Biblioteca parohiei Sfântul Gheorghe din Barcelona, inaugurată în urmă cu câteva luni a devenit un pol de atracţie pentru noi. Duminică dimineaţă am găsit-o plină de copii. Alături, părinţii participau la serviciul religios iar în bibliotecă micuţii de vârste diverse şi-au luat copilăria în serios sub supravegherea voluntarilor cărora preotul Bundă le-a delegat dificila sarcină de a lucra cu ei.
Locuim prin forţa lucrurilor departe unii de alţii iar copii noştri vorbesc româneşte rar, de regulă doar în casă, cu noi, prietenii lor vorbesc catalană sau castellană, jocurile şi poveştile lor nu sunt aceleaşi care ne-au colorat nouă copilăria. Orele pe care copii le petrec în compania celorlalţi de vârstă apropiată pot însemna mai mult decât ne imaginăm pentru educaţia lor, pentru felul în care se vor relaţiona cu lumea în care cresc.
Activităţi pentru copii la Biblioteca Parohiei Sfântul Gheorghe din Barcelona
„De când am descoperit că pot lăsa băiatul aici în timpul slujbei vin mai des, îmi face bine să vin aici duminica dimineaţa dar nu aveam cu cine lăsa copilul iar el nu are răbdare la slujbă, se fâţâie şi îmi era ruşine de oameni” ne spune o doamnă care ne arată de la intrare un băieţel ocupat cu o carte de colorat. La alte mese copii de toate vârstele răsfoiau cărţile de poveşti sau erau prinşi în jocuri cu reguli de ei ştiute.
Sâmbăta dna preoteasă Liliana Bundă predă cursuri de religie copiilor înscrişi la clasă după programa normală a şcolii româneşti tradiţionale, cursuri la care din ce în ce mai mulţi părinţi aleg să îşi înscrie copii. Pentru că părintele Aurel Bundă, biserica în sine sunt garanţia că sunt lăsaţi pe mâini bune, pentru bucuria care se citeşte în ochii lor când mergem după ei la finalul claselor şi pentru cele câteva ore în care noi ca părinţi ne putem desprinde de copii fără grijă să putem merge la cumpărăturile de sfârşit de săptămână, existenţa acestor clase ne convin de minune şi nouă, părinţilor.
Spectacolul sălii pline de copii veseli este unul reconfortant în ochii unuia care a trăit mult timp într-o izolare socială tradiţională, într-o perioadă în care românii din Barcelona se ţineau departe unii de alţii. Este şi meritul bisericii că în ultima vreme ne descoperim mai mult, că ne comportăm din ce în ce mai mult ca o comunitate, iar preotul Aurel Bundă ne demonstrează încă odată că este unul dintre vectorii de creştere esenţiali ai comunităţii româneşti din Catalunya.
