INTERVIU/ Gabriela Dancău, Ambasadorul Romaniei in Spania: diplomația culturală

INTERVIU/ Gabriela Dancău, Ambasadorul Romaniei in Spania: diplomația culturală

Trimite și altora
  • 646
    Shares

Excelența Sa Gabriela Dancău, Ambasador al României în Regatul Spaniei, a activat anterior în Franța. Traiectoria profesională o situează în poziția de a fi astăzi o autoritate cu expertiză în domeniul promovării limbii române pe teritoriile naționale a două dintre cele mai importante culturi europene, una hispanică cealaltă francofonă. Încercăm împreună conturarea unei imagini generale a mediului cultural românesc din afara granițelor, a performanței actorilor implicați în promovarea valorilor naționale, a evoluțiilor înregistrate cu precădere în ultimul deceniu de când România face parte din Uniunea Europeană.

La Madrid s-a desfășurat conferința „Cultura diplomației și diplomația culturală”, înscrisă în calendarul manifestărilor dedicate Anului Centenar și prezenței românești ca țară invitată la Fira del Libro 2018.

În contextul marcării Anului Centenar suntem cu toții de acord că România a beneficiat de o sănătoasă cultură a diplomaţiei, ca o condiție necesară și fără de care România Mare nu ar fi existat astăzi între granițele pe care le cunoaștem. Cultura Diplomației se referă strict la activitatea instituțiilor dedicate relațiilor externe și este un concept care nu face subiectul dialogului de astăzi, în schimb, Diplomația Culturală este un domeniu cu o dinamică general interesantă în condițiile în care limba română nu mai este o prezență exotică în niciuna dintre țările europene.

Gabriela Dancău: În contextul manifestărilor dedicate celebrării Centenarului Marii Uniri, Ambasada României în Regatul Spaniei a organizat recent, împreună cu Agenţia Naţională de Presă Agerpres, două evenimente importante, respectiv expoziţia de fotografie intitulată ”România: Evoluţie” – imagini din arhiva Agerpres, care reflectă viaţa cultural-artistică, politică şi sportivă a ţării, dar şi proiecţia documentarului jurnalistic, „Marea Unire – România, la 100 de ani”, acestea fiind foarte bine primite de publicul spaniol, respectiv românesc.

Pe fond, primăvara acestui an a stat sub semnul Centenarului Marii Uniri, fiind dedicată tuturor românilor din Spania, prin suita de evenimente organizată de Ambasada României în Regatul Spaniei. Aici, aş dori sa-mi permiteţi, să amintesc evenimentul major cultural al anului: participarea României, în calitate de ţară invitată de onoare, la cea de-a 77-a ediţie a Târgului de Carte de la Madrid – un maraton cultural compus din 100 de evenimente, iniţiat de ICR Madrid sub patronajul Ambasadei României în Regatul Spaniei.

Prezența țării noastre la acest târg important de literatură de la Madrid, iniţiat în 1933, a reprezentat o excelentă oportunitate de a arăta Spaniei, de care ne leagă o lungă tradiţie istorică, momentele importante din istoria și cultura României. În cadrul târgului, în centrul atenției, au fost operele literare traduse în Spania, spaniola fiind limba în care se traduce cea mai multă literatură română în prezent. La standul României au putut fi achiziționate peste 100 de titluri de autori români traduși în spaniolă și aproximativ 300 de titluri în limba română, iar cititorii au avut ocazia să se întâlnească cu peste 40 de scriitori români traduși în limba spaniolă și cu zece dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani a căror operă încă nu a fost tradusă în Spania.

Prin întâlnirile cu scriitori, conferințele și dezbaterile organizate zilnic la standul României, publicul spaniol a descoperit nenumărate fenomene socio-culturale care au marcat istoria României în acest ultim secol. Pe lângă evenimentele literare, publicul a descoperit și alte fațete ale culturii române prin intermediul unor proiecții de filme documentare și ecranizări ale unor opere literare, expoziții despre patrimoniul cultural și turistic din România sau concerte de muzică. Prin expunerea culturii romane la acest târg, consider că dimensiunea culturală a dobândit noi valenţe şi perspective, dată fiind simbolistica acestei perioade, anul Centenarului Marii Uniri.

RoBarna: Ce înseamnă diplomația culturală astăzi, în contextul apartenenţei noastre la Uniunea Europeană?

Gabriela Dancău: Din punctul meu de vedere, diplomația culturală reprezintă o fereastră deschisă spre o cunoaștere reciprocă, în consecință trebuie abordată de o manieră cuprinzătoare, întrucât constituie fundamentul celorlalte contacte și acțiuni diplomatice.

