Etichetă: congres

Publicat pe

Chihaia Dumitru – Unul dintre motoarele vieţii comunitare româneşti din Belgia (interviu)

chihaia dumitru - belgia

chihaia dumitru Vorbim astăzi cu domnul Chihaia Dumitru, consilier al Consiliului Românilor de Pretutindeni din partea comunităţii româneşti din Belgia despre motivele care l-au făcut să creadă în ideea necesităţii participării la congresul Diasporei de la Bucureşti.

RoBarna: În primul rând felicitari pentru curajul de a participa ca delegat la Congresul Românilor de Pretutindeni. Eşti persoană publică, spune-ne ceva despre tine

Chihaia Dumitru: Mulțumesc! Da, aici aveți dreptate, a fost nevoie și de curaj. Poate că atunci când am hotărât să particip nu am știut că e nevoie și de curaj dar acum îmi dau seama că fără ar fi fost imposibil. Dacă nu exista curaj, cum altfel ar fi putut un om, care a pornit de jos, de la firul ierbii, să participe la un astfel de eveniment?! Despre mine?! 6 ani în Belgia, începuți cu un contract de 3 luni la o seră de căpșuni și urmați de 3 ani de muncă în construcții metalice. Mi-am dorit mereu mai mult, am știut că pot mai mult și până acum nu m-a oprit nimic. Inginer agronom la profesie, momentan fac uz de studiile din România lucrând undeva într-un domeniu adiacent agriculturii. Sper într-o zi să îmi pun experiența acumulată aici în slujba țării mele. Job-ul actual îmi oferă însă timpul și mijloacele de a întreține un hobby, iar hobby-ul meu e contactul cu oamenii. Am oscilat mereu între a crede că hobby-ul meu e scrisul și voluntariatul, ca mai apoi să realizez că luate împreună acestea vorbesc despre empatie și aplecarea față de oameni. Las campaniile la care am participat să vorbească mai mult despre acest aspect al personalității mele.

– De ce ai dorit sa fii delegat la Congresul Românilor de Pretutindeni?

– Încă de când se vorbea că voi avea nevoie de 500 de semnături am decis să particip, deci, revenind la prima întrebare, vă dați seama că a fost vorba chiar de curaj. Faptul că îmi câștigasem un capital de încredere printre oamenii de aici din Belgia, scriind la blogul meu, Știri din Belgia, am decis că trebuie să merg să încerc să reprezint nu românii din Belgia, așa cum se vehiculează, ci să fiu una din vocile care să spună sus și tare că diaspora are nevoie de un singur lucru: respect. Am scris despre asta și pe blog, și am detaliat punctele despre care am dorit să vorbesc. Din păcate, la Congres nu s-a putut spune mare lucru, dar ca idee, respectul trebuie să fie un punct primordial atunci când vorbim despre relația dintre structurile de conducere din România și diaspora. Iar dacă începem de la respect putem să obținem din start o imagine clară a problemelor cu care se confruntă diaspora. Să vă explic: avem o sumedenie de pârghii de dialog cu România și totuși vorbim în continuare cu limbi de lemn. Avem consulatele, avem ambasadele, avem institutele culturale românești, DPRRP, MAE, deputați și senatori de diaspora la care acum se adaugă un Congres și un Consiliu al românilor de pretutindeni. Deci, dacă e să respectăm diaspora și oamenii ei, poate e momentul să îi oferim respectul cuvenit înființând un minister al diaporei – o umbrelă sub care să își găsească locul toate aceste structuri, vechi și noi, și de unde să începem să construim cu adevărat pentru o diasporă unită.

