Se aud reprosuri mai voalate sau mai directe pe care Domnul Iohannis le merita sau nu. Presedintele in functie a implinit de mult suta de zile de gratie si continua sa confirme: Nu este ce ne-am fi asteptat sa fie. Era oricum o loterie, in afara sibienilor get beget care isi cunosteau gospodarul dupa ce le-a fost primar, noi ceilalti am ales ca la loz in plic. Si iar pierdem. O remiza macar sa fi iesit sa ne fi luat banii inapoi.
Alegerea anti-Ponta a avut ca efect doar impiedicarea accesului la Cotroceni a unui personaj cu zurgalaii DNA-ului atarnati de turul pantalonilor. Drept este ca nu e deloc sigur ca daca ar fi fost ales presedinte l-ar mai fi pus sub acuzare cineva. Ar fi fost Domnul Presedinte. Si nu se cade. Si am fi continuat sa ne facem ca avem incredere in zambetul ala superior – marca inregistrata Ion Iliescu – (cu care unii, mai cârcotasi din fire, il banuiesc de rudenie).
Asta ne-a iesit, a fost câstigul nostru votând anti-ceva. I-am invins. In sensul ca nu au câstigat ei. Doar ca nu i-am si inconjurat. Cand alegi anti-ceva nu poti avea pretentia la alt câstig. Poti obtine cel mult ca ceva-ul ala sa nu câstige. Astfel ca nu poti cere garantii ca ala pe care l-ai ales doar „ca sa nu câstige alalalt” o sa si faca lucrurile de care speri ca o sa se ocupe. Nu, tu nu l-ai votat pentru ce ti-a promis el ca o sa faca, pentru carisma, program sau galeata de plastic. Ai facut-o ca sa nu câstige unul care parea ca are contract cu vesnicia la putere. Dar parca tot ti se face gura punga.
Prindem greu si uitam repede. Am mai votat odata anti-ceva si a iesit presedinte Constantinescu. Care Constantinescu? Cum care, am avut un presedinte care se numea asa. E adevarat ca nu toti presedintii intra in istorie. Dar orisicât!