Miss World – gala Catalunya la Luz de Gas Barcelona

Luni, 18 iulie a fost o zi specială pentru candidatele la titlul de Miss World Spain Catalunya. Deasemenea a fost o seară extraordinară pentru noi toţi şi asta pentru că printre participantele la titlul de Miss World Catalunya au defilat şi două modele pe care le iubim: Oana Boza şi Daniela Gheorghiu. Am asistat la o deschidere de gală grandioasă în deplină concordanţă cu locaţia unde s-a desfăşurat evenimentul: Luz de Gas din Barcelona. Oficiile de gazdă ale evenimentului au fost făcute de Alicia Escriba.

Unul dintre momentele interesante a fost prezenţa pe scenă a foştilor candidaţi la Mister World Spain –Catalunya 2016 : Sito Fernandez (câştigător al premiului pentru cel mai bun proiect social media din Catalunya Mister World Top 2016 ), Rafa SP (dl. Prietenie 2016 și al doilea runner-up Jonathan Navarro de Arteaga 2016, Domnul Multimedia Adrian Ruder (TOP 6 din 2016), Dominican Papy (domnul top stil 2016) şi fosta candidată din ediţia din 2015 a Miss World Spain –Area Catalunya: Myriam Navarro de Arteaga şi Pilar Finestres (Miss fotogenie 2015)

Invitata specială a serii a fost Mireia Lalaguna Royo Miss Word 2015, câştigătoarea de anul trecut al competiţiei mondiale care a încurajat concurentele şi a înmânat coroana caştigătoarei Miss World Barcelona 2016. Concurentele la titlul de Miss World Spain Catalunya au fost: Carla Hernandez Gomez, Carla Font Cabrera, Carla Moreno Requena, Oana Boza, Daniela Gheorghiu, Samantha Sam, Karima Amirouche, Genese Batista Perez, Maria Isabel Rodriguez Soto, Sandra Rodriquez, Nadia Sanroma Murillo, Natalia Lorente, Lorena Garcia Morales, Diana AE, Magnolia Martinez, Stefania Ramos.

Probele concurentelor au constat în Talento, Proyecto Social, Deporte, Top Model, Style, Multimedia, Amistad y Fotogénica şi defilarea în rochii de seară. Deasemenea am putut urmări din sală un show extraordinar, o combinaţie reuşita între prezentările concurentelor şi momente artistice deosebite susţinute de artişti precum: Rebecca Scales şi Larrick Ebanck sau Corpul de balet 4dance.

Titlul Miss World Catalunya 2016 a fost obţinut de Carla Hernandez Gomez.

Oana Boza 22 de ani, studentă anul II la Relatii Internaţionale, stabilită in Barcelona-Spania este model profesionist. A absolvit două şcoli de modeling şi are diplome autorizate la cele mai bune academii de modeling din Spania, Hernando Herrera – Escuela Internacional de Modelos şi Maxim Models. A defilat pentru Christman World Premium By Araik Galstyan Barcelona 2015, la Stravaganza Fashion Show şi Casino Barcelona, AECC Catalunya Contra el Cáncer, pentru designerul vestimentar Ainhoa Quiroga, pentru designerul Pedro Clavero, pentru agenţia BCN Talents, revista profesionala de design floral Flowers World a cărui fondator este este Araik Galstyan, Revista-BCN.Events Magazine, Revista RoBarna de Barcelona şi diferite televiziuni catalane. Oana Boza a participat deasemenea la Grand World Premium Wedding Show by Araik Galstyan în Romania, Cluj-Napoca din 12 Iunie 2016.

miss world oana boza — ***Oana Boza pe scena Miss World la Luz de Gas – Barcelona 2016***

Daniela Gheorghiu este cea de a doua participantă la concurs dintre minunatele fete pentru care ne-am dus la gală. Este studentă la UDG Facultat d’Educació i Psicologia şi locuieşte în Girona. A luat parte la mai multe prezentări de modă în Catalunya, cel mai important eveniment dintre toate la care a participat este acesta: Miss World Spania Catalunya 2016.

daniela gheorghiu miss world barcelona — **Daniela Gheorghiu pe scena Miss World la Luz de Gas – Barcelona 2016**

Competiţia celor mai frumoase fete din Catalunya a fost una strânsă şi a durat aproximativ trei luni, timp în care fetele au participat la probe specifice, gala de luni seara fiind încununarea întregului program la care au fost înscrise în lupta pentru desemnarea celei care va participa din partea Catalunyei la etapa pe Spania a Miss World. Prezenţa în public a unui numeros grup de români nu a rămas neobservată iar fetele noastre au simţit din plin susţinerea noastră. Din păcate nu a fost suficient pentru ca una dintre ele să se încununeze cu coroana de lauri însă pentru noi au fost campioane şi le mulţumim.

“A fost o experimenţă frumoasă, unică, participarea la acest concurs. Plec cu amintiri frumoase, cunoştinţe, prieteni… un bagaj frumos. Chiar dacă nu a ieşit chiar aşa cum mi-aş fi dorit, pentru mine a fost ceva important, nu întodeauna lucrurile ies cum vrem noi, cam aşa este în cariera de modeling. Doresc sa transmit respectul meu pentru Armando De Almeida directorul concursului de la care am primit un real sprijin in acest concurs” ne-a declarat Oana imediat după încheierea concursului.

miss world barcelona luz de gas — *Foto: 20 Grados Fotografia*

Le urăm succes în cariera pentru care se pregătesc atât de mult.

Directorul artistic: Armando De Almeida, Șeful delegației: Jose Antonio Giovinco Mirabile, Director de marketing: José Antonio Piñero, Coafor: Alexandre, cosmetice Styling: echipa Miki Werner, Machiaj: Liliana Turizo, echipa Design de costume: Jiovanny Navarrete Vera, Modele de haute couture: Carme Trias (modartt), Olga Macia Soldevila şi Jose Maria.

11/07/201611/07/2016

Carte românească în reţeaua bibliotecilor publice din Catalunya – Activitate a ACROS Sabadell

Una dintre asociaţiile active în cadrul comunităţii româneşti din Catalunya este ACROS Sabadell. Înfiinţată anul trecut, în 2015, are la activ două obiective îndeplinite: o donaţie de carte în limba română către reţeaua Bibliotecii Publice din Catalunya şi înfiinţarea unei parohii ortodoxe româneşti în Sabadell în a cărei organizare a avut un rol important.

Despre cea de a doua am relatat pe larg într-un articol precedent iar despre donaţia de carte avem mai multe amănunte acum. În luna Octombrie 2015, în prezenţa oficialităţilor municipale din Sabadell, ale consulatului României şi al Moldovei în Barcelona, ACROS Sabadell a donat un prim lot de novele în limba română la Biblioteca Vapor Badia din Sabadell.

Aceste cărţi sunt destinate tuturor românilor din Catalunya care le pot regăsi în orice bibliotecă publică la cerere. Din interviul acordat staţiei locale de radio din Sabadell de către iniţiatorul acţiunii am desprins faptul că aceste cărţi pot fi obţinute de oricare cititor din Catalunya la biblioteca locală unde este arondat, reţeaua de biblioteci catalana făcând posibil transferul, la cerere, oriunde. Lista de titluri este disponibilă la oricare bibliotecă publică.

Impulsarea acestei iniţiative vine ca urmare a cererii comunităţii româneşti de literatura în limba română, ţinând cont că tot mai mulţi tineri români care s-au născut şi locuiesc aici nu au acces la o astfel de literatură şi că din ce în ce mai mult se îndepărtează de originea şi de cultura lor. În acest context ACROS vine cu prima sa donaţie de astfel de material. Merită menţionat că este prima asociaţie din Catalunya care îmbogăţeşte arhivele bibliotecilor publice catalane cu literatură românească, unde marii noştri scriitori precum Caragiale, Eliade, Eminescu, etc sunt acum accesibile tinerilor noştri şi nu numai.

Succesul acestei donaţii s-a bucurat de atenţie şi din partea mass-mediei locale, Radio Sabadell a ţinut să îi aibă ca invitaţi în cadrul emisiunii „A bona hora” prilej cu care au putut detalia activităţile şi proiectele asociaţiei atât în vederea sprijinirii comunităţii româneşti cât şi pentru a face cunoscute obiceiurile, tradiţiile şi cultura românească.

„Aceasta reuşită ne-a ambiţionat să pregătim o a doua acţiune de donare, de data aceasta ne vom orienta spre cei mici, pregătind faimoasele poveşti a lui Creangă şi nu numai” ne-a declarat domnul Roberto Valsan, preşedintele asociaţiei din Sabadell.

Asociación Cultural Rumana de Sabadell

04/07/201605/07/2016

Chihaia Dumitru – Unul dintre motoarele vieţii comunitare româneşti din Belgia (interviu)

Vorbim astăzi cu domnul Chihaia Dumitru, consilier al Consiliului Românilor de Pretutindeni din partea comunităţii româneşti din Belgia despre motivele care l-au făcut să creadă în ideea necesităţii participării la congresul Diasporei de la Bucureşti.