– Ce te aşteptai sa faci la congres şi ce s-a întâmplat de fapt? (în opinia ta evident)

– Ce s-a întâmplat de fapt?! Am fost filmat plimbându-mă în pataloni scurți pe holurile hotelului. S-a făcut atâta caz că regret că nu m-am gândit mai devreme să îmi fac campaniile umanitare tot în pantaloni scurți. Oricum, am învățat din experiența asta și cred în continuare că este mai important ce soluții aducem nu ce discută de pe margine unul sau altul, mai cârcotaș de fel. Mă așteptam ca acest Congres să fie ceea ce s-a spus că o să fie și nu a fost: o punte de dialog. Câțiva dintre cei prezenți au uitat că în acele două zile de Congres trebuia să muncim și au transformat punțile de dialog în poteci prin pădurile întunecate ale spiritului uman, mereu în căutare de afirmare și de succes. Personal consider că succesul se obține prin fapte. Câțiva au înțeles că succesul se obține strigând de la un pupitru dintr-o clădire emblemă a României. Era de așteptat ca diaspora să ne răstignească azi spunând despre Consiliu că nu e vocea ei, având în vedere circul creat. Dar să nu fim negativiști. Un lucru bun s-a întâmplat: avem un Consiliu. Și aici trebuie delimitate două chestiuni: avem instituția Consiliului, pe care nu avem voie să o denigrăm niciodată, și avem membrii de anul acesta ai Consiliului, pe care ar fi indicat să îi lăsăm să dovedească ce pot, dacă pot.

– Sunt voci care spun ca întregul congres a fost o manifestare de faţadă. Crezi că organizatorii au avut în vedere doar motive electorale? Senzaţia ta este că parlamentului îi este indiferentă vocea diasporei?

–Și dacă au făcut-o, care e problema? Să ne înțelegem, diaspora este o entitate vie, prezentă, implicată și gata să răspundă oricând provocărilor politice care vin din România. Că a fost de fațadă sau că parlamentarii sunt indiferenți față de vocea a 4 milioane de români, ține de alegerea lor în ceea ce privește modul cum fac ei politică. Iar diapora vede aceste lucruri și le taxează dacă ele există. Însă nu trebuie uitat faptul că azi, diapora are o instituție prin care poate să vorbească, și sper să își folosească această nouă voce. Sper ca după aceste vocalize ale presei din diaspora să urmeze și soluții, proiecte, invitații la dialog și rezultate. Doar așa putem da valoare unui proiect chiar dacă, să zicem, el a fost creat doar de fațadă.

chihaia dumitru
Chihaia Dumitru – Consilier al Consiliului Românilor de Pretutindeni din partea Comunităţii din Belgia

– Crezi că jocurile erau deja făcute iar consiliul rezultat va fi unul manipulabil, sau că acesta poate fi embrionul unei mişcări organice cu personalitate, statut şi voce proprie?

– Eu făcând parte din Consiliul Românilor de Pretutindeni vă pot spune că această întrebare este prematură. Statut avem, voce am stabilit că este dacă decidem de cuviință, și da, suntem în fază embrionară. Abia încolțim, de rădăcini nici nu poate fi vorba. Așa că manipulabil, nu, nu are cum să fie. Poate să devină în schimb, dacă și numai dacă, membrii Consiliului uită că există oameni în diaspora care sunt plătiți prost, că li se încalcă zilnic drepturi, că statul român îi uită pe aceștia și pe mulți alții de multe ori, că la consulate sunt cozi interminabile, că morții sunt aduși acasă prin mila altor români, că la nivel de cultură evităm să înțelegem că micii și berea nu sunt elemente definitorii țării și că de ei depinde să schimbe toate aceste nedreptăți. Ține de natura umană a fiecărui consilier și de modul cum înțelege el rolul cu care a fost investit. Să fim clari: vorbim la modul general, înțelegând că tot consilieri o să fie și cei din mandatele viitoare la fel ca și cei de azi. Dacă ar fi să vreau să folosesc o expresie la modă, aș spune că diaspora ne-a dat un cec în alb și că depinde de fiecare consilier în parte cum decide să își folosească cecul lui. Eu sunt convins însă că în cele din urmă apele se vor calma și vom putea începe să lucrăm ca un întreg.

