Picătura de cultură- Legenda lui Moș Nicolae, și un grupaj liric de poezie

Legenda lui Moş Nicolae.

În fiecare an, Moş Nicolae vine pe furiş în casele noastre şi lasă cadouri în ghetuţele copiilor cuminţi. Este mult mai discret ca Moş Crăciun, pentru că pe el nu-l vede nimeni niciodată. Ca să primească darurile, de obicei dulciuri, copiii trebuie să-şi cureţe bine ghetuţele.

Potrivit legendei, Moş Nicolae este protectorul copiilor, Sfântul Nicolae s-a născut în anul 270 în cetatea Patara din Asia Mică (în prezent Turcia), iar numele lui înseamnă, în limba greacă, „biruitor de popoare”. A locuit în oraşul Myra, unde a fost episcop. Oraşul este situat tot în Asia Mica, pe actualul teritoriu al Turciei. După ce părinţii săi au murit, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor, iar apoi a plecat la Ierusalim ca prelat. În anul 325 el a fost unul dintre episcopii care au luat parte la Primul Conciliu de la Niceea, la chemarea împăratului Constantin.

Sunt multe legende care vorbesc despre faptele lui Nicolae după ce acesta a ajuns preot. Potrivit unei legende, el ar fi ajutat trei fete sărace să se mărite. El e lăsate câte un săculeţ plin cu aur la poarta casei lor, astfel încât fiecare fată să aibă o zestre şi să se poată mărita. Când a venit rândul ultimei fete, tatăl ei a vrut să vadă cine le aducea săculeţele cu aur şi a stat pe pază într-o noapte. Atunci, Nicolae a lăsat săculeţul pe hornul casei, într-o şosetă care era pusă la uscat şi astfel a apărut tradiţia cadourilor puse în pantofi. Cei trei săculeţi cu aur au devenit simbolul Sfântului Nicolae, sub forma a trei bile de aur.

Nicolae a venit şi în ajutorul marinarilor şi călătorilor. O altă legendă spune că într-o zi el se întorcea acasă pe mare, venind de la Ierusalim. S-a pornit o furtună puternică, iar Nicolae s-a rugat la Dumnezeu şi atunci furtuna s-a oprit brusc. Marinarii aflaţi pe corabie au considerat aceasta o minune, iar de atunci Sfântul Nicolae este şi protectorul marinarilor şi călătorilor. Osemintele Sfântului Nicolae se află într-o criptă din Bari, Italia, unde a fost îngropat după moartea sa, în anul 343.

Doi Moși …buni

Anul Nou nu e departe, zilele sunt numărate
Şi romȃnii (din străbuni) așteaptă doi moșnegi, buni.
Cel care intră-n odaie primul e Moș Nicolae,
Parcă-i desprins din poveste numai că, te pedepsește
Moșul, de n-ai fost cuminte și nu-ṭi pune (ia aminte!)
În ghetuṭe lȃngă ușă dulciuri, ci o nuielușă.
Dac-ai fost ascultător, n-ai stat la calculator
N-ai furat și n-ai minṭit o să scapi nepedepsit.
Are ȋn desaga-i grea, mere, nuci și acadea,
Ciocolate, jucării (astea doar pentru copii).

Iar de ceva vreme Moșul umple-n hipermarket coșul
Are bonuri (pentru masă) dar le cheltuie nu-i pasă !
Pe parfumuri, silicoane (i-a cerut vreo zece doamne)
Domnii vor… (doar Moșul știe!)sincer nu mi-a spus nici mie !
Mi-a zis că de cȃṭiva ani (culmea )toṭi vor numai bani!
Dar de unde dacă n-are bietul nici asigurare?
El le-ar pune după ușă (la toṭi) cȃte o nuielușă
Din pădure de-ar putea (din ce a mai rămas din ea).
Eu ȋl las pe el s-aleagă tot ce pune ȋn desagă
Şi mȃine cȃnd mă trezesc drept la ușă mă opresc .
-Moșule ,dacă mi-ai pus ȋn papuci tot ce ṭi-am spus,
Du-te și să ai drum bun că-l aștept pe Moș Crăciun !

Adriana Papuc

Moș Năică

E moș? E tânăr? Sau cu plete? Sau e în blugi, cu mustăcioară?
Și vine-a șaptezecea dată sau vine pentru-ntâia oară?
E elegant, e carismatic, cu pas ușor, de căprioare
Sau târșâindu-și bătrănețea și sprijinit în ”mergătoare”?