RoBarna: În primul rând felicitari pentru curajul de a participa ca delegat la Congresul Românilor de Pretutindeni. Eşti persoană publică, spune-ne ceva despre tine

Chihaia Dumitru: Mulțumesc! Da, aici aveți dreptate, a fost nevoie și de curaj. Poate că atunci când am hotărât să particip nu am știut că e nevoie și de curaj dar acum îmi dau seama că fără ar fi fost imposibil. Dacă nu exista curaj, cum altfel ar fi putut un om, care a pornit de jos, de la firul ierbii, să participe la un astfel de eveniment?! Despre mine?! 6 ani în Belgia, începuți cu un contract de 3 luni la o seră de căpșuni și urmați de 3 ani de muncă în construcții metalice. Mi-am dorit mereu mai mult, am știut că pot mai mult și până acum nu m-a oprit nimic. Inginer agronom la profesie, momentan fac uz de studiile din România lucrând undeva într-un domeniu adiacent agriculturii. Sper într-o zi să îmi pun experiența acumulată aici în slujba țării mele. Job-ul actual îmi oferă însă timpul și mijloacele de a întreține un hobby, iar hobby-ul meu e contactul cu oamenii. Am oscilat mereu între a crede că hobby-ul meu e scrisul și voluntariatul, ca mai apoi să realizez că luate împreună acestea vorbesc despre empatie și aplecarea față de oameni. Las campaniile la care am participat să vorbească mai mult despre acest aspect al personalității mele.

– De ce ai dorit sa fii delegat la Congresul Românilor de Pretutindeni?

– Încă de când se vorbea că voi avea nevoie de 500 de semnături am decis să particip, deci, revenind la prima întrebare, vă dați seama că a fost vorba chiar de curaj. Faptul că îmi câștigasem un capital de încredere printre oamenii de aici din Belgia, scriind la blogul meu, Știri din Belgia, am decis că trebuie să merg să încerc să reprezint nu românii din Belgia, așa cum se vehiculează, ci să fiu una din vocile care să spună sus și tare că diaspora are nevoie de un singur lucru: respect. Am scris despre asta și pe blog, și am detaliat punctele despre care am dorit să vorbesc. Din păcate, la Congres nu s-a putut spune mare lucru, dar ca idee, respectul trebuie să fie un punct primordial atunci când vorbim despre relația dintre structurile de conducere din România și diaspora. Iar dacă începem de la respect putem să obținem din start o imagine clară a problemelor cu care se confruntă diaspora. Să vă explic: avem o sumedenie de pârghii de dialog cu România și totuși vorbim în continuare cu limbi de lemn. Avem consulatele, avem ambasadele, avem institutele culturale românești, DPRRP, MAE, deputați și senatori de diaspora la care acum se adaugă un Congres și un Consiliu al românilor de pretutindeni. Deci, dacă e să respectăm diaspora și oamenii ei, poate e momentul să îi oferim respectul cuvenit înființând un minister al diaporei – o umbrelă sub care să își găsească locul toate aceste structuri, vechi și noi, și de unde să începem să construim cu adevărat pentru o diasporă unită.

– Ce te aşteptai sa faci la congres şi ce s-a întâmplat de fapt? (în opinia ta evident)

– Ce s-a întâmplat de fapt?! Am fost filmat plimbându-mă în pataloni scurți pe holurile hotelului. S-a făcut atâta caz că regret că nu m-am gândit mai devreme să îmi fac campaniile umanitare tot în pantaloni scurți. Oricum, am învățat din experiența asta și cred în continuare că este mai important ce soluții aducem nu ce discută de pe margine unul sau altul, mai cârcotaș de fel. Mă așteptam ca acest Congres să fie ceea ce s-a spus că o să fie și nu a fost: o punte de dialog. Câțiva dintre cei prezenți au uitat că în acele două zile de Congres trebuia să muncim și au transformat punțile de dialog în poteci prin pădurile întunecate ale spiritului uman, mereu în căutare de afirmare și de succes. Personal consider că succesul se obține prin fapte. Câțiva au înțeles că succesul se obține strigând de la un pupitru dintr-o clădire emblemă a României. Era de așteptat ca diaspora să ne răstignească azi spunând despre Consiliu că nu e vocea ei, având în vedere circul creat. Dar să nu fim negativiști. Un lucru bun s-a întâmplat: avem un Consiliu. Și aici trebuie delimitate două chestiuni: avem instituția Consiliului, pe care nu avem voie să o denigrăm niciodată, și avem membrii de anul acesta ai Consiliului, pe care ar fi indicat să îi lăsăm să dovedească ce pot, dacă pot.

– Sunt voci care spun ca întregul congres a fost o manifestare de faţadă. Crezi că organizatorii au avut în vedere doar motive electorale? Senzaţia ta este că parlamentului îi este indiferentă vocea diasporei?

–Și dacă au făcut-o, care e problema? Să ne înțelegem, diaspora este o entitate vie, prezentă, implicată și gata să răspundă oricând provocărilor politice care vin din România. Că a fost de fațadă sau că parlamentarii sunt indiferenți față de vocea a 4 milioane de români, ține de alegerea lor în ceea ce privește modul cum fac ei politică. Iar diapora vede aceste lucruri și le taxează dacă ele există. Însă nu trebuie uitat faptul că azi, diapora are o instituție prin care poate să vorbească, și sper să își folosească această nouă voce. Sper ca după aceste vocalize ale presei din diaspora să urmeze și soluții, proiecte, invitații la dialog și rezultate. Doar așa putem da valoare unui proiect chiar dacă, să zicem, el a fost creat doar de fațadă.

chihaia dumitru — *Chihaia Dumitru – Consilier al Consiliului Românilor de Pretutindeni din partea Comunităţii din Belgia*

– Crezi că jocurile erau deja făcute iar consiliul rezultat va fi unul manipulabil, sau că acesta poate fi embrionul unei mişcări organice cu personalitate, statut şi voce proprie?

– Eu făcând parte din Consiliul Românilor de Pretutindeni vă pot spune că această întrebare este prematură. Statut avem, voce am stabilit că este dacă decidem de cuviință, și da, suntem în fază embrionară. Abia încolțim, de rădăcini nici nu poate fi vorba. Așa că manipulabil, nu, nu are cum să fie. Poate să devină în schimb, dacă și numai dacă, membrii Consiliului uită că există oameni în diaspora care sunt plătiți prost, că li se încalcă zilnic drepturi, că statul român îi uită pe aceștia și pe mulți alții de multe ori, că la consulate sunt cozi interminabile, că morții sunt aduși acasă prin mila altor români, că la nivel de cultură evităm să înțelegem că micii și berea nu sunt elemente definitorii țării și că de ei depinde să schimbe toate aceste nedreptăți. Ține de natura umană a fiecărui consilier și de modul cum înțelege el rolul cu care a fost investit. Să fim clari: vorbim la modul general, înțelegând că tot consilieri o să fie și cei din mandatele viitoare la fel ca și cei de azi. Dacă ar fi să vreau să folosesc o expresie la modă, aș spune că diaspora ne-a dat un cec în alb și că depinde de fiecare consilier în parte cum decide să își folosească cecul lui. Eu sunt convins însă că în cele din urmă apele se vor calma și vom putea începe să lucrăm ca un întreg.

– Din postura de delegat la congresul românilor de pretutindeni ce părere ai despre neimplicarea la vârf a preşedenţiei şi a guvernului? De ce crezi că Preşedintele şi Premierul nu au dorit să participe la congresul dedicat oamenilor care au contribuit mult la obţinerea poziţiilor pe care le ocupă astăzi?

– Din partea instituției președintelui a fost prezenta doamna Sandra Pralong, care a trimis mesajul președintelui. Mesajul dumnealui era deja cunoscut în diapora, acesta vorbind de multe ori despre faptul că diapora este considerată o prioritate. Pe fondul Brexit-ului, consider că prioritățile Președintelui și ale Domnului Cioloș au fost de a urmări evoluțiile de acolo. Sunt convins că Președintele dar și Premierul României vor lua act de constituirea acestui Consiliu și vor acționa în așa măsură încât să putem stabili parametrii viitoarelor colaborări.

– Din poziţia de consilier al Consilului Românilor de Pretutindeni ai un mesaj pentru comunitatea din Diaspora?

– Oferiți-ne o șansă, oferindu-vă vouă o șansă. Se face trafic enorm pe tot Internetul și a curs și ceva cerneală, vorbindu-se despre acest Consiliu ca despre cine știe ce mare țeapă dată românilor. De ce?! Nu pot, sincer, să vă explic. Ce știu să vă spun e că acest consiliu nu este decât o echipă de oameni, voluntari, care cheltuie timp, bani și nervi. De ce ar face-o dacă nu ar fi mânați de un minim de intenții bune?! Nu suntem plătiți, nu ni se decontează nimic, și totuși suntem huliți. Eu vă invit să ne contactați, să ne vorbiți despre soluțiile gândite de voi, să căutați să ne oferiți punți de legătură cu țările care au ales să nu se prezinte la Congres și, per total, să încercăm să formăm o rețea globală de dialog, o pânză de păianjen pe care să putem prinde mai târziu, una după alta, reușitele noatre ale tuturor românilor, nu doar ale unui Consiliu.