– Din postura de delegat la congresul românilor de pretutindeni ce părere ai despre neimplicarea la vârf a preşedenţiei şi a guvernului? De ce crezi că Preşedintele şi Premierul nu au dorit să participe la congresul dedicat oamenilor care au contribuit mult la obţinerea poziţiilor pe care le ocupă astăzi?

– Din partea instituției președintelui a fost prezenta doamna Sandra Pralong, care a trimis mesajul președintelui. Mesajul dumnealui era deja cunoscut în diapora, acesta vorbind de multe ori despre faptul că diapora este considerată o prioritate. Pe fondul Brexit-ului, consider că prioritățile Președintelui și ale Domnului Cioloș au fost de a urmări evoluțiile de acolo. Sunt convins că Președintele dar și Premierul României vor lua act de constituirea acestui Consiliu și vor acționa în așa măsură încât să putem stabili parametrii viitoarelor colaborări.

– Din poziţia de consilier al Consilului Românilor de Pretutindeni ai un mesaj pentru comunitatea din Diaspora?

– Oferiți-ne o șansă, oferindu-vă vouă o șansă. Se face trafic enorm pe tot Internetul și a curs și ceva cerneală, vorbindu-se despre acest Consiliu ca despre cine știe ce mare țeapă dată românilor. De ce?! Nu pot, sincer, să vă explic. Ce știu să vă spun e că acest consiliu nu este decât o echipă de oameni, voluntari, care cheltuie timp, bani și nervi. De ce ar face-o dacă nu ar fi mânați de un minim de intenții bune?! Nu suntem plătiți, nu ni se decontează nimic, și totuși suntem huliți. Eu vă invit să ne contactați, să ne vorbiți despre soluțiile gândite de voi, să căutați să ne oferiți punți de legătură cu țările care au ales să nu se prezinte la Congres și, per total, să încercăm să formăm o rețea globală de dialog, o pânză de păianjen pe care să putem prinde mai târziu, una după alta, reușitele noatre ale tuturor românilor, nu doar ale unui Consiliu.

………

Publicat pe

Încheierea Congresului Românilor de Pretutindeni de la Bucureşti

incheierea congresului romanilor de pretutindeni

Congresul românilor de pretutindeni, care s-a desfășurat la Palatul Parlamentului, a ales în cadrul lucrărilor de sâmbătă Consiliul românilor de pretutindeni. Acesta este format din 35 de membri și este forul de reprezentare a românilor din diaspora în fața autorităților statului român.

Consiliul este condus de un Birou executiv, alcătuit din nouă persoane, președintele, prim-vicepreședintele, secretarul general și șase vicepreședinți, toți cei nouă membri fiind aleși la congres.

Președintele Consiliului românilor de pretutindeni a declarat că, deocamdată, se lucrează la statutul și la regulamentul Consiliului, iar acestea probabil vor fi gata în aceste zile.

„Mai sunt mulți pași de făcut. Încercăm să adunăm toate datele comunităților, să contactăm toți liderii comunității românești din diaspora, pentru a-i aduce la masa dialogului pe toți. Deocamdată suntem în faza de lucru. Urmează dezbateri cu privire la statutul și regulamentul în care vor fi prevăzute atribuțiile Consiliului, ale președintelui, ale Congresului”, a spus Livanu.

Ministrul delegat pentru relația cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, le-a propus membrilor Congresului românilor de pretutindeni să semneze o declarație de integritate în care să spună că nu sunt și nu au fost implicați în cazuri de corupție, că nu au fost condamnați pentru astfel de fapte, că nu sunt implicați în conflicte de interese, în imigrații politice și traseism, că nu au ocupat funcții de conducere în fostul PCR, că nu au fost informatori ai Securității, că nu sunt ofițeri în servicii secrete.

