Catalanii au fost chemati la urne din nou. De data asta s-au convocat alegeri anticipate pentru parlament in ideea ca noua majoritate parlamentara ar putea fi suficient de puternica pentru a aplica programul in patru pasi pe care independentistii l-au propus.
Ca sa avem o imagine clara, nu este vorba de un vot direct pentru independenta, nu despre asta a fost ziua de ieri. Nici macar daca independentistii ar fi câstigat majoritatea absoluta -lucru care se pare ca totusi nu s-a intâmplat- nu ar fi putut declara independenta unilateral.
Îmi vine in minte bancul despre armata din Congo care a declarat razboi americii cucerind in trei zile o poiana, un rând de copaci si o tufa doar ca in timp ce sarbatoreau victoria a venit padurarul si i-a dat afara. Se presupune oare ca cei patru pasi ai planului pentru independenta ar trebui facuti fara ca madridul sa aiba vre-o reactie, fara nici o opozitie din partea puterii financiare barcelonese care nu vede cu ochi buni perspectiva recolocarii afacerilor?
Rezultatul obtinut de partidele separatiste poate sa nu fie surprinzator, era de asteptat sa-si imparta majoritatea simpla obtinuta. Dar ce imi atrage atentia este ca Podemos s-a impiedicat jenant iar Partidul Popular la putere in Madrid a pierdut mai mult de jumatate din reprezentarea si asa neglijabila in Barcelona. E un semn al „aprecierii” pe care o au catalanii pentru guvernul central.