Nu fiecare iarbă când se face mare devine dragoste-n fân. Aşa cum nici cuvintele toate nu-s nesăbuit drum spre sarea sărutului.
Cotidiană frustare şi limitat spaţiu de acţiune, uneori, adeseori, câteodată ne strigăm interioară stare cu ghilimelele altora.
Morţi la întorsura veacurilor trecute sau contemporani palpabili, oamenii ăştia pun hârtie de culori peste mediocritatea (bună,no ofence!) vocabularului nostru limităţel (diminutivul dă zahăr ofensivului adjectiv!).
Lucrurile au complicatul lor, mai ales în virtualul spaţiu, acaparator de viaţă modernă! Google citate, google oameni celebri, google cărţi de citit în avion, google psihologi de tarabă şi creştere personală, Poptamas!
Poptamas e soare peste umbrele lui Grey, e mai Platon decât Socrate, e naţional şi de peste hotare, e miezos şi aspru împreună, e răspunsul zeilor la tot ce nici măcar nu v-aţi gândit că aţi putea întreba vreodată!
Şi e… şi-n imagini, glorios fie cerul!
Problema mea nu e Poptamas! Jur că iubesc trandafirii tresărind sclipicioşi, insulele cu Sânziene fete-n slip, fructele, mâţele, drumurile, Tot!
Problema mea e comportamentul duplicitar la români. Ne văruim ‘pereţii’ facebook-ului proprietate personală în culori Poptamas style dar îl renegăm în climatul nostru pseudo-intelectual de pub, nu-l aducem să-l prezentăm părinţilor şi nu ne dăm mâna pe stradă.
‘Nu ştiu alţii cum sunt’ dar eu, azi nu – că mi-s obosită, îi trimit cerere de prietenie pe facebook şi pe tot ce mişcă în reţelele de socializare. Lui şi lui Adi Minune!
Undeva trebuie să-nceapă schimbarea!