………

02/07/201603/07/2016

Niculina Saroz, una dintre vocile autorizate ale Congresului Românilor de Pretutindeni – Interviu

Buna ziua Niculina Saroz,

Urmărim de ceva vreme evoluţia evenimentelor legate de Congresul Românilor de Pretutindeni despre care am mai scris. Sunteţi unul dintre vice-preşedinţii Consiliulului Românilor de Pretutindeni aflat astăzi în curs de validare parlamentară. Contestat din toate părţile, hulit, blamat şi acuzat de toate relele încă înainte de a se naşte, despre acest Consiliu şi despre speranţele care se pun în el vă rugăm să ne vorbiţi dumneavoastră care aţi fost acolo şi sunteţi o persoană care nu poate fi acuzată de a fi făcut parte anterior dintr-unul dintre grupurile interesate.

Aţi îndrăznit să credeţi în ideea constituirii Consiliului Românilor de Pretutindeni care, indiferent de opiniile de pe margine – interesate sau nu -, poate deriva într-un organism al diasporei cu personalitate şi voce proprie (daca va fi construit cu grijă) şi, de ce nu, ar putea deveni unul de care Bucureştiul să ţină seama indiferent cine se va afla la putere într-un moment sau altul.

Robarna: Niculina Saroz, în primul rând felicitari pentru numirea în funcţia de vicepresedinte al Consiliului Românilor de Pretutindeni. Acum că ai devenit persoană publică spune-ne ceva despre tine

Niculina Saroz: Așteptăm încă validarea oficială a Parlamentului. Dar, mulțumesc!

Am 31 de ani și sunt din Baia Mare, Maramureș. De fapt, ca să fiu sinceră, mereu spun că sunt pe jumătate bistrițeancă. Mi-am petrecut toate vacanțele pe Valea Bârgăului și, mă simt puțin și de acolo. De unde păstrez și cele mai frumoase amintiri din copilărie și adolescență. La data de 3 februarie 2005, am ajuns pe meleaguri asturiene, stabilindu-mă în orașul Gijón, unde locuiesc și azi.

Din punct de vedere profesional, nu cred mă deosebesc de majoritatea conaționalilor noștri. Până în anul 2011 am avut diverse ocupații. Cei mai mulți ani am muncit în serviciul domestic, însă am fost și agent de marketing pentru o companie de telefonie (clar vorbind, vânzare de la ușă la ușă), ajutor de bucătar, ospătar, etc. Am muncit câteva zile chiar și într-o crescătorie de pui. Imaginați-vă o hală cu peste 5000 de pui care trebuiau încărcați într-un camion; cred că nu este nevoie să dau mai multe detalii.

În acea perioadă, pe lângă activitatea desfășurată, m-am pregătit pentru meseria pe care o exercit în prezent. Din 2011 sunt traducător/interpret autorizat. Pe plan personal, sunt căsătorită cu un sătmărean și avem un băiețel de 4 anișori. Ne-am cunoscut aici

Robarna: De ce ai dorit sa fii delegata la Congresul Românilor de Pretutindeni?

Niculina Saroz: De mai bine de 5 ani realizez activități de voluntariat, oferind informații și suport pentru cetățenii români din Spania (în special cei stabiliți în Principatul Asturias). Mereu mi-am dorit să mă implic mai mult în problemele comunității însă, uneori nu aveam timpul necesar, alteori nu aveam curajul necesar. Cu toate acestea, de câtva timp încoace am început să am mai multă încredere în mine și să am ideile mai clare.

Acum câteva luni m-am înscris într-un program pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, finanțat de Guvernul Principatului Asturias, care se va desfășura în luna septembrie 2016. Am prezentat o idee de proiect (antreprenoriat social) privind comunitatea românească din Asturias și, dintre cele peste 200 de persoane înscrise, pot spune cu mândrie că fac parte dintre cele 30 de persoane selecționate.

La scurt timp după înscriere în cadrul acestui program, pe pagina Consulatului General al României la Bilbao am văzut informația cu privire la congres. De la început am considerat că este oportunitatea de a da încă un pas în implicarea mea în problemele comunității, dar decizia de a participa am luat-o doar cu o săptămână înainte de data limită indicată pentru depunerea dosarelor.

Luarea deciziei nu a fost deloc ușoară, cu toate că mi-am pus multe speranțe în acest congres. Toți cred că am visat cândva la un adevărat intermediar între oamenii de rând din diaspora și parlament. Aceasta era o oportunitate istorică! Știam că va trebui să plec pentru câteva zile la București, să plătesc din buzunarul meu biletele de avion dar, nu știam prea bine cum se va desfășura congresul, dacă voi putea spune ceva acolo sau dacă va avea totuși vreun rezultat… Cu toate acestea, foarte multe persoane (familie, prieteni, colegi și clienți) m-au încurajat, și am decis să încep să adun semnături.

Robarna: Ce te aşteptai să faci la Congres şi ce s-a întâmplat de fapt (în opinia ta evident)?

Niculina Saroz: Mă așteptam ca totul să decurgă cu normalitate, cu toate că bănuiam că discursurile oficialităților și mai ales intervențiile delegaților să depășească timpul prevăzut (3 min./delegat) și că va rămâne destul de puțin timp efectiv de lucru.

La ce nu mă așteptam? Nu mă prea așteptam la atâtea dezacorduri, complicații și la ridicarea tonului. Chiar și atunci când avem dreptate, consider că trebuie să știm cum să explicăm lucrurile în mod civilizat, mai ales atunci cînd ne aflam într-o insituție de stat și la un eveniment formal, unde ne prezentăm în numele oamenilor care ne-au delegat și nu în interes propriu. Așa vreau cred că ne-am prezentat toți.

Dar, ca să nu ne abatem de la subiect… În limita timpului disponibil, cred că am făcut destul de multe lucruri.

S-au ales cei 35 de membrii ai Consiliului Românilor de Pretutindeni – primul for alcătuit în totalitate de români din diaspora, s-a ales biroul executiv al Consiliului (9 persoane: președinte, prim-vicepreședinte, 6 vicepreședinți și un secretar), s-au dezbătut unele dintre principalele probleme cu care se confruntă românii din afara granițelor țării, s-au înaintat câteva propuneri cu privire la îmbunătățirea cadrului legislativ, etc.

Și cum spunea unul dintre colegii mei acum câteva zile, ce este clar este că acest nou Consiliu a început deja să lucreze pentru a putea aduce cât mai repede rezultate pentru comunitățile românești.

Niculina Saroz inline — ***Niculina Saroz, Spania: Vice-Preşedinte al Consiliulului Românilor de Pretutindeni***

Robarna: Sunt voci care spun ca întregul congres a fost o manifestare de faţadă. Crezi că organizatorii au organizat congresul doar din motive electorale? Senzaţia ta este ca parlamentului îi este indiferenta vocea Diasporei?

Niculina Saroz: Vocile mereu vor exista. Și în cazul de față, eu personal consider că aceste voci nu ar mai vocifera atât de mult dacă într-adevăr ar lupta pentru interesele tuturor românilor. Trebuia ca toți să fie interesați de esența evenimentului și nu de culoarea politică a organizatorilor.

Nu consider că a fost o manifestare de fațadă. Nu consider că acest congres a fost organizat doar din motive electorale. Este adevărat că putea să fie puțin mai bine organizat dar, dacă ne tot lamentăm pierdem timp prețios și energie; resurse care ar trebui să fie folosite pentru analizarea problemelor tuturor românilor și căutarea imediată de soluții.

Senzația mea era că parlamentarului îi este indiferentă vocea diasporei dar, mi-am cam schimbat părerea. Există parlamentari dispuși să ne asculte însă și noi, românii din diaspora, avem o sarcină. Să știm să comunicăm, să știm să ne facem ascultați! Și nu prin ridicarea tonului.

Robarna: crezi că jocurile erau deja făcute iar consiliul rezultat va fi unul manipulabil sau că acesta poate fi embrionul unei mişcari organice cu personalitate, statut şi voce proprie?

Niculina Saroz: Cred că nu mai auzeam atât de multe voci acum dacă aceste jocuri erau făcute. Deci, bineînțeles că NU cred că jocurile erau deja făcute! Eu mă cunosc! Încercări de manipulare au existat în trecut, dar nu au avut succes. Cu o mare parte dintre colegii care fac parte din consiliu am foarte multe lucruri în comun. Nu cred că suntem ușor de manipulat și nici de speriat. Așteptăm validarea parlamentului. Dacă totul este ok, și cel puțin în viziunea mea, Consiliul va avea personalitate, statut și voce proprie.

Robarna: Ai un mesaj din poziţia de vicepreşedinte al Consiliului Românilor de Pretutindeni pentru Comunitatea din Spania?

Niculina Saroz: Mesajul meu este pentru toate comunitățile de români, în general…

Toți trebuie să depunem puțin efort pentru a avea o viață mai bună.

Transmiteți-ne problemele și propunerile dumneavoastră. Lăsați-vă ajutați!

Lăsați vocile scepticilor să vorbească. Dați-ne oportunitatea să vă demostrăm de ce suntem în stare.

27/06/201627/06/2016

Câştigătorul concursului de Fotografie „IE Mândră Românească”

Concursul de fotografie „IE Mândră Românească”, prin care revista Robarna a dorit să participe la campania de promovare a iei ca simbol al tradiţiilor naţionale, s-a încheiat.