Sursă: Agerpres

De asemenea de notat este mesajul public al şefului departamentului ministerului de externe dedicat diasporei dl. Dan Stoenescu care solicită transparenţă în privinţa persoanelor delegate să reprezinte diaspora:

„În spiritul transparenței și bunei credințe, astăzi am propus delegaților la Congresul românilor de pretutindeni să semneze o declarație de integritate pe propria răspundere în care să spună că nu sunt și nu au fost implicați în comiterea de infracțiuni, cazuri de corupție, că nu au fost condamnați pentru astfel de fapte, că nu sunt implicați în conflicte de interese, în migrații politice și traseism, că nu au ocupat funcții de conducere în fostul PCR, că nu au fost informatori ai Securității, că nu sunt ofițeri sau colaboratori în servicii secrete. De asemenea, această declarație stipulează disponibilitatea semnatarului de a furniza public tabelul de susţinători (protejând datele personale), CV-ul și dacă a făcut parte din partide politice. Românii de pretutindeni au nevoie de transparență în relația cu statul dar și în relația cu cei care doresc să îi reprezinte.„

Publicat pe

Congresul Diasporei – Bucureşti 24-25 Iunie 2016

congresul diasporei

Zgomotul de fond provocat de alte evenimente care ne ocupă sfârşitul de săptămână estival aproape că ne face să pierdem din vedere un eveniment important pentru Diaspora care are loc zilele acestea la Bucureşti: desfăşurarea lucrărilor Congresului Romanilor de Pretutindeni care ne interesează direct. Este prima manifestare prin care instituţional se pretinde ca Diaspora să devină un partener de dialog valabil pentru parlament şi/sau Ministerul de Externe. Motivaţia are logică, un dialog cu 4 milioane de oameni odată este imposibil şi atunci Diaspora ar avea nevoie de reprezentanţi care să poată fi parte la masa discuţiilor. Cât de reprezentativi sunt aceşti delegaţi prezenţi zilele acestea la Bucureşti este discutabil dar despre asta urmează să vorbim după congres.

Televiziunea TVR Internaţional a dedicat spaţii ample ieri şi astăzi congresului. Urmărind transmisiile de la Palatul Parlamentului şi făcând abstracţie de opulenţa sălii de şedinţe impresiile nu sunt cele mai plăcute, tinzând să dea dreptate celor care consideră manifestarea ca fiind o „făcătură interesată” şi că reprezentanţii diasporei ar fi acolo pentru „fotografii de Facebook”. Nu ştiu dacă detractorii congresului au dreptate însă participarea delegaţilor despre care se presupune că sunt reprezentanţi ai românilor de pretutindeni legitimează evenimentul şi merită a fi consemnată; dosarul congresului va menţiona participarea şi interesul diasporei pentru dialogul cu Parlamentul. Cât de mult adevăr este aici rămâne de văzut.

Diaspora are aerul că nu a luat foarte în serios congresul, lucru de înţeles date experienţele anterioare avute cu genul acesta de manifestări iar numărul delegaţilor participanţi este mic şi disproporţionat faţă de volumul comunităţilor de români stabiliţi într-o ţară sau alta. Deja mulţi dintre ei sunt contestaţi şi consideraţi nereprezentativi pentru zonele din care provin; există chiar voci care consideră că unii dintre ei ar fi implicaţi în istorii controversate despre care comunităţile respective ştiu dar nu spun mare lucru. Unul dintre motivele pentru care diaspora consideră congresul aproape ca o glumă proastă este direct imputabil iniţiatorilor, aceştia având nevoie de 9 (!) ani pentru a concreta detaliile de organizare, unele dintre ele sub spectrul uni diletantism tragi-comic în ciuda timpului avut la dispoziţie pentru organizare şi coincidenţei organizării congresului fix în an electoral.