Uniunea Europeană acţionează în direcţia protejării patrimoniul cultural comun al Europei și pentru a-l face accesibil tuturor, sprijinind şi promovând, în același timp, sectoarele artei și creației. Un exemplu important îl reprezintă desemnarea, anuală, la nivelul UE a două oraşe europene care devin capitale culturale europene. În ceea ce ne priveşte, Sibiul a fost, în 2007, primul oraş capitală culturală europeană din România, în 2021 fiind rândul Timişoarei. Statutul de capitală culturală europeană conferă posibilitatea celebrării identităţii europene, stimularea culturii locale, şi multe avantaje incontestabile pe termen lung, atât în plan cultural, cât mai ales social.

Pe de altă parte, România se implică în mod activ în promovarea dialogului intercultural şi interreligios (ca stat membru în organizaţiile internaţionale culturale din sistemul ONU şi al Uniunii Europene). Poziţionată la confluenţa a două lumi şi a două culturi, România aduce un exemplu de toleranţă şi de respect faţă de multiculturalism, animată fiind de convingerea că cel mai bun antidot împotriva violenţei este înţelegerea „celuilalt” prin cultură.

RoBarna: Exportam promovare şi prin profesionalismul românilor emigrați, suntem mulți și nu mai putem fi ignorați, măcar la asta e bună diaspora?

Gabriela Dancău: Dacă îmi permiteţi, aş răspunde la această întrebare citându-l pe celebrul nostru scriitor Mircea Cărtărescu, care a inaugurat Târgul de Carte de la Madrid: „Acest succes nu este spre lauda mea, ci spre lauda spaniolilor, pentru că ei au descoperit că există scriitori români şi au primit cu inima deschisă totul, aşa cum au făcut-o şi cu emigranții români. Nicăieri emigraţia română nu a fost atât de bine primită ca în Spania. Aici, oamenii au contribuit la imaginea României, ei fiind foarte muncitori, serioşi şi diferiţi de toate clişeele despre românii răspândiţi în lume, ceea ce creează şi deschiderea culturală şi interesul pentru operele creatorilor români.”

În opinia mea, prin românii prezenţi în Spania, ţara noastră are poate sute de mii de ambasadori, pentru că trebuie să recunoaştem faptul că România este cunoscută de spanioli mai ales prin cetăţenii noştri care trăiesc aici.

RoBarna: Care sunt vectorii culturii naționale astăzi?

Gabriela Dancău: Pentru ţara noastră, alături de diplomaţia politică şi cea economică, diplomaţia culturală este al treilea pilon al activităţii diplomatice. Pentru atingerea acestor obiective, Ministerul Afacerilor Externe foloseşte următoarele instrumente specifice diplomaţiei culturale: acorduri şi programe de cooperare bilaterală, colaborarea cu Institutul Cultural Român, cu institutele culturale româneşti din străinătate şi cu institutele/centrele culturale străine din România, relaţii educaţionale bilaterale şi studii în România, iar în planul cooperării culturale multilaterale şi regionale, acordurile şi programele interguvernamentale în domeniile culturii şi educaţiei constituie baza juridică prin care se realizează diferite proiecte şi schimburi bilaterale culturale şi educaţionale.

Un alt instrument extrem de util îl constituie lectoratele de limbă, cultură şi civilizaţie română (LCCR). Derularea activităţii acestor lectorate susţinute de Institutul Limbii Române reprezintă modalitatea prin care statul român promovează limba, literatura, cultura şi civilizaţia românească în mediul academic din afara ţării, conform politicii lingvistice specifice Uniunii Europene. Prin intermediul misiunilor diplomatice româneşti din străinătate care au rolul de a identifica instituţiile de învăţământ superior şi de a menţine dialogul între acestea şi Institutul Limbii Române, în prezent sunt funcţionale 44 de lectorate de limba română în universităţi din Europa, America de Nord, Asia de Sud şi de Est, Caucaz.

RoBarna: Mircea Cartărescu este astăzi un monument și va fi o legendă în curând, fruct al „nebuniei” unor editori/traducători care cred în el, Ionesco, Cioran, Eliade, sunt redescoperiți la 50 de ani de la valul francez, este Spania rampa spre lume astăzi?