Intenţia noastră nedeclarată era de a demonstra prin fotografiile pe care aţi avut plăcerea să le trimiteţi că veşmântul în sine este unul de sărbătoare, unul care înfrumuseţează prin el însuşi. Considerăm că aşa cum nu există mireasă care să nu fie frumoasă datorită şi încărcăturii emoţionale pe care o dă momentului rochia de mireasă, ia la rândul ei scoate la lumină frumuseţea din adâncul sufletului celui care o poartă, reflectată apoi în fotografiile dumneavoastră.

Câştigătoarea este Alexandra Ichim din Suceava care primeşte pe lângă premiu şi felicitările noastre.

Mulţumim de asemenea tuturor celorlalţi participanţi şi aşteptăm pe viitor o participare şi o implicare chiar mai largă.

Considerăm că participarea dumneavoastră a făcut măsura interesului pentru marcarea evenimentului şi vă anticipăm că vom continua cu organizarea de concursuri asemănătoare.

Vă mulţumim

24/06/201625/06/2016

Marele Festival al Trandafirilor de la Reus

Pentru cei care trăiesc de mulţi ani în Spania, 1.000 de români adunaţi la un loc, spectatori sau participanţi la un festival de folclor, este un spectacol în sine. Este meritul organizatorilor „Festivalului Trandafirilor” de la Reus de Rusalii, Sâmbăta 18 iunie și Duminică 19 iunie, de a fi atins acest record.

Organizat în Parcul „dels Pescadors” din Cambrills pe o vreme excelentă, cu sprijinul nemijlocit al primăriei locale, al domnului primar Carles Pellicer Punyed, Festivalul Trandafirilor a adus în faţa publicului numeros interpreţi îndrăgiţi de muzică populară şi ansambluri de dansuri populare ale românilor din mai multe comunităţi spaniole.

Muzica populară a invadat staţiunea de pe litoralul catalan făcând deliciul turiştilor în aceeaşi măsură ca şi spectatorilor iubitori de folclor cărora le-a fost destinată manifestarea. Atmosfera de festival popular a fost întregită de grătarele de cărbuni pe care au sfârâit pe tot parcursul zilei micii, pastrama şi cârnaţii tradiţionali pentru care s-a stat la coadă de la început până după tombola cu premii care a încheiat festivalul.

Horele în care s-au prins participantii au dat măsura plăcerii şi chefului de petrecere cu care publicul numeros a ţinut să participe la spectacolul total şi la atmosfera extraordinară susţinută de interpreţii şi dansatorii populari prezenţi.

festival cambrils tarragona — *Foto: DJ MYK Studio*

Capul de afiş a fost ţinut de îndrăgita interpretă de muzică populară Angela Rusu invitată special pentru eveniment din România care s-a declarat impresionată de publicul cald şi amator de distracţie prezent în număr atât de mare la spectacol. Aceasta a susținut un concert extraordinar în prima zi a festivalului, în data de 18 iunie iar în cea de a doua zi de festival a încântat publicul prezent în Parcul dels Pescadors cu un recital exclusiv şi antrenant.

„Sunt pentru prima data în Tarragona, o zona foarte frumoasă, plină de români frumoşi. Ţin să mulţumesc sponsorilor care au susţinut şi sprijinit acest festival şi să vă felicit pentru că sunteţi cu sufletul alături de tradiţiile şi obiceiurile noastre româneşti. Mulţumesc dlui. Dan Ancu pentru invitaţie şi brandului Moş Ion din Tarragona în mod special şi revistei RoBarna care aţi fost la înălţime. Sper cu tot sufletul să ne revedem la urmatoarea ediţie a celui mai mare festival de muzică şi dansuri populare din Catalunya –Festivalul Trandafirilor” a declarat pentru RoBarna Angela Rusu.

Au susţinut recitaluri ansambluri de dansuri populare din toată Catalunya: Zestrea Romanească din Castellon, Luceafărul din Tarragona, Acasă din Zaragoza și Plaiuri Românești din Lleida.

Interpreții de muzică populară: Cristi de la Vâlcea, Elena Bosînceanu Cristinel Gidoiu, Vasile Ciupec, Mircea Rezeș, Marius Mandocu, Emil Cristinel Bagneanu, Marcel Tomoiagă, Vasile Tivadar, Ani Șocai, Marius Mandocu care au interpretat melodiile indrăgite din repertoriile proprii sau din folclorul universal românesc.

Prezentatorii spectacolului au fost Ștefan Velic și Elena Bosînceanu.

Evenimentul a fost coordonat de Dan Ancu – președintele Asociației Socio-Culturală a Românilor din Tarragona „Mihai Eminescu” care ne-a vorbit despre efortul care a stat în spatele organizării acestui eveniment: „Organizarea unui astfel de eveniment presupune o muncă istovitoare pe care din fericire nu am făcut-o singur, am făcut echipă cu colegii mei Doina Ponea și Dinu Vieru şi m-am bucurat de sprijinul preotului Vasile Băltăreţu de la Parohia Ortodoxă din Tarragona. Când am văzut satisfacția românilor pe chip, starea lor de bine, am zis că a meritat tot efortul. Am trăit intens atât muzica populară cât și bucuria lor. Am dansat împreună cu ei. Am vrut să ofer artiștilor români din Spania posibilitatea de a fi alături de conaționalii lor, o şansă de a fi promovați. Îmi doresc ca la ediţia de anul viitor participarea să fie şi mai numeroasă ca număr atât din partea artiştilor invitaţi cât şi a spectatorilor”

Pentru că manifestarea nu ar fi fost posibilă fără sprijinul sponsorilor festivalului, îi menţionăm:
– Magazinele alimentare romaneşti Moş Ion din Barcelona şi Tarragona –Europrod Distribution SL;
– Digi Mobil Barcelona;
– MaxDSS Televiziune Românească prin Satelit Barcelona;
– Magazinul Alimentar Bucureşti din Reus;
– Bar- Restaurant PK2 din Torredembara ;
– Crama Dracula din Barcelona ;
– Ingrid Hodivoianu – Traducător;
– Caravana România Transilvania – Kurtos Calacs;
– Parc Lounge.
Premiile la tombola au fost asigurate de:
– Digi Mobil Spania;
– Max DSS Barcelona;
– Magazinul Mos Ion;
– Ingrid Hodivoianu-traducator ;
– Taller Pintura –pictor;
Parteneri Media:
– Revista RoBarna Barcelona
– DJ MYK Studio

20/06/201620/06/2016

IE Mândră Românească

Ziua Internaţională a Iei Româneşti – Concurs de Fotografie

Vineri, 24 Iunie 2016, sărbătorim frumuseţea şi portul tradiţional românesc. Câştigă un parfum Exclusiv Chanel Coco Mademoisele – Eau de Parfum.

Vă invităm să participaţi la un concurs de fotografie cu tema „Ie Mândră Românească”. Este uşor să fiţi frumoşi purtând o ie, astfel că tot ce aveţi de făcut este să încărcaţi fotografia urmând paşii din formularul de mai jos să daţi share pe pagina voastră de Facebook şi să vă invitaţi prietenii să vă voteze ( Atenţie: voturile care contează sunt cele de aici ). Data limită de încărcare este duminică, 26 iunie orele 24,00. Câştigătorul va fi anunţat marţi 28 Iunie.

Oricine, de orice vârstă poate câştiga premiul pentru fotografie astfel că vă puteţi da curs imaginaţiei şi talentului de model. Îmbrăcaţi o ie, faceţi cea mai bună fotografie de care sunteţi capabili şi încărcaţit-o aici. Chanel Coco Mademoisele – Eau de Parfum este ca şi luat 🙂

13/06/201628/10/2016

O Seara Românească de Excepţie în Barcelona. Poetul Theodor Răpan în Dialog cu Cititorii.

O Seara Romaneasca Barcelona

Poetul Theodor Răpan a fost protagonistul întâlnirii poeziei cu cititorii din Barcelona în cadrul unei noi manifestări culturale marca RoBarna. Scriitorul s-a oferit publicului cu o sinceritate impresionantă, marcând pe tot parcursul discursului său îmbinarea între estetica cuvântului scris şi grafica de excepţie cu care artişti plastici, prieteni sau colaboratori au ţinut să îi fie părtaşi la actul poetic, reuşind cu fiecare carte să ducă tipăritura dincolo de canoanele clasice ale unui volum.

Lansarea carţilor poetului Theodor Răpan, în prezenţa Prof. Helmut Kand (Austria), împreuna cu Pr. Prof. dr. Nicolae Dura, la BOR din Viena, la 5 iunie 2016. — Lansarea carţilor poetului Theodor Răpan, în prezenţa Prof. Helmut Kand (Austria), împreună cu Pr. Prof. dr. Nicolae Dura, la BOR din Viena, la 5 iunie 2016.

