Debarcarea USR la Barcelona

Debarcarea USR la Barcelona

Trimite și altora


  • O întâlnire de partid organizată de filiala cea mai numeroasă a USR la Barcelona
  • Cabinetul parlamentarului USR de diaspora nu a făcut deplasarea

Găzduită de centrul cultural Pati Limona, o încântătoare instalație municipală la două minute de Via Laietana și trei de La Rambla, întâlnirea USR s-a dorit o recompensă pentru filiala USR Diaspora, cea mai numeroasă dintre cele aproximativ 200 pe care partidul le are. Sala generoasă s-a umplut repede cu membri de partid, simpatizanți viitori membri sau nu, și câțiva curioși veniți la o altfel de întâlnire dar care nu a avut loc, cea cu unul dintre parlamentarii USR de diaspora. Nu a fost să fie.

USR a reunit la Barcelona crema conducerii partidului, în frunte cu președintele Dan Barna.

Anunțat ca „Marea debarcare”, a fost un teambuilding de partid bine făcut, dar unul care putea să fie ținut și la Călărași, ar fi fost totuna, nimic cu sau despre diaspora nealiniată politic nu și-a găsit locul în discuții. Delegaților din Germania, Franța, Italia sau România li s-au alăturat câțiva entuziaști veniți în majoritatea lor din zona Tarragona. Elita a umplut sala dar practic votul care contează, cantitativ vorbind, aparține celor care nu s-au simțit în largul lor acolo, celor care încercau să înțeleagă cum și dacă se potrivesc în puzzle-ul organizațional propus.

Momentul politic actual este ideal pentru un partid în plină expansiune care are ocazia să se transforme într-un aspirator de voturi pe fondul nemulțumirilor și temerilor generate de actuala guvernare iar pentru asta are nevoie de fiecare magnet local pe care îl poate convinge. Diaspora poate vota la două dintre cele patru runde de alegeri care vor avea loc, în plus oricine de afară poate influența opțiunea pe care o crede corectă pentru votul familiilor rămase în țară.

În Barcelona a fost vorba despre ce pot face filialele pentru partid și prea puțin despre suportul pentru ele.

Unul dintre vorbitori a fost purtătorul de cuvânt al unui partid spaniol cu care USR rezonează în ceea ce privește valorile, viziunea, vechimea pe scena politică din cele două țări și eventual mecanismele prin care crede că poate ajunge la votantul de rând. O traducere mai inspirată a discursului ar fi clarificat asistenței că secretul pătrunderii către inima votantului din cartier este permanentizarea mesajului în stradă, acolo unde omul își caută socialul, iar acesta era momentul ca parlamentarul USR de diaspora să intervină și să ne spună cum se cunoaște el pe nume cu românii din Spania.

Este clar că parteneriatele cu partide politice europene sunt un câștig pentru gresarea mecanismelor organizației tânărului partid. Afișarea publică însă, cu un partid spaniol în Barcelona, oricare ar fi el, adaugă un al doilea filtru diasporeanului căruia i se cere votul, omul poate să nu fie simpatizant al respectivei formațiuni spaniole. Încă un motiv pentru care întâlnirea de ieri putea să se țină la Călărași, acolo nu știe nimeni cine este partidul acela și rămân relevante schimbul de experiență sau doctrina. Aici unii dintre noi ar putea să nu fie fani Ciudadanos și să lipească animozitatea localnicului insuficient convins pe oferta USR.

Impresionant, echipa USR arată foarte bine, cu oameni deschiși, suficient de deștepți încât să înțeleagă că lucrurile pot și să meargă prost, care par capabili să lucreze și cu versiunea de avarie dacă trebuie, au carismă, sunt credibili. Mai puțin parlamentarul de diaspora, arogant, din alt film. A trebuit să documentez, nu i-am reținut numele, după doi ani de la alegeri încă nu a venit la serviciu.

Domnul parlamentar de diaspora, unul dintre cei șase pe care îi avem teoretic între două runde de alegeri, a pierdut șansa de a fi motorul organizației USR Barcelona, cum probabil că scrie în fișa postului. Ar fi avut-o natural și în urmă cu două luni când USR Barcelona au pornit organizarea, sau atunci când Radu Ghelmez și-a anunțat participarea la selecția internă pentru lista la euro-parlamentare. Nici acum nu ar fi fost târziu dar nu s-au aliniat pașii.