Gabriela Dancău: Mircea Cărtărescu, scriitorul desemnat să susțină conferința inaugurală a acestui târg, și care s-a convertit, alături de Ana Blandiana, într-un adevărat fenomen literar în Spania, mulțumită și recentelor premii literare câștigate în lumea hispanică – Leteo și Formentor –, a figurat în nenumărate articole de presă, interviuri, critici sau știri. Conferința sa inaugurală, intitulată Utopia lecturii, a reprezentat o sursă de aforisme pentru utilizatorii de Twitter, bloggeri și cititori care, zi de zi, au citat noi reflecții ale scriitorului despre literatură și etică.

RoBarna: Suntem francofoni de când ne știm și totuși de ce Franţa nu este astăzi, la 10 ani de apartenență la Uniunea Europeană principala vitrină a culturii românești?

Gabriela Dancău: Eu consider că Franţa este una dintre ţările UE care a găzduit multe dintre elitele culturale româneşti de-a lungul timpului şi care continuă să oglindească cultura română, o dovada în acest sens reprezentând-o şi apropiata inaugurare a Sezonului cultural România-Franţa (la 28 noiembrie 2018), iniţiat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Născut dintr-o voință politică comună, la cel mai înalt nivel al celor două state, Sezonul România-Franța 2019, a cărui desfășurare coincide cu Președinția României la Consiliul Uniunii Europene, dar și cu celebrarea a două Centenare: cel al Marii Uniri, implicit al României moderne, respectiv centenarul sfârșitului primului Război Mondial, are pentru cele două țări vocația de a actualiza imaginea și percepția celor două popoare unul față de celălalt, întărirea legăturilor economice, științifice, culturale şi de societate, de a arăta dinamismul și imaginația creatorilor și mediului de afaceri din cele două țări şi de a reafirma atașamentul celor două țări față de o Europă a păcii, a ideilor și a cooperării.

RoBarna: Ca declarație de intenție, suntem un popor filofrancez și nu unul hispanofil. Cărtărescu sau Sorescu sunt cunoscuţi și primiţi cu brațele deschise pe o piață culturală de peste un miliard de cititori abia după ce au fost traduşi în limba spaniolă. Între timp elita culturală de la București rămâne fixată în admirația pentru francofonie…

Gabriela Dancău: Aşa este, însă dacă ne gândim la faptul că în Spania se află 1.030.054 rezidenţi cu cetăţenie română, că afinităţile rezultate din moștenirea latină comună au creat puntea necesară de dialog, facilitând românilor din Spania nu doar învăţarea rapidă a limbii spaniole, ci şi familiarizarea cu mentalitatea şi cultura spaniolă, este de înţeles existenţa unei atitudini pozitive a urmaşilor lui Cervantes faţă de români şi faţă de cultura noastră, care a permis avansarea unei pieţe culturale româneşti importante.

RoBarna: Ar putea fi reconsiderate bazele promovării culturale?

Gabriela Dancău: Faptul că pe parcursul Anului Centenarului au fost organízate atât de multe şi complexe evenimente, atât în România, cât şi în străinătate, mă face să cred că sistemul de promovare în plan cultural este unul eficient, cu resurse financiare şi umane care pot genera oricând extinderea promovării către noi orizonturi.

RoBarna: Vedem că în ultimii ani se pune accent pe acțiuni culturale promovate la Bruxelles, de exemplu, un loc în care cu greu putem conveni că limba română îți găsește un ecosistem natural. Alte acțiuni, de anvergură, cu bugete importante, se desfășoară în țări unde diaspora românească este nesemnificativă, iar asta sugerează că nu se urmărește o referință la comunitățile românești din diaspora. Este promovarea culturală apanajul exclusiv al Academiei Române și al Ministerului Culturii?

Gabriela Dancău: Consider că toate evenimentele culturale româneşti organizate la nivelul misiunilor diplomatice ale României în străinătate contribuie la promovarea culturii noastre naţionale peste tot în lume, de la Ankara la Seul, din Australia până în India, toate acestea au un impact major atât asupra publicului român, dar mai ales asupra celui străin care doreşte să cunoască alte culturi. Sigur, în statele care găzduiesc comunităţi mari ale românilor, precum Italia, Spania, Franţa, Germania, SUA, chiar şi Belgia, dacă vorbim de sediul marilor organizaţii internaţionale care au mulţi funcţionari români, precum NATO şi UE, paleta complexă a evenimentelor culturale este recepţionată mai intens de publicul românesc. Pe de altă parte, promovarea culturii române în lume necesită un efort conjugat al instituţiilor din România, precum Academia Română, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Institutul Cultural Român, Ministerul Afacerilor Externe, demers extins, ulterior, către misiunile diplomatice şi Institutele Culturale româneşti din străinătate.

(autor: Sevastian Hulub, editor: Ani Dumitru, foto: madrid.mae.ro)

  • 646
    Shares