Proiectul de Lege Organică pentru Garantarea Cuprinzătoare a Libertății Sexuale aprobat de către Consiliul de Miniștri modifică Codul penal pentru „a pune consimțământul în centrul agresiunii sexuale și a pune capăt distincției dintre abuz și agresiune”. Aceasta propunere spune că trebuie să existe un consimtamânt explicit, trebuie să se spună da atunci când femeia vrea să facă sex. Se înțelege că nu există consimțământ atunci când ea nu și-a exprimat „în mod liber, prin acte externe, concludente și neechivoce, conform circumstanțelor concurente, voința ei expresă de a participa la act”.
Membrii plenului Consiliului General al Sistemului Judiciar (CGPJ) au criticat aspecte ale proiectului de lege privind libertatea sexuală, așa cum sunt propuse de către Ministerului Egalității, precum definiția consimțământului sau absorbirea infracțiunii de abuz sexual de către cea de agresiune sexuală.
Se consideră că acum consimțământul ridică o „problemă probatorie” (atunci când consimțământul există sau nu) și că orice dificultăți procedurale pentru a dovedi absența consimțământului nu se rezolva prin încorporarea unei definiții normative. În plus, s-a avertizat că legiferarea propusă nu va împiedica victimizarea secundară.
Conform proiectului complimentarea femeilor va fi considerată o infracțiune minoră. Infracțiunea de hărțuire ocazională non-repetată va implica sancțiuni de localizare permanentă, prestarea de servicii comunitare sau amenzi pentru agresori. Există, de asemenea, modificări ale pedepselor pentru viol: penetrarea fără consimțământ va avea pedepse de la 4 la 10 ani (anterior 4 la 12). Violarea cu un singur factor agravant poate fi pedepsită cu între 7 și 12 ani, și dacă se adaugă doi factori, cu între 9 și 15 ani, au informat surse de la Ministerul Egalitații.
Reacția Ministrei Egalității, Irene Montero, la răspunsurile juriștilor a venit prin intermediul rețelelor de socializare, unde dumneaei a publicat pe Twitter un scurt „Numai da este da”, însoțit de hashtagul #Va fi lege.
Nu doar juriștii au probleme în a accepta contradicțiile acestui proiect de lege. Laura Macaya, expertă în politici publice privind violența de gen și director al unui adăpost pentru femeile victime ale violenței de gen, a lansat o platformă pe care ea și mai multe femei feministe au publicat-o în ziarul El País în care se critică aspecte ale legii „Solo Sí es Sí” a lui Irene Montero.
Experta în politici publice subliniază că recurgerea la întărirea Codului penal este mai mult conservatoare decât progresistă: „este important să se țină cont de faptul că tendința de a rezolva problemele sociale prin înăsprirea Codului penal este o politică conservatoare care aduce beneficii numai intereselor puterii”. Laura Macaya afirmă: „Codul penal are efecte perverse”, drept pentru care de multe ori poate ajunge să cadă în mod repetat asupra celor mai vulnerabile persoane.
Macaya subliniază că este „evident” că „consimțământul este elementul de bază pentru a stabili dacă există un atac sexual”, dar subliniază că „întrebarea este în ce moment trebuie să intre în acțiune codul penal”.
De asemenea susține că „această formulare a consimțământului expres al femeilor are acea parte care construiește și întărește ideea sacralizării sexuale a femeilor, conform căreia sexul este „nu” din start pentru femei, și, de aceea, se pretinde un da explicit, ca și cum s-ar presupune că de partea femeilor nu există dorință sexuală”. De asemenea, susține că pleacă de la ideea „imposibilității femeilor de a stabili o limită sexuală”.
Din aceste motive, Macaya afirmă că legea Irene Montero „se bazează pe ideea că pentru femei sexul este întotdeauna o zonă de risc și că, prin urmare, Codul penal și protecția statului trebuie să stabilească aceste limite pentru noi”. După cum comentează, această idee de infantilizare sexuală este „dăunătoare femeilor și feminității”.