Venind de la Viena unde, împreună cu Helmund Kand, scoate în lume cea mai recentă carte a sa Prin Labirintul Sinelui, Theodor Răpan ne surprinde prin generozitate. Un artist este, prin însăşi ADN-ul propriu, orgolios, egocentric şi egoist. Theodor Răpan este orgolios, îşi tratează fiecare carte ca pe copilul lui, se îngrijeşte de el, îl îmbracă frumos, este atent cu cine se însoţeşte şi îl iubeşte cumpătat, ca un părinte care simte că trebuie să îşi împartă dragostea în trei, şapte sau douăzecişipatru de părţi egale.

rapan barcelona inline1 — Poetul Theodor Răpan şi Prof. Ioana Alexandrescu – UAB Barcelona

Poetul Theodor Răpan pe care l-am cunoscut în Barcelona este generos. Cu poezia, cu tipăritura, cu cititorul, cu prietenii. Nu ştim dacă dintr-un calcul de marketing sau pentru că este conştient de naturalul mariaj între vers şi penel, fiecare carte a sa este o bijuterie. Oricare dintre cărţile sale este una pe care vrei să o ai, să o atingi, să o faci a ta. Pentru că poezia se citeşte potrivit doar atunci când are un context pe măsură, grafica ce însoţeşte fiecare dintre cărţile sale crează atmosferă, te aşează în grila potrivită lecturii.

poezia teodor rapan — Cartea „Prin labirintul sinelui” de Theodor Răpan ilustrată de Prof. Helmut Kand

La întâlnirea de sâmbătă, 11 Iunie 2016, au participat iubitori ai cuvântului din toată zona metropolitană a Barcelonei şi nu numai, într-un număr care şi de astă dată au făcut mic spaţiul în care RoBarna a ales să desfăşoare activitatea programată. Este din nou un semn că vrem şi ne place să ne întâlnim, să socializăm, să fim împreună. Este un semn că ceva a lipsit în comunitate, o măsură a maturizării socialului colectiv românesc din Diaspora iar cultura pare a fi un element care favorizează coagularea comunităţii.

rapan barcelona — Ani Dumitru – RoBarna, Prof. Ioana Alexandrescu – UAB Barcelona, poetul Theodor Răpan şi Cătălina Lazăr – Psiholog Barcelona

Reprezentanţi ai asociaţiilor româneşti, ale prietenilor moldoveni, profesionişti din mediul cultural catalan, reprezentanţi ai bisericii, chiar şi ai unui partid politic au răspuns invitaţiei. Elementul introductiv al disertaţiei poetului au fost versurile lui Nichita Stănescu, respectiv Theodor Răpan recitate de Cătălina Lazăr şi Angela Mocanu. Prezentarea dnei Prof. Ioana Alexandrescu a fost preambulul unei demonstraţii de magie a Poetului care ne-a purtat prin labirintul creaţiei „permiţându-ne” să aruncăm o ocheadă în „bucătăria” scriiturii sale.

rapan barcelona inline 3 — Prof. Ioana Alexandrescu – UAB Barcelona, poetul Theodor Răpan şi Angela Mocanu – Academia de lenguas „St.George” Barcelona.

Sesiunea de autografe care ulterior a însoţit vânzarea cărţilor a fost un moment în care s-a socializat mult, s-au schimbat cărţi de vizită, impresii. De acompaniamentul muzical s-au ocupat virtuoşii Gelu şi Gabi Grozavu care au asigurat atmosfera potrivită unui eveniment social. Cafe-Concert sau muzică grecească spre delectarea tuturor, surprinzând invitaţii care au participat sâmbătă pentru prima dată la unul dintre evenimentele RoBarna.

gelu grozavu tarragona — Muzicienii Gelu şi Gabi Grozavu – 3G

Iar pentru că ospitalitatea românească este completă doar dacă zâmbetul este însoţit de bucuria paladarului, Moş Ion din Barcelona au făcut la rândul lor un „număr de magie” pentru reuşita serii. Cateringul asigurat integral, cu servicii incluse, s-a ridicat la înălţimea numelui pe care îl au şi pentru asta le mulţumim.

mos ion catering — Catering al evenimentului asigurat de Moş Ion – Barcelona, Europrod Distribution

13/06/201613/06/2016

Descoperind Poezia lui Theodor Răpan

Poezia lui Theodor Răpan

Poezia lui Theodor Răpan –născut la 4 iulie 1954 în comuna Balaci, județul Teleorman- este un loc al desfășurării cuvintelor menite să pătrundă în lumina și umbra condiției umane.

O dualitate perenă împarte mersul cuvintelor în zone calde și reci, ideale și concrete, brăzdând văzduhul spre lumină sau asistând neputincios la schimonoselile deșertăciunii. O baudelairiană pendulare între ascensiune și cădere, imobilizare, neputință. O paradigmă a binelui, țesută din izotopii pozitive (lumină, paradis, smerenie, neprihană, iubire, frumusețe etc.), împletindu-se cu geamănul ei negativ, declinat în zone poetice de apăsare, cu ispite, păcate și cruzime. Un câmp de luptă în carne vie, o succesiune a stărilor contrarii, o stăruire în lumină până la apus, în așteptarea unui răsărit precoce.

Ca o exemplificare a celor de mai înainte, versurile următoare:

Icar, nebunul, bate la fereastră.
Bolnav de viață, eu rămân rămasul
ce-nchide ușa morții-n urma noastră.
Ne-nduplecato, -ntoarce-te la mine,
chiar dacă-n loc o taină te mai ține.

Avem zborul, pe Icar, simbol al înălțării imprudente, pedepsite, adjectivat „nebunul”, avem paradigma pozitivă („viață”, „fereastră”) contaminată de cea negativă („moarte”, „bolnav de viață”), în paralel cu mutarea în pozitiv a negativului, cu ușa ce se-nchide morții; avem, de asemenea, locurile intermediare, cu cele două posibilități de locuire a timpului și de deschidere a închisului –întoarcerea și rămânerea – acesta din urmă, dublu ferecată în repetiție: „eu rămân rămasul”. Oximoronul abundent reflectă succesiva transmutare a paradigmelor, breșele ce se închid, curgerea în contrariu: „sirene surde”, „orbii văd în noapte”, „nu râdeți, lacrime”. Incorporal, Cuvântul cu majusculă e însoțit de concretul feroce al unui gât pus pe tocător, iar valurile au corp de femeie. Specularitatea afirmă reciprocul pozitiv— „Și eu îi cred, și ei mă cred pe mine”— în timp ce lucrurile curg, devenind mereu ceea nu păreau a fi: „poama acră-n pom devine dulce”.

Întrebat de ce scrie, Theodor Răpan a răspuns: „Nebunul de mine și acum mai crede că și cu un vers mai pot vindeca lumea de bube…” Tot astfel, vă amintiți, era caracterizat și Icar, nebunul.

Într-adevăr, poate părea o nebunie credința în poezie. Sau stăruirea, atât de prolifică și fructuoasă, în sonet. Se știe, formele fixe nu prea sunt la modă. Nici rimele. Dar ce contează ce se poartă sau nu se poartă când miza e alta, când sonetul, atât de greu de construit, oferă acel spați fix, confirmat, cu reguli, de care este nevoie pentru ca zbuciumul interior să încapă în cuvinte. Și ce contează modele pentru cine a afirmat odată „N-am a vă dărui decât inima mea, toată”

Câteva date bibliografice despre Theodor Răpan:

Debut editorial în 1975, cu Hohotul apelor (Editura Albatros). Urmează volumele Privind în ochii patriei (Editura Cartea românească, 1986), Așa cum sunt (Editura Eminescu, 1989), Hotarul de foc (Editura Europa, 1991). In 1995 incepe fructuoasa colaborare cu Editura Semne, prin volumul La umbra cuvântului. La aceeași editură, vor urma

SCHIMBAREA LA FAŢĂ (2001),
TAURUL LUI FALARIS– MĂRTURISITORUL – Jurnal de poet (2003)
MUZEULDE PĂSTRĂVI – SCRISORI DIN LAZARET (2004)
POŞTALIONUL DE SEARĂ – FILE DIN JURNALUL UNUI HERUVIM (2005)
DINCOLO DE TĂCERE – Jurnal de poet (2009)
DANSUL INOROGULUI –ELOGIUL MELANHOLIEI (2010)
EVANGHELIA INIMII – ANOTIMPURI – Jurnal de poet( 2010)
EVANGHELIA CERULUI – ZODII DE POET (2011)
EVANGHELIA TĂCERII – SOLILOCVII (2011)
EVANGHELIA APOCALIPSEI– EPIFANII (2012)
FIIND – 365 + 1 Iconosonete (2013)
FĂRĂ DE MOARTE. De trei ori 60 + 1 Iconosonete, 3 volume ( 2014)
PAS ÎN DOI. De trei ori 33 + 1 Iconosonete (2014)
PUR ŞI SIMPLU. 154 Contrasonete 2015)
LAUS AMORIS. De trei ori 33 + 1Iconosonete (2015)
SUM. De trei ori 33 + 1 Iconosonete (2016)

Prin Labirintul sinelul 111+1 Iconoscrisori, cea mai recentă carte a sa, cu ilustrațiile pictorului austriac Helmut Kand.

De asemenea, la alte edituri, TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII (Editura „Tipo Moldova”,2013) și ORB ÎN LUMINĂ –Poeme alese. Antologie de autor (Editura „eLiteratura”, 2014).

Ioana Alexandrescu

07/06/201628/08/2016

Theodor Răpan – Cuvânt Înainte

Sâmbătă după amiază vom avea privilegiul să ne întâlnim cu poetul Theodor Răpan care a acceptat invitaţia revistei RoBarna de a include Barcelona în turneul european pe care îl intreprinde. Venind de la Viena unde, împreună cu celebrul grafician austriac Helmut Kand, a prezentat volumul „Prin Labirintul Sinelui 111+1 Iconoscrisori” Theodor Răpan îşi prezintă poezia unui public nou, în cadrul unui eveniment literar de excepţie.