Urmărind fenomenul diaspora se înţelege de unde vine ideea că delegaţii la congres par a fi împărţiţi în două mari categorii dupa motivaţia fiecăruia dintre ei; idealiştii sunt cei care sunt dominaţi încă de un optimism, este adevărat moderat şi dispuşi să mai acorde o şansă dialogului cu guvernul de la Bucureşti în ciuda constantelor derapaje în teme care vizeaza istoric diaspora. Pragmaticii sunt cei care urmăresc interese proprii, vizibilitate, legitimitate sau/şi funcţii în consiliul care se va constitui, în speranţa că se vor putea aşeza la masa bogaţilor sau măcar că vor putea pretinde că aparţin categoriei. Vom vedea în ce măsură unii sau alţii vor apăra interesele diasporei după congres în comunitaţile din care provin dat fiind că simpla lor prezenţă acolo îi transformă în persoane publice, vizibile şi evaluabile.

Obiectivele schiţate în programul congresului sunt unele prea ambiţioase pentru a putea fi atinse în cadrul acestui prim contact. Nu vor putea rezulta acorduri pentru că nu existe teme concrete de discutat, nu există nici măcar doi parteneri de dialog bine definiţi. Probabil ca acesta ar putea fi de fapt obiectivul Congresului de anul acesta: constituirea unui prim consiliu al reprezentanţilor valabil până la urmatorul congres. Indiferent de motivaţia fiecaruia dintre participanţi de ambele părţi ale mesei de dialog aşteptăm de la acest Congres cel puţin definirea partenerilor de dialog; dacă din partea diasporei va rezulta un consiliu cu care Bucureştiul să poată fi provocat la un dialog real , ne putem considera mulţumiţi.

Despre solicitările pe care diaspora le reclamă parlametului nici un cuvânt anul ăsta.

Publicat pe

300.000 de euro. Este bugetul alocat pentru Congresul Emigratiei.

congresul emigratiei

Anunţatul Congres al Romanilor de Pretutindeni ameninţă că va avea loc în sfârşit, în luna iunie. Anul acesta. Anunţat prin Legea 299 încă din 2007, într-un anotimp la fel de electoral ca cel de acum, se defineşte ca fiind locul unde diaspora şi reprezentanţii politici ai ţării se vor întâlni într-o tentativă de a găsi odată pentru totdeauna răspunsul la întrebarea: ce este diaspora şi ce vrea ea? A fost nevoie de 11 ani de gestaţie, presupunând ca anul acesta va avea totuşi loc prima ediţie; un proces lent, dureros şi cam anapoda. 11 ani afară sunt mulţi ani, o viaţă de om. Suficient timp să-ţi organizezi viaţa în lumea nouă, în aşa fel că începi să nu îţi mai fie foarte clară întoarcerea.

Atenţia de care se bucură congresul emigraţiei în rândurile românilor de afară este însă redusă, neîncrederea în buna credinţă a iniţiatorilor şi în special puţina credibillitate a proiectului în sine fac ca înverşunarea demonstrată de partizanii manifestării să provoace mirare. Colegii de la o publicaţie românească din diaspora cred cred că vinovate pentru lipsa de interes sunt asociaţiile din comunităţi şi cred ei că au identificat şi markerul care va scoate la lumina cu acest prilej păcatul pe care ei îl numesc asociaţionism românesc. Pe scurt, ei cred că diaspora suferă de o inflaţie de asociaţii, cu puţini membri activi, înfiinţate în scopuri pur mercantile (de genul organizării de spectacole, de exemplu) sau având ca scop exclusiv sifonarea banilor de la DRP. Ei sunt de parere că diaspora nu are lideri capabili sa strângă cele 250 de semnături necesare pentru obţinerea acreditării la Congres (iniţial legea prevedea 500) şi că liderii acestor asociaţii îşi vor demonstra astfel slăbiciunea.

