Ce-ar fi să te privesc din miezul lumii?
recunoaște,
ai ieșit cu tălpile crude-n zăpadă știind că e treabă de
doi
că lumea se va desface de miez oricât ai trage la mar-gini
și-o să umbli cu carnea ovală sub pași
privind la răspunsuri și la ceilalți
cu inima mea
uneori dozele de anestezic oricum nu mai apucă să
înțeleagă nimic
pe tine te mai poate salva doar părul cald și gura des-picată cărare sub nod
când o să se lase frigul pe mâini și zăpada în îndoielile
ei.
recunoaște,
când ai ieșit știai
că eu o să vin toată când tu o să vrei tot
Laura Catalina Dragomir, poezii de dragoste
