va liniști dar, de asemenea, ne va impiedica să continuăm ca înainte.
Fiecare are propria sa viziune, care este cea a Nuriei? Care este postura primarului din Ulldecona?
N.V. Lupta pentru egalitate și impotriva discriminării a reușit să avanseze în atingerea obiectivelor însă mai a rămas mult drum de parcurs până să putem spune că bărbații și femeile se bucură de același tratament demn. Nu vom reuși doar cu ajutorul cuvintelor și al legilor. Este nevoie de multă implicare și de crearea unei rețele de sprijin pentru femeile care suferă din pricina violenței astfel încât ele să poată denunța, să poată cere și primi ajutor. Trebuie ca în această luptă să se implice barbați și femei, întreaga societate.
Lupta impotriva violenței de gen ar trebuie să fie planul prioritar. Pentru că deja moartea este prea mult!
