31 august, este o zi deosebită pentru neamul nostru românesc sărbătorim Ziua Limbii Române, atât de dragi nouă tuturor românilor.
E bine de știut că propunerea legislativă din anul 2011 a fost votată de 166 de parlamentari, apraținând tuturor partidelor politice, explică faptul că „importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite”.”Conform legii, Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autoritățile și instituțiile publice, inclusiv de reprezentanțele diplomatice și institutele culturale ale României, precum și de către alte instituții românești din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific.”
În această zi va fi arborat drapelul României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice.
După incursiunea mea făcută astăzi pe toate grupurile de poezie, am descoperit autori a căror creații, trebuie scoase la lumină și lecturate cu mare interes. Eu îi felicit pe aceștia, care au postat astăzi minunatele lor creații, și au adus omagiu limbii noastre românești. Mulțumiri!
Elena Buldum
Nu cred ca- n lume este…
O limba mai frumoasă
Mai dulce, mai duioasă
Ca limba romanească.
Oricât de bine ar fi aici
In inimă și -n gânduri
Port România noastră,
Nu- i alta mai frumoasă.
Arată- le,Tu Doamne!
Invață -i pe români…
Să și iubească țara
Și limba din străbuni”
Iubirea și Dumnezeu ne dă
Să ne iubim țara noastră
Și limba ce o vorbim
0riunde am fi și noi trăim.
Cornelia Chioseaua, Giurgiu, Romania.
Dulcea limbă romanească…!
Păstreaz-o -n suflet
lângă cuvântul mama,
A mea, a ta e dulcea limba romanească,
Incearcă atât cât poți să îți dai seama,
Că mult prea mulți
ar vrea ca să-o stâlcească…!
Intr-o baladă sau cânt de dor duios,
Niciunde-n lume nu sună mai frumos,
Până și Dunarea ne curge-n limba românească,
Cine-ar putea atunci să n-o iubeasca?
Oriunde aș pași pe acest pământ,
Din prima zi a vieții făcut-am legământ,
Ca voi îngenunchea, mă voi ruga,
La Dumnezeul meu, numai în limba mea…!
31.08.2015
Cornelia Dita…
31 august-ZIUA LIMBII ROMÂNE
Limba româneascã
S-a întrupat din veacuri neştiute
Şi-au moştenit-o rând pe rând strãbunii
Împodobind-o cu virtutea minţii
Cu harul dragostei şi prin trudirea mâinii.
Şi au numit-o “limbã româneascã”
De la “românul” cel legat cu Cerul
Urându-i viaţã lungã sã trãiascã
Fãrã a-şi pierde seva şi misterul.
Au plâns-o în doine şi-au cântat-o în sãrbãtori
Ca pe o mamã, fiicã, sorã;
I-au dãruit proverbe, zicãtori
Şi au strigat-o, bucuroşi, la horã…
Cu cine poate fi asemãnatã
O limbã rudã cu tot graiul,
Dulce la zis şi binecuvântatã
Ce-şi duce liniştitã dorul, traiul?
Fie ca sã rãmânã-n pururi legãnatã
La sânuri blânde şi pe mâini dibace,
Între Carpaţi şi Marea Înneguratã,
Simbol de omenie, crez şi pace!
(©Mariana Bendou)
DULCEA LIMBĂ ROMÂNEASCĂ
Nicuta Ioan Lungu
Din Bucovina, prin codrii ei măreţi
Până în jos, spre Dunărea albastră,
Pe câmpuri şi pe munţii cei semeţi,
Auzi doar dulcea limbă românească!
Şi de la Prutul lui Ştefan moştenire
Până la Tisa noastră strămoşească,
Prin ţara moţilor, cu-a lor psaltire,
Auzi doar dulcea limbă românească!
În veacul lor, strămoşii s-au luptat
Pe plaiul lor, cu hoarde de duşmani,
Cât sânge-a curs, dar iată c-au lăsat
O ţară mândră şi-o limbă peste ani!
Azi o cinstim prin veacuri să trăiască,
Dar nu-i de-ajuns o simplă pomenire,
Să ducem dulcea limbă româneasă
De la strămoşi, ca sfânta moştenire!
DOINA GRAIULUI
Burnea Stefania
Frunză legănată-n vânt,
graiul meu în doină-l cânt,
pică frunza pe cărare,
graiul dac de-aici nu moare,
pleacă păsări călătoare,
graiul nostru tot infloare,
sună buciumul pe dealuri
grai de doină pică-n plaiuri,
stau voinicii-n umbra deasă,
cântă doru-n grai de-acasă,
mamele se jeluiesc
tot în graiul strămoșesc,
mândra coase a sa ie,
graiu-n cântec o mângâie,
vorbele-i se-nnoada-n rime
inimi pot să le darame’
și iar verde frunză-n vânt,
românește munții-mi cânt,
apele se scaldă-n glie
de grai aprig la mânie ;
când iubirile ne-apăsa
și seara și pe la coasă,
românește-aș vrea să cânt,
știu că vorba mi-e descânt,
poate suflete să-nmoaie,
poat’să radă și în ploaie,
poat’să legene și pruncul,
poat’să miște și mormântul;
vechi și drag e al meu grăi,
comoara bietului trai
și cu el mă-mpodobesc
și cu straiul românesc,
cu credința strămoșească
îl vom face să-nfloreasca.
ST.B.-31 august 2015 -ZIUA LIMBII ROMÂNE
LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ
Costache Năstase
(Sărbătorită pe 31 August)
Limba noastră românească, şlefuită peste veacuri
Naturală-i şi firească şi va dăinui de-a pururi.
Din cuvintele-i măiastre se întrupă şi crescu
Până dincolo de astre, opera lui Eminescu.
Primind de la mama lapte, dulcele vieţii izvor,
Auzeam divine şoapte : nani, nani puişor.
Ne-a-ncântat copilăria cu poveşti nemuritoare,
Ne veghează omenia cu precizie, rigoare.
Am crescut cu limba noastră, acest minunat balsam,
Către lume o fereastră, spre slava acestui neam.
Prin ea putem exprima orice nuanţe sufleteşti,
Tot ce spune inima, simţiri vii şi omeneşti.
Sunt boabe de mărgăritar în graiul nostru românesc
Găsim când este necesar şi-njurături ce răcoresc.
Profundă-i şi melodioasă, bogată şi cuprinzătoare
Împregnată cu „acasă” şi cu străluciri de soare.
E cu noi în orice zi cu savoarea-i infinită
Şi o putem folosi ori mieroasă ori răstită
În ea ne-am rostit iubirea, cântecele, poezia,
Prin ea ne-mplinim menirea, ea ne este veşnicia.
Costache Năstase 30.08.2015
Dulce grai
Elena Buldum
Limba noastra-i dor și jale,
Noi pe veci suntem stăpâni
Pe pământul ăsta mare…
Să nu devenim strâini!
Limba noastră și cuvântul…
Graiul dulce din străbuni,
O citește și pământul?
Între cărți și rugăciuni.
Limba noastră, parcă, cântă
Și pe buze-i dulce miere-
Vorba dulce ne descântă;
Și de secole nu piere!
Limba noastră, ca o salbă
Prind șiragul de mărgele
Pe la tâmple-o floare dalbă
Ii cos brâu din floricele.
Are-un gust, puțin amară;
Înfierată cu venin,
Unii vor dorul de țară,
Graiul și cerul senin.
Dulce este limba noastră,
România-i țara voastră
Patria -și-a mea credință,
N-oi lăsa- o-n neștiință…
La mulți ani, români!
