Cartea este o comoară neprețuită, ea trebuie citită și împărțită cu alții, mai ales atunci cînd conține așa frumuseți. Astăzi rup bariera distanței și a timpului și împart cu voi înţelepciunea lăsată nouă de străbunii noștri, căci ea este solul în care se ține prins Pomul Vieții noastre. Prin intermediul acestui articol vă las mărturii despre datini și obiceiuri din Moldova la Florii și importanța acestei sărbători pentru noi, creștinii.
Precum a spus autoarea cărții ‘Folclor din Moldova’ Ludmila Romanciuc-Dutcovschi, fiecare dintre noi e dator să-și aplece urechea la vorbele bătrînilor, să strîngă nestematele și să le transmită ca pe o relicvă sfîntă nepoților și strănepoților, ca aceștia să nu ne blesteme ca i-am înstrăinat de neam.
“Cu două săptămîni pînă la Paște, începe Săptămîna Floriilor, cînd nu se seamănă decît flori, căci ceea ce semeni înflorește, dar rod nu dă. Și se încheie săptămîna aceasta cu frumoasa sărbătoare de Florii. Această sărbătoare este respectată ca și Paștele. Se serbează în Postul Mare (Postul Paștelui) cu o săptămîna pînă la Paști. În ajun de sărbătoare, starostele bisericii aduce sălcii cu mărțișori pentru a fi folosiți a doua zi la slujba bisericească de la Florii. Acasă, creștinii aduc la fel crengi de salcie, ca să le sfințească a doua zi și să le aibă în gospodărie. Se spune că cel ce are mai mulți mărțișori sfințiți, acela va trăi mai mult.
Românii din diaspora au în casa TV românescStai informat, tine legătura cu țara / Tv prin satelit oriunde în Europa /
Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu? Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Din salcia sfințită la Florii nu se aruncă nici o bucățică, căci asta ar însemna să nu recunoști intrarea Domnului în Ierusalim.” (Ialoveni, 1991; info: Alexandra Armașu, 68 ani)
“În Ajun de Florii, se pun în apă neîncepută flori de grădină uscate și flori de leac, iar în zorii zilei de Florii, te speli cu această apă, zicînd:
Să fiu frumos (frumoasă), Mirositor (mirositoare) Și duios (duioasa) Ca o floare.
Se spune că astfel vei fi frumos tot anul și oamenii te vor iubi. Fetele mari fac așa pentru a se mărita mai degrabă.” (Ulmu, 1993; info: Lidia Cristea, 58 ani)
“La Florii, în timpul slujbei, preotul unge cu Sfîntul Mir atît ramurile de salcie aduce în Ajunul sărbătorii de starostele bisericii, cît și salciile aduce de creștinii veniți la biserică. Aceste crenguțe cu muguri catifelați și argintii simbolizează florile cu care l-au primit oamenii pe Christos la întrarea în Ierusalim și noi, credincioșii, se cuvine să întîlnim această sărbătoare în fiecare an cu flori și rugăciuni. Creștinii mai aduc la această sărbătoare și colivă, pe care preotul o sfințește. După slujbă, coliva este dată de pomană, iar crengile de salcie sunt aduse acasă. O crengută se pune în grajd, pentru ca să fie animalele sănătoase, celelalte se pun în streșina casei. În casă, nu se aduc, căci, aducîndu-le în casa, toți puișorii (sau cea mai mare parte din ei) mor.” (Mileștii Mici, 1992; info: Maria Balmuș, 65 ani & Zenovia Castraveț 66 ani)
“În ziua de Florii, la prînz, se mănîncă pește prăjit în untdelemn, ca la Buna Vestire. Dezlegarea la pește vine de pe vremea Mîntuitorului, cînd a luat pește din lacul Genisaret și l-a dat apostolilor.” (Ialoveni, 1989; info: Parascovia Petrascu, 67 ani) “Pentru ca să fie sănătoase și să aibă mult lapte, vitelor li se dă să mănînce salcie sfințită la Florii. Se zice că astfel se sfințește și vaca. Dacă duci la iarmaroc un dobitoc de vînzare, trebuie mînat cu o crenguță de salcie. Astfel, îl vinzi mai ușor, cu dobîndă.” (Bardar, 1990 ; info: Ana David, 70 ani)
...
„Floriile“ reprezintă termenul popular al sărbătorii, amintind de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“ şi este o veselă aniversare a reînvierii naturii. Simbolul sărbătorii sunt ramurile verzi de salcie. Expresie a fertilităţii - orice mlădiţă prinde rădăcini când găseşte un teren puţin umed - şi a regenerării ciclice a vegetaţiei, salcia aduce în atenţie bogata simbolistică a arborelui sacru, venerat de-a lungul timpului în majoritatea civilizaţiilor străvechi. În Extremul Orient, salcia simbolizează nemurirea. Ea favorizează regenerarea vieţii; mormintele personajelor mitice erau plasate la umbra sălciilor (China). În insula Hokkaido salcia este un arbore totemic; din ramurile salciei amestecate cu lut s-au creat primii oameni. Pentru indieni, salcia este atât emblema fertilităţii, asociată feminităţii, cât şi simbolul purităţii, deoarece salcia nu poartă fructe niciodată.