Să nu ne grăbim totuşi să îi scoatem în piaţa publică şi să îi omorâm cu pietre. Până una alta, multe sau puţine, asociaţiile sunt singurele mostre reale de coagulare a comunităţii. Sunt poate germenii unei viitoare comunităţi româneşti din diaspora care, neavând vechimea celei marocane din Spania sau algeriene din Franţa, nu are lideri şi nici revendicări clare la nivel comunitar. Nu este diferită situaţia nici în ţară dealtfel; aşa cum Romania are puţini spre deloc lideri recunoscuţi, -nu mă refer aici la vârfurile pe care politica momentului le scoate în faţă- nici diaspora neorganizată nu îi are. Sau poate că îi are dar nu îi consideră ca atare.

Pe aici pe afară românii nu au o uşurinţă deosebită pentru socializare, nu se grăbesc să se cunoască între ei, sunt mulţumiţi că se lasă în pace unii pe alţii, astfel că este dificil să formeze comunităţi reprezentative, este nevoie de ani pentru a testa grosimea pielii cuiva şi multă tărie de caracter pentru ca cineva sa poată fi recunoscut ca exponent comunitar. Un rol important aici îl are şi faptul că fiind cu gândul la casa pe care tot gospodarul o munceşte vară de vară, în concediile din ţară, nu îi arde de comunitatea din Spania unde trăieşte de fapt 11 luni pe an. El are comunitatea lui, aia de acasă, sau asta e ce crede el.

Si totuşi, fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva caruia îi spune să trăiţi dom’ profesor, pe negustorul de la alimentara românească caruia îi trece pragul saptămânal, sau pe părintele de la biserica unde şi-a botezat copilul (încă un semn ca viaţa merge înainte, naştem copii, viaţa nu stă pe loc), pe cineva căruia îi poartă respect. Recunoaşterea se obţine greu iar eu, personal, nu ştiu pe nimeni care sa aibă şi vanitatea de a fi reprezentant al comunităţii româneşti din zona unde trăiesc. Remarc totuşi că în vremea din urma se înmulţesc locurile în care oamenii se adună cu plăcere, chiar dacă este doar pentru o petrecere, concert, nuntă sau grătar de mici. Până de curând lucrul ăsta nu se întâmpla. Poate părea puţin lucru însă este un pas în escaladarea treptelor piramidei necesităţilor, o etapă care va duce poate către viaţa socială comunitară care, abia în acel moment, îşi va găsi reprezentanţii şi îşi va defini nevoile.

Nimeni nu ştie ce ar putea să vrea comunitatea din diaspora de la politica românească. Se ştie doar că cei care o compun şi-au făcut un rost în străinătate fără ajutorul parlamentarului dâmboviţean şi nu îi datoreaza nici macar respect politicianului ‘de turno’. Demersul gazetarului citat seamănă a încercare de a găsi justificări anticipate pentru un previzibil fiasco al viitorului congres. Vor participa la congresul emigratiei din partea politichiei româneşti TOŢI. Vor vrea să dea bine la poză în vederea alegerilor din toamnă, lucru care nici măcar nu este de condamnat, poate în felul acesta aflăm în sfârşit cine ne sunt parlamentarii care ne-au ‘reprezentat’ în legislatura trecută.  Pentru că în 4 ani i-am identificat cu greu.

Poate că, după parlamentarele de anul ăsta, cei care vor câştiga circumscripţiile de diaspora vor ieşi în faţă, să se prezinte cel puţin. Pentru că justificarea comodă ‘ştiţi, voi sunteţi foarte mulţi iar noi doar 6’ sună a glumă proastă. Şi, de ce nu sunteţi mai mulţi??

300.000 de euro bugetaţi pentru congresul emigratiei sunt mulţi bani. Ar trebui să se poata justifica cheltuirea lor, pentru dacă nu, se dovedeşte că oamenii au dreptate sa fie suspicioşi, să îi bănuiască de interese obscure pe organizatori, va fi greu de dat vina pe Diaspora care nerecunoscatoarea se dovedeşte circumspectă odata în plus.