În aşteptarea dialogului direct publicăm un fragment dintr-un interviu pe care poetul l-a acordat revistei Observatorul din Toronto, Canada, unde i-a fost gazdă dna. Prof. dr. Nicoleta Milea:

– Istoria literarã consemnează Clipa sublimă a providenţialei întâlniri cu Nichita Stănescu, cel care, citindu-vă, avea să rostească despre dumneavoastră:
„Atenţie, aici este uraniu!”. Povestiţi-ne despre întâlnirea cu Nichita!

TheodorRăpan: Deşi eram robit de poezia lui Nichita Stănescu de foarte multă vreme, întâlnirea cu „Îngerul Blond” s-a produs în anul 1982, imediat după ce acesta se căsătorise cu Dora! Graţie acelei întâlniri viaţa mea a luat alt curs, iar el a devenit un fel de „naş literar” al meu, Dumnezeul meu, binefăcătorul şi maestrul meu, prieten şi mag, întâlnirea cu el fiind, într-adevăr, un punct de referinţă în destinul meu! Prin dispariţia sa a murit o parte din mine, dar el e mereu prezent oriunde sunt, aidoma unui Duh sfânt, în tot ce fac, în tot ce sunt! În sfiirea de El nu cutez nicio clipă sã nu îl pomenesc în rugăciunile inimii mele, pentru ca El este deplin în viaţa mea, şi aşa va rămâne până la capăt! Mi-a binecuvântat două cărţi, a scris despre mine în presa vremii, m-a recomandat Editurii „Cartea Românească”, grăbind apariţia primei mele cărţi, după debutul editorial care avusese loc cu mult timp în urmă, la Editura „Albatros” (1975), asigurându-mă că, atâta timp cât va trăi el, nu se va atinge nimeni de-un singur fir de păr din capul meu! Aşa a şi fost! Timpul, însă, nu a mai avut răbdare!

– Când aţi realizat că trăiţi, cu adevărat, Poezia ca pasiune?

Theodor Răpan: Dintotdeauna! Dacă la început scrii fie doar şi numai pentru iubita ta, ulterior, ai datoria morală să te iei în serios, numai dacă eşti ferm convins că ai ceva de spus lumii, altfel decât alţii, şi, mai ales, dacă ai curajul să te dai pe mâna cititorilor, arătându-ţi inima fără frica de a comite un sacrilegiu, fără de vanitate şi fără să te ruşinezi de parfumul îmbătător al nufărului din tine. După care, pasiunea devine boală incurabilă, blestem binefăcător şi, în final, eliberare divină, purificare prin Cuvânt! De aceea Poezia este o chestiune mortală, căci de-asupra ei, credeţi-mă, nu mai este nimic!

Interviul integral aici

04/06/201628/08/2016

În spatele deciziilor majore din viaţa noastră, stau propriile nevoi, propriile aspiraţii – Psiholog Cătălina Lazăr

Interviu cu psihologul Cătălina Lazăr în Barcelona

”În spatele deciziilor majore din viaţa noastră, stau – în prima sau ultima instanţă – propriile nevoi, propriile aspiraţii”

Când vine vorba de sănătate mentală intrăm pe un teritoriu care nu este, să recunoaştem, o zonă comodă sau uşor de asumat în ceea ce ne priveşte. Angoase, stress sau şocuri emoţionale sunt afecţiuni pe care majoritatea dintre noi nici măcar nu le considerăm patologii, afecţiuni tratabile medical. Avem privilegiul să cunoaştem un profesionist în domeniu şi să aflăm ce are de spus despre asta.

Rep. Cine este Cătălina Lazăr? Cum te-ai descrie într-o singură frază?

Cătălina Lazăr: Sunt psiholog şi psihoterapeut. Îmi plac oamenii, în splendoarea perfecţiunilor şi imperfecţiunilor din noi, din fiecare. Simt că sunt o persoană privilegiată: am descoperit ce îmi place cu adevărat şi imi trăiesc pasiunea printr-o meserie.

– O incursiune în trecut: ce v-a determinat să alegeţi profesia de psiholog?

– În spatele deciziilor majore din viaţa noastră, stau – în prima sau ultima instanţă – propriile nevoi, propriile aspiraţii. În cazul meu, profesia de psihoterapeut răspunde necesităţii de a fi în contact cu ceea ce este profund uman în celalat, nevoia de a-i înţelege lumea interioară, nevoia de intimitate emoţională, nevoia de a ajuta dacă de ajutor este nevoie, dorinţa ca celuilalt să-i fie bine.

Primele experienţe vitale care şi-au spus cuvântul în alegerea ulterioră a meserii mele au fost legăturile afective semnificative pe care le-am trăit ca şi copil. Prin prisma acelor relaţii, am înţeles intuitiv rolul fundamental pe care îl jucăm unii în viaţa celorlalţi…sunt oamenii cei care ne rănesc cel mai adanc, şi de oameni, tot de oameni, avem nevoie pentru a ne vindeca de rănile trecutului.

Această întelegere intuitivă a traumei şi deopotrivă a puterii de vindecare pe care o poate avea o personă în viaţa alteia, s-a întâlnit ulterior cu psihologia şi psihoterapia ca şi discipline de studiu.

Identitatea profesională ca psihoterapeut a prins formă aici, în Barcelona. După terminarea facultăţii de psihologie la Iaşi, care mi-a oferit o bună bază teoeretică, am avut aici şansa unor formări psihoterapeutice riguroase. De asemenea, am avut şansa de a cunoaşte persoane care m-au inspirat, mentori care mi-au oferit fără ştirea lor, modele profesionale şi umane.

– De ce în Barcelona?

– Sunt în Barcelona de 10 ani. Am venit aici imediat după terminarea facultăţii, după multe aventuri birocratice. În vremea aceea era nevoie de viză şi permis de rezidenţă, m-au ajutat mult fratele meu şi tatăl meu, care locuiau atunci în Pamplona.

Spania era iniţial o destinaţie temporara, de unde intenţionam să îmi pregatesc procesul de emigrare în Canada. În România fiind, visam să merg în Canada; era un vis din copilărie, acele vise ale copilăriei despre care nu vorbim mult, dar care sfârşesc prin a ne condiţiona pe nesimţite viaţa.

În 2008 mi-a fost acceptată cererea de rezidenţa pentru Quebec. Pe ultima sută de metri a procesului de emigrare, am mers de câteva ori Montreal, însă odata ajunsă acolo, mi-am dat seama cât de mult însemna Barcelona pentru mine. Mi-am dat seama că după satul bunicilor, Barcelona era primul loc de care reuşisem cu adevarat să mă leg. Şi am decis să mă întorc să învăţ catalană şi să îmi trăiesc viaţa aici. Spania devenise cu adevărat o alegere asumată.

– Profesional vorbind, unde practicaţi în prezent?

– In momentul de faţa practic psihoterapia cu adulţi şi adolescenţi în cabinet privat, în sesiuni prezenţiale şi on line, în spaniolă, catalană, română sau engleză http://www.psicologiacapia.com/.

De asemenea, conduc terapii grupale în cadrul proiectului „Nuestras Soledades” organizat de „Psicolegs Sense Fronteres Catalunya” ( un grup terapeutic destinat persoanelos care se lupta cu singurătatea) .

De curând m-am încorporat într-un proiect care îşi propune să ajute familiile să facă faţă la provocarea de fi părinţi, prin creşterea capacităţii parentale a mamelor şi taţilor. (Programa de desenvolupament d’habilitats parentals per a famílies – realizat de catre de Agencia de Salud Pública de Barcelona)

– Care este diferenţa între un psiholog şi un psihoterapeut? Ce fac fiecare dintre ei?

– Obiectul de studiu al psihologiei este comportamentul uman în ansamblu; simplificând, pe psiholog îl interesează legile care guvernează funcţionarea noastră psihică, îl interesază să deducă ştiintific ce se ascunde dincolo de manifestări pe care le poate observa. Un psiholog se poate întreba de exemplu ce se întâmplă când o persoană plânge, (comportamentul observabil), şi de ce se întâmplă asta (ce procese afective, cognitive, atenţionale, etc. sunt în desfăşurare în momentul în care vedem lacrimile)? Plecând de la răspunsurile la astfel de întrebări, psihologia ajunge să elaboreze principii care prezic comportamente viitoare (dacă o personă cu caracteristicile personale „x”, se vede în situaţia „y” e foarte probabil că va răspunde cu comportamentul „z”).

Psihoterapia este o ramura a psihologiei care, plecând în parte de la conştinţele teoretice puse la dispoziţie de psihologie, realizează intervenţii menite să îmbunătăţească calitatea de viaţă a persoanelor; de cele mai multe ori, tratamente specifice pentru palierea suferinţei psihice.

Ca şi pacient, psihoterapia nu presupune doar “să vorbeşti, să îţi spui of -ul”. În spatele intervenţiilor psihoterapeutice există tehnici concrete, care şi-au dovedit utilitatea şi eficienţa prin studii de cercetare. Un proces psihoterapeutic presupune munca cu propia persoană, implică să devii conştient de lucruri pe care nu le ştiai despre tine, de aspecte dureroase şi frumoase deopotrivă. Înseamnă să te schimbi, pentru a fi la înălţimea potenţialului din tine.

