Ca și ființe umane, avem o serie de nevoi de bază pe care le acoperim aproape instinctiv, cu sau fără voia noastră: nevoia de a respira, nevoia de hrană, nevoia de apă, de somn…
Cătalina Lazăr -Psiholog
Vorbind despre somn, statisticile arată că nevoile persoanelor diferă în funcție de vârstă: noii născuți au nevoie în medie de 18 ore de somn, copii de 11 ore, adolescenții de 9 ore, adulții de 7-8 ore iar persoanele în vârstă de 6 ore. Mai mult însă decât numărul de ore pe care persoana le petrece dormind, criteriul principal după care judecăm dacă cineva are sau nu o problemă legată de somn, este cât de odihnitoare, reparatoare îi este odihna.
Când vorbim de „Tulburări de somn” vorbim deja de o dificultate consolidată în timp de a avea o odihnă reparatoare și de o suferință psihică asociată acestei probleme (pentru digniosticarea majoritătii tulburărilor de somn, este nevoie ca problema să dureze cel puțin o lună și să producă un “malestar” semnificativ). În funcție de cauzele și mecanismele neurofiziologice din spatele tulburărilor de somn Societatea Americana de Psihiatrie (referința mondiala in campupl sănătătii mentale) distinge între 3 categorii fundamentale de tulburări: „Tulburările primare”, „Tulburări care apar în contextul unei tulburări psihologice”, si „Alte Tulburări” (Tulburări asociate consumului de substanțe si Tulburări care apar în contextul unei boli organice).
A. Tulburări primare ale somnului
Sunt tulburări care cel mai probabil, au drept cauză alterări endogene (biologice) ale ciclului somn – stare de veghe, alterări care de multe ori se văd potențate de factori ambientali. În rândul tulburărilor primare, regăsim „disomniile” și „parasomnii”, fiecare la rândul lor, având diferite forme.
A1. Disomniile sunt tulburări ale somnului în care se vede afectată cantitatea, calitatea, sau orarul somnului. În rândul disomniilor putem întâlni:
Insomniile primare: dificulatate de a iniția și / sau menține o odihnă reparatoare.
Hipersomnia primară: somnolența excesiva (nevoia de a prelungi excesiv orele de somn nocturn și / sau episoade de somnolență accentuată în timul zilei)
Narcolepsia: frecvente “atacuri de somn”, în fața cărora persona nu poate rezista (adoarme “instant”, indiferent când și unde se află)
Tulburare de somn relaționată cu respirația (Apneea obstructivă în timpul somnului): tulburare de somn asociată unei dificultăți de a respira, în care apare somnolența excesivă sau insomnia.
Tulburare a ritmului circadian.
Principalele forme sunt:
–„somn întârziat”: persona adoarme și se trezește foarte târziu; în ciuda eforturilor, nu reușește să adoarmă sau să se trezească la ore rezonabile.
–„jet lag”: se manifestă prin somnolență în timpul zilei și / sau stare de alertă în timpul nopții, care survin în urma călătoriilor transoceanice ( călătorii între zone cu fus orar diferit)
– „ture de muncă”: se manifestă prin insomnii în timpul nopții sau somnolență excesivă în timpul zilei, datorită unui orar laboral nocturn sau a unui schimb frecvent de „ture”.
A2. Parasomniile sunt tulburări caracterízate prin comportamente sau fenomene fisiologice anormale în timpul somnului (există o supraactivare a sistemului nervos vegetativ, a sistemului motor sau a proceselor cognitive superioare, în timpul somnulului sau al tranziției de la somn la starea de veghe). În rândul parasomniilor putem întâlni:
Coșmarele: treziri bruște în timul somnului profund sau al odihnei din timpul zilei, din cauza unor vise cu un conținut care implică o amenințare pentru propria supraviețuire, pentru propria siguranță sau autostimă. Când se trezește din somn, persona recuperează imediat starea de luciditate ( spre deosebire de terorile nocturne și unele forme de epilepsie)
Terorile nocturne: Episoade repetate de treziri bruste, care se inițiază cu un țipăt de frică. Există o activare vegetativă importantă (bătăi ale inimii, transpirație..). În timpul episodului, persona nu răspunde la eforturile celorlați de a o liniști. Ulterior, a doua zi, nu își aduce aminte nimic.
Somnambulismul: Episoade succesive în care, în timp ce doarme, persoana se ridică din pat și umblă prin cameră cu o privirea pierdută. Cel in cauză este foarte puțin dispus la interacciunea pe care o poate iniția cineva în acel moment; poate fi scos din starea de somnambulism doar daca persoana de lânga, depune eforturi considerabil în acest sens (îl strigă, îl zguduie, îl pișcă, etc). La trezire (fie în timpul episodului, fie a doua zi), persona nu își aduce aminte nimic; în ciuda confuziei și a dezorientării pe care o poate afișa în timpul episodului, la trezire, prezerva capacitațile gognitive anterioare episodului.
Tratamenul tulburărilor primare este în general psihologic (reguli de igienă a somnului, tehnici cognitive, tehnici de relaxare, etc). Ideal, planul de tratament este unul individualizat, în funcție de diagnosticul exact, istoricul problemei, caracteristicile de personalitate ale pacientului etc.
În anumite cazuri, tratamentul psihologic poate fi combinat cu tratamentul farmacologic.
B. Tuburările de somn asociate altei tulburări psihice
Aici întâlnim tulburările de somn care apar în contextul depresiei și / sau tulburărilor de anxietate. Ca formă de manifestare pot fi identice cu tulburări primare ale somnului (o insomnie în contextul depresiei se poate manifesta la fel ca o „insomnie primară” de exemplu), însă diferențierea este foarte importantă pentru tratament. Dacă tulburarea de somn apare în contextul depresiei sau anxietății, tratamentul trebuie să vizeze atât problema de somn propriu-zisă, cât și tulburarea primară (anxietatea sau depresia).
C. Alte tulburări ale somnului
În această categorie, întâlnim tulburări ale somnului care apar în contextul unei boli organice (cefalee, parkinson, demențe, boală pulmonară obstructivă cronică, aritmii cardiace, tulburări endocrine etc), și tulburările de somn asociate consumului de substanțe (droguri ilegale, anumite medicamente homeopatice, medicamente anxiolitice, etc.)
Ideal, tratamenul acestor tulburări presupune tratarea bolii organice (în măsura în care acesta este tratabilă) și respectiv, sistarea administrării substanței care cauzează problema de somn. În cazul în care cauza primară nu foate fi remediată (o boala cronică de exemplu) pentru tulburarea de somn asociată se optează în general pentru o combinație între tratament farmacologic și tehnici psihologice proprii tulburărilor primare.
Deși tratamentul tulburărilor de somn trebuie lăsat în mâna specialiștilor, există lucruri pe care persoana care luptă cu această problemă le poate face până la a consulta un profesionist în domeniu (în special în cazul insomniilor). Într- un articol ulterior vom reveni cu informații legate de acest aspect.