USR zboară bine pe aripile entuziasmului după ce două-trei idei inspirate puse în practică cu sudoare și bani puțini le-au ieșit magistral, pare să fie alternativa naturală pentru un viitor guvern și probabil că vor ajunge să conducă țara mai degrabă mai devreme decât mai târziu. Rămâne de văzut dacă atunci când entuziasmul se va răci vor livra consistență, dacă vor putea juca pe mize mari când va veni vremea implementării proiectelor pentru care acum oferă consultanță.

Diaspora

USR caută sprijinul diasporei pentru o cauză nobilă, l-a cerut și PSD-ul cu ani în urmă, PNL-ul la rândul său a zgâriat la mormanul de voturi, Băsescu l-a solicitat cu ceva succes, apoi Iohannis și din nou Băsescu cu PMP-ul care ne-a promis cuvinte. Încă nu ne-am descoperit un partener de discuție, pe cineva care să se situeze funcțional în relația cu diaspora, USR-ul nu face excepție deși sperăm mereu că de data asta avem un limbaj comun. Nici de data asta administrația românească nu vorbește diasporeza, se relaționează în continuare defazat-paternalist, ca și cum am fi în același restaurant dar la mese diferite.

Nimic despre centre culturale, despre consultanță la dez-emigrare, despre copiii diasporei care uită limba română, despre anomalia CRDS-ului, dubla impozitare sau dubla cetățenie. Nimic despre consultanța psihologică sau cazurile disperate, despre cei care dorm în parcuri și visează la un bilet de autobuz către Brașov, despre asistența legală a deținuților din pușcăriile spaniole, despre lipsa unei filiale a unei bănci românești aici, despre asistența legală pentru relația cu administrația românească sau despre repatrierea morților de pe aiurea.

Nu a fost la Barcelona doamna Clotilde Armand și ne-a lipsit, nu am aflat dacă s-a schimbat ceva în percepția despre noi cei care trăim afară de la ultima debarcare la Barcelona în urmă cu doi ani, înainte de alegeri.

Dan Barna preferă pe listele la Euro-parlamentare oameni care au livrat

Ca în bancul cu fetița de 10 ani care s-a jurat să-și refacă viața înțelegem că președintele USR se raportează la activități desfășurate în ultimul an, de când partidul promite să joace politic la masa adulților.

Nu poți trimite departe de București oameni cu greutatea lui Cristian Ghinea sau pe cel mai bun organizator pe care îl ai doar pentru că ei personal ar merita un mediu ceva mai relaxat, nu ajută logica și contrazice argumenația. Îi etichetezi ca ajunși la limita competențelor cu toate că știi că nu este așa, ei sunt mai utili în țară, trimiți la Bruxelles oameni care se potrivesc postului, altfel ce te mai diferențiază de PSD? Barna nu a spus nici că primii pe listă vor declina în favoarea unora buni dar fără notorietate ca să înțelegem că ar exista o strategie convenită.

Deocamdată reținem preferința președintelui Dan Barna de a trimite la Bruxelles oameni la odihnă și nu pare de bun augur, următorii doi ani, cei de după euro-parlamentare, vor da măsura maturizării unei organizații care va avea nevoie de fiecare om cu greutate pe care poate conta. Vor trebui să muncească pentru infuzarea comunităților locale din țară, acolo unde cu adevărat puterea se convertește în bani disponibili pentru programele de implementat. Era de sperat o perspectivă diferită asupra meseriei de euro-parlamentar, una definită de o dominantă vocațională iar USR chiar are de unde alege.

În ceea ce ne privește pe noi, cei care trăim în diaspora și nu avem de gând să schimbăm statusul, încă mai avem de așteptat partenerul de discuție care să se situeze corect în relația cu diaspora profundă, aceea care extinde logica „România nu e doar București, sectorul 1 și 2” la dimensiunile continentului European. Noi avem răbdare, trăim aici, vom continua să ne plătim taxele statului spaniol și să trimitem, din ce în ce mai rar, bani în țară.

 


Trimite și altora