– Cu ce problemă ajung pacienţii d-voastra la cabinet cel mai des? Cum se desfasoara un proces terapeutic?

– Motivele de consultă cele mai frecvente sunt stările depresive şi anxietatea. Şi când spunem „depresie” sau „anxietate” spunem tristeţe, apatie, iritabilitatea, stres, nerviosism, probleme de odihnă, etc. Spunem atacuri de panică, fobii, tulburări ale comportamentului alimentar ( bulimia, anorexie…), conflicte în cumplu, probleme sexuale etc.

Depresia şi anxietatea sunt formele cele mai comune sub care se prezintă suferinţa psihică în societatea în care trăim, sunt simtome comune multor problematici, un fel de semnalul prin care corpul ne spune că există insatisfacţii pronunţate în viaţa noastra. În fata anxietaţii sau a depresiei, tentaţia multor persoane este să recurgă la terapia farmacologică. Studiile arată însă ca pe termen scurt, aceasta poate genera o scădere în intensitate a simtomului, însă pe termen mediu lung, antidepreseivele si/sau anxiolitice pierd mult din efectul iniţial. Pentru a depăşi depresia sau anxietatea, avem nevoie să rezolvam probleme care le-au generat, nu există soluţii magice.

Cât despre felul în care se desfăşoară un proces de intervenţie, în modelul terapeutic în care lucrez eu, prímele 3 sesiuni sunt dedicate evaluarii (culegere de informaţii); în urmatoarea sesiune se realizează “analiza funcţională”, o harta propiu-zisa a problemei, unde terapeut şi pacient plasmam împreună în ce consistă problema şi variabile care au cauzat-o / menţin. Ulterior, în a 4 sesiune, se stabilesc obiectivele procesului terapeutic şi tecnicile care se vor folosi pentru atingerea fiecărui obiectiv. În general, sesiunile sunt săptămânale; procesele nu au o durată standard, depind de caracteristicile problemei, istoria vieţii persoanei respective.

Ne luăm la revedere de la Cătălina şi recunosc că sunt prima care am cerut programare la cabinetul ei, ce vreţi, am prioritate, am cunoscut-o prima 🙂

Cătălina Lazăr
Psiholog. Psihoterapeut.

Tel./whatsapp :0034 644 972 966
c.lazar@copc.cat
www.capiapsicologia.com

29/05/2016

Invitaţie la Serbarea Câmpenească de la Tarragona

Astăzi, Duminică 29 Mai 2016, în special pentru cei care locuiţi în zona Tarragona, Reus dar şi pentru cei care locuiesc mai departe şi sunt amatori de o excursie la Altafulla Asociaţia Socio-Culturală a Românilor din Tarragona coordonată de Dan Ancu organizează împreună cu Parohia Ortodoxă Română din Tarragona prin preotul Vasile Băltăreţu o mare Serbare Câmpenească.

Organizată într-un cadru natural primitor, Serbarea Câmpenească Tarragona va găzdui un mare concert de muzică populară susţinut de artişti din toate colţurile ţării: Marcel Tomoioaga, Cristi de la Vâlcea, Marius Mandocu, Vasile Tivadar, Benone Buhnila, Elena Bosinceanu, Ani Socai, la care sunteţi invitaţi toţi, cu mic cu mare. Entertainerul serbării este DJ MYC care ne asigură că va fi lume multă, vreme bună şi că vă veţi simţi extraordinar.

Spectacolul va începe la ora 14,00 iar locaţia este: C/ Cami de L’Ermita 35-C.P.43893 Altafulla – Tarragona. Click pe link, se deschide în Google Map pe mobil, pentru navigator.

Un număr de telefon la care puteţi cere amănunte:
INFO, tel+whatsapp- 642 84 67 61

22/05/201624/05/2016

300.000 de euro. Este bugetul alocat pentru Congresul Emigratiei.

Anunţatul Congres al Romanilor de Pretutindeni ameninţă că va avea loc în sfârşit, în luna iunie. Anul acesta. Anunţat prin Legea 299 încă din 2007, într-un anotimp la fel de electoral ca cel de acum, se defineşte ca fiind locul unde diaspora şi reprezentanţii politici ai ţării se vor întâlni într-o tentativă de a găsi odată pentru totdeauna răspunsul la întrebarea: ce este diaspora şi ce vrea ea? A fost nevoie de 11 ani de gestaţie, presupunând ca anul acesta va avea totuşi loc prima ediţie; un proces lent, dureros şi cam anapoda. 11 ani afară sunt mulţi ani, o viaţă de om. Suficient timp să-ţi organizezi viaţa în lumea nouă, în aşa fel că începi să nu îţi mai fie foarte clară întoarcerea.

Atenţia de care se bucură congresul emigraţiei în rândurile românilor de afară este însă redusă, neîncrederea în buna credinţă a iniţiatorilor şi în special puţina credibillitate a proiectului în sine fac ca înverşunarea demonstrată de partizanii manifestării să provoace mirare. Colegii de la o publicaţie românească din diaspora cred cred că vinovate pentru lipsa de interes sunt asociaţiile din comunităţi şi cred ei că au identificat şi markerul care va scoate la lumina cu acest prilej păcatul pe care ei îl numesc asociaţionism românesc. Pe scurt, ei cred că diaspora suferă de o inflaţie de asociaţii, cu puţini membri activi, înfiinţate în scopuri pur mercantile (de genul organizării de spectacole, de exemplu) sau având ca scop exclusiv sifonarea banilor de la DRP. Ei sunt de parere că diaspora nu are lideri capabili sa strângă cele 250 de semnături necesare pentru obţinerea acreditării la Congres (iniţial legea prevedea 500) şi că liderii acestor asociaţii îşi vor demonstra astfel slăbiciunea.

Să nu ne grăbim totuşi să îi scoatem în piaţa publică şi să îi omorâm cu pietre. Până una alta, multe sau puţine, asociaţiile sunt singurele mostre reale de coagulare a comunităţii. Sunt poate germenii unei viitoare comunităţi româneşti din diaspora care, neavând vechimea celei marocane din Spania sau algeriene din Franţa, nu are lideri şi nici revendicări clare la nivel comunitar. Nu este diferită situaţia nici în ţară dealtfel; aşa cum Romania are puţini spre deloc lideri recunoscuţi, -nu mă refer aici la vârfurile pe care politica momentului le scoate în faţă- nici diaspora neorganizată nu îi are. Sau poate că îi are dar nu îi consideră ca atare.

Pe aici pe afară românii nu au o uşurinţă deosebită pentru socializare, nu se grăbesc să se cunoască între ei, sunt mulţumiţi că se lasă în pace unii pe alţii, astfel că este dificil să formeze comunităţi reprezentative, este nevoie de ani pentru a testa grosimea pielii cuiva şi multă tărie de caracter pentru ca cineva sa poată fi recunoscut ca exponent comunitar. Un rol important aici îl are şi faptul că fiind cu gândul la casa pe care tot gospodarul o munceşte vară de vară, în concediile din ţară, nu îi arde de comunitatea din Spania unde trăieşte de fapt 11 luni pe an. El are comunitatea lui, aia de acasă, sau asta e ce crede el.

Si totuşi, fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva caruia îi spune să trăiţi dom’ profesor, pe negustorul de la alimentara românească caruia îi trece pragul saptămânal, sau pe părintele de la biserica unde şi-a botezat copilul (încă un semn ca viaţa merge înainte, naştem copii, viaţa nu stă pe loc), pe cineva căruia îi poartă respect. Recunoaşterea se obţine greu iar eu, personal, nu ştiu pe nimeni care sa aibă şi vanitatea de a fi reprezentant al comunităţii româneşti din zona unde trăiesc. Remarc totuşi că în vremea din urma se înmulţesc locurile în care oamenii se adună cu plăcere, chiar dacă este doar pentru o petrecere, concert, nuntă sau grătar de mici. Până de curând lucrul ăsta nu se întâmpla. Poate părea puţin lucru însă este un pas în escaladarea treptelor piramidei necesităţilor, o etapă care va duce poate către viaţa socială comunitară care, abia în acel moment, îşi va găsi reprezentanţii şi îşi va defini nevoile.

Nimeni nu ştie ce ar putea să vrea comunitatea din diaspora de la politica românească. Se ştie doar că cei care o compun şi-au făcut un rost în străinătate fără ajutorul parlamentarului dâmboviţean şi nu îi datoreaza nici macar respect politicianului ‘de turno’. Demersul gazetarului citat seamănă a încercare de a găsi justificări anticipate pentru un previzibil fiasco al viitorului congres. Vor participa la congresul emigratiei din partea politichiei româneşti TOŢI. Vor vrea să dea bine la poză în vederea alegerilor din toamnă, lucru care nici măcar nu este de condamnat, poate în felul acesta aflăm în sfârşit cine ne sunt parlamentarii care ne-au ‘reprezentat’ în legislatura trecută. Pentru că în 4 ani i-am identificat cu greu.

Poate că, după parlamentarele de anul ăsta, cei care vor câştiga circumscripţiile de diaspora vor ieşi în faţă, să se prezinte cel puţin. Pentru că justificarea comodă ‘ştiţi, voi sunteţi foarte mulţi iar noi doar 6’ sună a glumă proastă. Şi, de ce nu sunteţi mai mulţi??

