Am stabilit: In Spania se poate mânca bine! Spun asta dupa câteva luni de stat in Barcelona. Nu tot ce este bun este si ieftin, insa merita toti banii.
Cum am ajuns la concluzia asta? Va spun: M-am instalat in Barcelona. Toate bune si frumoase pana la capitolul “MANCARE”. Fiind obisnuita cu mâncarurile romanesti… as vrea sa descriu putin cum am trecut peste zilele in care ziceam „Nu imi este foame” gandindu-ma ca nu stiu ce sa aleg sa mananc sa-mi placa. Mancam cat sa nu mor.
Trebuie sa va spun ca am avut o experiența anterioara, scurta e adevarat, doar 2 zile in Barcelona într-un ianuarie. Îmi amintesc de un mic dejun servit la o terasa și care mi-a placut enorm. Da, asa cum ati auzit, la terasa. Era ciudat pentru mine care veneam de la -10 grade celsius. Atmosfera ma facea sa imi placa si ce mananc, nu doar ce vad. Ma uitam pe meniu fascinata de fotografii, precum copii la cartile cu povesti cu pozele viu colorate.
Ce mi-a placut cel mai mult a fost vazând la mesele din jur ca se mânca dintr-o tigaie plina cu orez sofranizat. Era vorba despre preparatul de baza al spaniolilor, paella care poate fi cu fructe de mare sau cu carne de pui, sau chiar combinate intre ele. Eu am incercat varianta cu pui care mi s-a parut mai mult decat gustoasa.
Mai tarziu, am realizat ca exista o imensa oferta de restaurante, pentru toate gusturile si buzunarele. Povesteam familiei ca in Barcelona daca vrei sa mananci cu bani multi, poti manca la cele mai faimoase restaurante cu bucatari spanioli faimosi, daca vrei sa mananci cu bani putini, trebuie sa incerci tapas. Spaniolii denumesc asa mai multe sortimente de mancare, un soi de aperitive pe care le poti combina pentru a face un fel complet, variat si care sa te sature. Majoritatea sunt foarte gustoase si ingenios prezentate, si nu costa mult.
Acum stabilindu-ma aici, inca explorez gusturile noi, inca incerc mancarurile.
Unii romani zic ca “In Spania mancarea nu are gust”, eu as zice: “Nu toata mancarea din Spania are gust românesc”. Aici e problema celor care vin si sunt la inceput, au inca in gura gustul mancarilor romanesti.
In prima perioada ma uitam pe etichetele de pe toate produsele cumparate sa vad termenul de garantie. Asta obisnuiam sa fac de fiecare data asta in tara, unde daca nu esti atent, poti avea surprize. Acum imi dau seama ca fac cumparaturile fara sa ma mai uit, fara teama ca ceva ar putea fi iesit din garantie.
Intr-o dupa amiaza am fost invitata la o cafea. Mai bausem cafea in Barcelona dar avea gustul stiut de mine. Fiind un pic cam tarziu pentru cafea, gata-gata sa refuz si sa beau un suc. Acum ma bucur ca in acea zi nu am refuzat un CARAJILLO. Nu ma pot abtine sa nu va arat o poza, cu toate ca cei de aici stiu despre ce vorbesc.
Daca s-ar putea trai doar cu carajillo, fara sa mananc, cu mana pe inima va spun ca as face-o!
