Cu Dragoste de la și pentru Grigore Vieru
Astăzi Marele Poet a neamului nostru, Grigore Vieru, și-ar fi sărbătorit ziua lui, 81 de ani.
În această zi marcată de mesaje banale, statisitci comerciale, superficialitate și exces de festivitate, mi-ar plăcea să-l omagiem pe cel care prin toată făptura sa întruchipa Dragostea. Versurile sale, atît de simple, atît de armonioase, limpezi și pline de sinceritate te fac să trăiești o gamă extinsă de sentimente – de la dragostea pentru orice vietate de pe fața pămîntului pînă la cele mai înalte sentimente de dragoste pentru Patrie și Unitate de Neam. Poezia lui e lipsita de falsuri și evazive. Cred că în creația lui am găsi cîte ceva pentru fiecare zi, din primul moment cînd pronunțăm Mama și ultimul Adio a acestei lumi.
E-o linişte iubirea?
E-o linişte iubirea?
Mi-s pletele albite.
Şi tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu ştiu: răsare iarba, Mai curg pe văi izvoare?!
Departe eşti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naşte.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaşte.
Chipul tău, mamă
Chipul tău, mamă, Ca o mie
De privighetori rănite,
Ochii tăi În care s-au întâmplat
Toate Câte se pot întâmpla
Pe lume! Lacrima ta:
Diamant ce taie-n două Oglinda zilei.
Nedespărţită de cer
Ca apa de uscat,
Locuieşti o casă
Cu două ferestre:
Una ce dă spre viaţă,
Alta cu faţa spre moarte,
La fel de limpezi amândouă.
O, mamă,
Spre mine mâinile-ţi întinde:
Spre cel Care cu dor te-aşteaptă,
Şi ţie apropiindu-mă,
Apropie-mă liniştii ce eşti.
Acum şi-ntotdeauna.
Oglinda clipelor
Ne uitam ca doi copii
In oglinda stelei vii.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam si ne sorbea?!
Ne uitam nebuni si goi
In oglinda stelei noi.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam si ne sorbea?!
Ne uitam ca doi batrani
In oglinda unei paini.
Unde-i clipa de candva
De-o sorbeam si ne sorbea?!
A fost și rămîne pentru totdeauna Poetul copiilor, a mamelor, a îndrăgostiților, a pătimașilor, a luptătorilor și non-conformiștilor…