Nu mai contează cum arată, da-și spune Moșu Nicolae
Sau se alintă și-l alinți, îi spui Năică, Nikky, Nae,
E dragul tău, de lângă tine, acela ce îți e aproape
Și-ți șterge lacrima durerii, și ți-o usucă de pe pleoape.

Că e o zi ca orișicare sau sfântă zi de sărbătoare
Ești luna pentru ”moșul” tău și-i draga ta rază de soare,
Și în papuci îți pune zilnic o floare-a gândului curat
Ce-n ani sau zeci de ani trecuți, el totdeauna ți-a păstrat.

Să nu sperăm în astă noapte la daruri mari, împărătești,
Doar gânduri bune să atragem și-mbrățișări prietenești,
Să mulțumim Celui de Sus că v-am găsit și vă avem
Și ne-mplinim, și facem ”unul” , ne-alambicăm și recreem.

O floare-a gândului curat îți pun și eu-n papucii tăi
Și îți urez de fericire, în clinchet lin de zurgălăi.
În noaptea asta-s Nicolae și-ți dorm pe preșul de la ușă
Și-ți las în ghetă-un suflet cald în loc de-un măr sau o păpușă.

Te scoala, dar, aprinde lampa, te uită-n ghetă și-o să vezi
Iubirea ce ți-o port, legată c-un fir de drag. Și de nu crezi
Deschide ușa, sunt acolo, din viața ta nu mă dau dusă
Nici dacă vine Moș Crăciun și-n cor mă declarați: ”intrusă”

Eugenia Mihu

MOȘ NICOLAE

Moș bătrân, moș Nicolae
Stă ascuns după o claie
Vreme moale de găsește
Peste noape o-năsprește!
În sat vin epe-nserat
Cu daruri îi încărcat
Încărcatu-i până-n dinți
Pentru copiii cuminți
Dulciuri le lasă-n ghetuțe
În bocanci și în cizmuțe.
Dar la cei neascultători,
Se întâmplă uneori,
Moșul pune în papuci
Nuielușe, poame dulci!
Nu le lasă lucruri multe
De bunici, ei să asculte!

ileana cornelia neaga

MOŞ NICOLAE

Emil Segiu Varga

Ți-am adus cadou
Câțiva oameni de zăpadă
Râsul copilăresc
Și pe mama din poartă…

De-i prea târziu
Mă iartă, tu, copilul meu

Până azi n-am știut
Că lacrima ta
Mi-e singura oglindă
Și cântec de stea…

Aș vrea…

Elena Buldum

În dansul lor ce-s jucăuși cu mine,
Când gerul crapă și clanța de la uși,
Doi fulgi ghiduși zburătăcesc.Și ține…
Un crivăț milenar ce vine acuși!

E gerul ronțăie pământul;
Îmi umple geamul plin de flori,
Pe-o foaie mă petrece gândul…
Îi scriu lui Moșu’ de atâtea ori.

Că frigul anul asta nu-mi dă pace,
Încremenește și îngheață foia mea;
Câteva slove ce le scriu rapace
Lui Moșu-i cer și eu cadou aș vrea…!

Și eu,… o bucurie mare zace-n mine
Alerg precum un suflet de copil ghiduș,
Aș simte o fericire, foarte mult m-ar ține…
De mi-ar trimite-un ren și -un spiriduș.

Vine Moșu’

Coman Vasile

Coboară iar ca o poveste
Un Moș bătrân cu barbă albă,
Pe uliță el poposește,
Plutind ca fulgul de zăpadă.

La margine de sat, pe geam,
El – trei năsucuri a văzut,
Ce-l așteptau cuminți de-un an
Și dulciuri multe ar fi vrut.

– Bună seara! – Seară bună!
Ce mai faceți, dragi copii?!
Am venit pe clar de lună,
Dulciuri am și jucării.

– Săru’mâna, Moș cu barbă!
Ne-a copt mama un dovleac,
Am vrea zăpadă pe stradă
Și gheață groasă pe lac.

Ne spunea nouă bunicul,
Vara, când eram la poartă,
Când era el cât piticul:
„Ce zăpezi erau odată!”

– Așa este, dragi copii!
Iarna vine, așa sper!
Astăzi vă dau jucării,
Zăpadă-i în frigider.

– Mulțumim pentru cadouri,
Pentru jucării și dulce!
În cuptor avem rulouri,
Dăruim cât poți a duce.

Și-a plecat Moșul cu sacul,
Mormăind ceva pe drum…
Oare îi dă cuiva, săracul,
Nuielușa de alun?!