300.000 de euro bugetaţi pentru congresul emigratiei sunt mulţi bani. Ar trebui să se poata justifica cheltuirea lor, pentru dacă nu, se dovedeşte că oamenii au dreptate sa fie suspicioşi, să îi bănuiască de interese obscure pe organizatori, va fi greu de dat vina pe Diaspora care ~~nerecunoscatoarea~~ se dovedeşte circumspectă odata în plus.

16/05/201618/05/2016

România din noi – Impresii de eveniment

Sâmbătă, 14 mai, la nou înfiinţata bibliotecă a Bisericii Sf. Gheorghe din Barcelona am avut parte de cărţi, icoane, o chitară, ii, tablouri, miros de ceară, flori… toate laolata repere ale spiritualităţii româneşti, ale unei identităţi culturale care, departe de România, are nevoie să fie hrănită pentru a putea fi trăită colectiv.

Experienţa a fost prilejuită de prezentarea cărţii “Sârme şi portocali“ a scriitoarei Delia Oltea Rusu, primul eveniment cultural organizat de RoBarna.

Cartea vorbeste despre dramele şi frumuseţea proceselor migratorii. Vorbeşte despre noi toţi, mii şi mii de români care poate într-un act de bravura şi resemnare deopotrivă, am decis să emigrăm. Să ne desprindem de un acasă, de oamenii pe care ii iubim, de locuri ale noastre, de morminte drag; să ne desprindem, cu speranţa că “realizarea” va compensa şi recompensa neajunsurile de odinioară şi durerea plecării.

Pentru cei mai mulţi dintre noi „realizare” a însemnat putere de cumpărare; putem pune acum multe pe listă toate câte le-am facut şi multe câte mai vrem încă sa facem. Liste lungi, ticsite de verbe… facem şi facem şi uităm poate să mai fim.

Odata cu trecerea anilor, în mulţi dintre noi s-a încuibărit însa tristeţea dezrădăcinării… în momente de sinceritate cu noi înşine, ne dăm seama că în pofida acestor „realizări”, există în suflet un gol pe care nu-l putem uşor pune în cuvinte. Ne lipsesc repere, ne dăm seama că nu mai suntem de niciunde… ne credem români, când aici nu ne gasim locul, ne credem a fi de aici, când în România aflându-ne, vrem să ne întoarcem în Catalunya.

Nu e deloc uşor sa trecem de la dezrădacinare la a trai identitar multiculturalitatea; majoritatea dintre noi ne oprim undeva la mijloc, între acomodare, resemnare şi multă condescendenţă cu propia persoană.

După unele studii din câmpul psihologiei, persoana care imigrează are nevoie de aproximativ 10 ani pentru o integrare reală în noul context cultural… 10 ani pentru a depăşi disjuncţia între „noi” (vorbind de societatea ţării de origine) şi “ei” (vorbind de societatea noului spatiu cultural). Un deceniu din viaţa noastră pentru a nu mai gândi în termeni de „noi, romanii” şi „ei, spaniolii”, un deceniu pentru a simţi autentic că suntem şi de aici şi de acolo.

Avem nevoie de timp, de muncă, de contexte potrivite…

Nădăjduiesc ca RoBarna să fie unul din aceste contexte… un spaţiu al României din noi, în care iniţial să ne aducem aminte de cine eram, pentru ca ulterior să ne putem da seama cine am devenit. Faptic, un loc al expresiilor artistice româneşti şi al celor catalane trăite româneşte, un loc în care să savuram eclere şi să dam o şansă castanelor, un loc în care sa vorbim româneşte şi să ni se facă dragă spaniola şi catalana, un loc al meselor rotunde, la care să împărtăşim dramele şi frumuseţea poveştilor noastre, ale fiecăruia.

Mulţumesc, Robarna!

Catalina Lazăr

Psiholog
Colegiul Psihologilor din Catalunya

23/04/201624/04/2016

Parohia ‘Sfânta Tecla’ din Sabadell a fost oficial deschisă vineri 22 Aprilie

Coincizând cu sărbătorile creştine premergătoare Paştelui Ortodox, cu binecuvantarea și purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Episcop Timotei al Spaniei și Portugaliei, vineri 21 aprilie 2016, a avut loc sfințirea noului spațiu parohial din orașul Sabadell, Sfânta Muceniţă Tecla la care au participat credincioși din oraș şi din localitățile învecinate.

Slujba de sfințire și Taina Sfântului Maslu au fost oficiate de Preasfinţitul Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, împreună cu un sobor de preoți format din:

-Părintele Protoiereu Aurel Bundă de la parohia ortodoxă Sfântul Mucenic Gheorghe din Barcelona;
-Parintele Paroh Virgil Candea –noul preot al parohiei Sfanta Muceniţa Tecla;
-Parintele Paroh Purcarea Costinel Florin de la parohia ortodoxa română din Manresa;

Preasfinţitului Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, spune că a fost impresionat de numărul mare de copii care l-au întâmpinat, vorbind despre ‘nevoința duhovnicească de a ajunge la rugăciunea cea adevărată’, evidențiind faptul că ‘drumul cel mai lung, este drumul rugăciunii din suflet, cu credinţă; nu tot ce vom cere lui Dumnezeu să ne aşteptăm să şi primim, precum şi copii noştri: nu tot ce ne cer noi le dăm”.

ACROS Sabadell

Iniţiativa ACROS din Sabadell privind înfiinţarea unui lăcaş de cult în oraşul Sabadell pentru comunitatea din zonă s-a suprapus fericit peste proiectul mai vechi al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei de a extinde numărul spaţiilor parohiale ortodoxe în zonele unde credincioşii sunt numeroşi, ca măsură a apropierii bisericii de comunitate.

A fost prezentă o delegație oficiale a Consulatului General al Romaniei la Barcelona condusă de doamna consul general Geanina Boicu, care, în discurs, şi-a manifestat satisfacţia privind participarea la inaugurarea noului spatiu parohial, declarându-şi în continuare sprijinul, prin instituţia pe care o conduce, pentru acţiunile venite în sprijinul comunităţii, amintind cu aceasta ocazie aportul pe care l-a avut în sensul acesta preotul Aurel Bundă cel care a pus “piatra de temelie” a ortodoxiei româneşti din zona Barcelona.

Părintele Purcarea Costinel Florin de la parohia ortodoxă română din Manresa a declarat pentru RoBarna: “îmi amintesc cum am venit eu în Manresa în anul 2011 în aprilie (exact ca şi aici în preajma sărbătorilor pascale) cu un camion cu obiecte trebuincioase bisericii nou înfiinţate, cu aproape tot ce aveam nevoie, faţă de cum a început preotul Bunda la Barcelona, o iconiţă. Îl asigurăm pe părintele Virgil că îl vom spijini. Sunt impresionat că a venita atata lume, că sunt prezenţi la inaugurare atât de mulţi copii, precum scrie şi in Biblie: “Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi căci a unora ca aceştia este împarăţia lui Dumnezeu”

Doamna Petruţa Miriţă care locuieşte în Sant Cugat ne-a spus: “De 8 ani de când am venit în Spania, merg la biserica din Barcelona, consider că dacă eşti credincios, mergi oricât de departe ar fi biserica însă mă bucur că de acum înainte avem, eu şi familia mea, o biserica mai aproape de casă”

Declaraţia iniţiatorului proiectului:

Astăzi, asistăm la un eveniment foarte important pentru comunitatea ortodoxă, înfiinţarea Parohiei din Sabadell, o biserică prin care toţi ortodocşii din Valles Occidental îşi pot practica credinţa. Ne putem mandri cu faptul că la prima slujba oficiata în biserica noastra, Taina Sf Maslu, am fost onoraţi cu prezenţa Prea Sfinţitului Timotei, care împreuna cu Pr. Aurel de la Barcelona şi Pr. Florin de la Manresa l-au însoţit pe Pr. Virgil de la biserica Sabadell în primii săi paşi în noua sa Parohie. Cu aceasta ocazie nu numai le aduc multumiri dar şi recunoasterea faptului că fără îndrumarea şi ajutorului Episcopiei Ortodoxe a Spaniei şi Portugaliei, în special al Prea Sfintitului Timotei nu puteam ajunge astăzi, la aceasta slujbă.

Prin acest proiect, comunitatea romaneasca din Sabadell a făcut un pas important nu numai în plan spiritual dar şi în cel social, unde colectivul s-a demostrat a fi unit şi foarte solidar. Acţiune însoţită ca de fiecare dată de Dna Consul General, Geanina Boicu, care şi de data aceasta a răspuns pozitiv la necesităţile noastre.

Nu în ultimul rând doresc sa mulţumesc tuturor romanilor, care de fapt, au fost cei care au initiat acest proiect şi care ne-au însoţit şi ne vor însoţi mereu.

Roberto Valsan

Presidente

Asociación Cultural Rumana de Sabadell

Doamne ajuta!

PAROHIA ORTODOXA ROMANEASCA – Sfanta Mucenita Tecla
Biserica Sabadell BARCELONA
Calle Sant Juan nr 20, sediul Academiei Catolice, Sabadell, Barcelona, Spania